Pax Imperia

Producator: THQ

Minim	Recomandat
P5-66/16M Win95	P5-133/16M

Nu știu dacă există pe acest bulgăre cald de pământ persoane care n-au auzit până acum de Master of Orion. Acest joc a fost strămoșul și deschizătorul de drumuri pentru conceptul de cucerire a galaxiei, utilizând forța brută îmbinată cu spionajul și cu forța minții. A fost primul joc care te punea în situația de a avea grijă de resurse, dezvoltare, design, pilotaj, colonizări, diplomație ș-alte grămezi de treburi. O să vă-ntrebați de ce vă fac teoria chibritului, probabil. Răspunsul este că de la paș’opt încoace totul a fost inspirat (ca să nu zic copiat) pornind de la Master of Orion.

În ceea ce privește Pax Imperia problema nu este cu totul diferită de ce am discutat până acum. Din acest motiv nici nu mai găsesc necesar să vă explic conceptul jocului. Mă voi limita în continuare doar la a vă aduce sub ochi părțile bune dar și cele rele ale jocului.

Încă de la început există opt rase din care poți alege una care-ți va fi mamă (plus tată, frate, soră, câine și ce mai vrei tu) și îți va da un nume ca Human, Kar’Tsoran, Gorak, Yssla, Schreki, Tekari, D’naren ori Kybus. Da’ cei mai tare și mai tare este că poți să-ți faci tu ce rasă vrei și atunci se schimbă lucrurile radical.

Pentru începutul partidei capeți o oarecare flotă (din câte mi-aduc aminte exact ca în MOO) cu care ar fi bine să te extinzi cât mai repede printre galaxii. Cum era de așteptat, planeta de reședință este și ea dezvoltată la maximum (pentru acea perioadă a istoriei). În funcție de caracteristicile speciei cu care joci poți coloniza mai greu sau mai ușor planetele din fiecare sistem. Nimic nou.

Prima diferență importantă față de Marter of Orion este că aici plantele sunt organizate în siteme planetare, iar sistemele acestea sunt legate între ele prin găuri de râme spațiale. Acest lucru devine nasol în cazul când nu ai motoare suficient de puternicepentru a se avânta din ce în ce mai departe (idem MOO).

Și tot vorbind noi de una și de alta, iată c-am ajuns și la capitolul cu colonizarea. Treaba-i simplă și extrem de importantă. Să ai multe planete este echivalent cu avea populație mare. Numărul mare de populanți(?) duce la sporirea venitului imperial, în paralel cu creșterea numărului de puncte de cercetare, construcție, etc. Fiecare colonie se dezvoltă diferit în funcție de planeta pe care s-a așezat nava mamă. Singurul lucru inteeligent pe care îl poți face tu în calitate de bun conducător, este să subvenționezi “de la centru” dezvoltarea pentru fiecare colonie, în funcție de interese.

După ce ai pus pe picioare un oarecare sistem de colonii și treburile au început să se miște, este cazul să te ocupi acum și de glorioasa flotă imperială (pe care de fapt nu o ai încă). Pentru început va trebui să te mulțu-mești cu ceea ce este deja proiectat. După o perioadă de timp (necesară serviciului de cercetare-dezvoltare pentru a inventa ceva) vei putea să-ți proiectezi propriile nave și atunci treaba va fi cu totul alta. Aici intervine încă o diferență față de MOO prin faptul că designul de nave a de-venit un picuț mai complicat, absolut normal ținând cont de progresul tehnic survenit în bucata de timp scursă între cele două jocuri.

Și dacă tot eram la capitolul diferențe, mi-am mai adus aminte de una. Este vorba de câmpul de bătălie în cazul confruntării flote-lor galactice. Dacă în MOO totul se desfășura într-un ecran și doar atât, în Pax Imperia deja am avansat la capitolul ce cuprinde noțiunile despre tactica pe câmpul de luptă. Acum există mult mai mult loc de manevră (câteva ecrane bune) mai multe opțiuni de comandă și chiar se poate întâmpla să întâlnești niște oponenți care să facă eforturi serioase pentru a încropi o oarecare strategie (în general treaba se întâmplă pe nivelul 5 de dificultate).

Era să uit să vă spun despre diplomație. Și de data aceasta joacă un rol onorabil în desfășurarea partidei. În diplomație este inclus dealtfel și comerțul, spionajul, sabotajul, barbotajul, ambuteiajul și necazul. Necazul este că trebuie să fii mereu atent la cum se schimbă atitudinea celorlalți față de tine, căci aceasta se întâmplă de cele mai multe ori exact când proiectezi o navă sau ești exact în mijlocul unei bătălii.

Cum până aici de colonizare v-am spus, de proiectare idem, v-am amintit și de bătăliile spațiale, ba chiar am aruncat și câteva vorbe despre diplomație, cred că mai am să vă spun doar deosebirea esențială (și subliniez singularitatea cuvântului deosebire) față de Master of Orion: Pax imperia este o strategie în timp real, pe când MOO a fost una pe ture. În rest, jucând Pax Imperia, parcă am făcut un salt în timp și m-am întors în trecutul când aveam ochii-n cearcăne de la nopțile pierdute cu Master of Orion.

P.S. Am uitat să vă zic că la un moment dat colonizasem vreo șapte, poate opt sisteme planetare. Umblam de zor să impulsionez activitățile pentru fiecare planetă când, deodată, descopăr un sisstem destul de aproape de mine care nu fusese colonizat încă. Pun mâna să fac o navă mamă, dau să o trimit spre locul cu pricina și îmi amintesc că fusese printre primele sisteme colonizate. Abia atunci am înțeles că și un scout cu o bombă nucleară poate distruge o planetă dintr-o singură lovitură, doar dacă nu are baze de rachete pe orbită. Nota patru pentru faza asta, așa realistă cum e!

- Mazer

Ce ne place: Ne place, fără nici o urmă de îndoială, titlul.
Pe lângă asta, ne place ce ne plăcea și la MOO.

Ce nu: Preferam sa fie facut de Blizard decit de THQ.