Sanitarium

Caseta portocalie cu citatul din colțul interior de sus: “Imi doream de mult un clasic, un joc care să-ți dea satisfacția pe care o ai când vezi un film bun.”
Caseta portocalie cu citatul din colțul interior de sus: “Imi doream de mult un clasic, un joc care să-ți dea satisfacția pe care o ai când vezi un film bun.”

“Imi doream de mult un clasic, un joc care să-ți dea satisfacția pe care o ai când vezi un film bun.”

Caseta General Info: Producator Dreamforge, Web www.dreamforge.com, Sistem Pentium 133MHz/16Mo, 3Dfx nesuportat, Alte placa de sunet
Caseta General Info: Producator Dreamforge, Web www.dreamforge.com, Sistem Pentium 133MHz/16Mo, 3Dfx nesuportat, Alte placa de sunet
Producator Dreamforge
Web www.dreamforge.com
Sistem Pentium 133MHz/16Mo
3Dfx nesuportat
Alte placa de sunet

Nu-i nevoie decât să-l vezi. Chiar dacă nu prea le ai cu quest-urile îl poți declara măcar interesant. Se vede de la o poștă că are în el o atmosferă grea. Unde mai pui că la capitolul quest-uri situația nu-i așa de roz. Poate doar Arcade-ul să mearga mai slab...și nu înțeleg de ce!

Când am avut plăcerea să joc demoul mi-am dat seama cât de însetat eram după quest-uri. După quest-uri bune. Ba după ce l-am terminat am început furios să mă întreb de ce nu se străduie oamenii ăstia, care preferă să dea chix cu tot felul de engine-uri 3D, cu tot felul de RTS-uri unul mai forțat decât altul, să gândească un scenariu și să muncească liniștiți apoi până la marele succes. Răspunsul a venit destul de repede.

Sus: lumea din Sanitarium e plina de straniu și de mister, la fel cum e lumea care a facut Sanitarium.
Sus: lumea din Sanitarium e plina de straniu și de mister, la fel cum e lumea care a facut Sanitarium.

Ultimii care au încercat să mai miște ceva în zona quest-urilor, Westwood-ul s-a concentrat pe engine poligonal, pe 16 biți de culoare șamd. Ce-a ieșit este demn de laudă. Pe de altă parte însă, băieții de la ASC au demonstrat că nu neapărat poligoanele contează. Engine-ul lor bitmap-ist, perspectiva țintuită izometric, peisajul cu două plane, combinate cu material sonor de calitate și cu un scenariu nu mai puțin valoros au dovedit măestria unui clasic.

Sunt convins că m-am lăsat ușor infuiențat de atmosferă și de faptul că îmi doream de mult un clasic, un joc care să-mi dea satisfacția pe care o ai atunci când vezi un film realmente bun, când descoperi “meserie la greu” și ceva artă. În plus, toată povestea de la început, din intro...

Sus: lumea din Sanitarium e plina de straniu și de mister, la fel cum e lumea care a facut Sanitarium. Dreapta: straniul și misteriosul se combina cu ceva geometrie anlitica și cu câteva noțiuni de trigonometrie.
Sus: lumea din Sanitarium e plina de straniu și de mister, la fel cum e lumea care a facut Sanitarium. Dreapta: straniul și misteriosul se combina cu ceva geometrie anlitica și cu câteva noțiuni de trigonometrie.

Dreapta: straniul și misteriosul se combina cu ceva geometrie anlitica și cu câteva noțiuni de trigonometrie.
Dreapta: straniul și misteriosul se combina cu ceva geometrie anlitica și cu câteva noțiuni de trigonometrie.

Intro

Tu, un om de știință, dai peste “evrika” într-o seară. O suni pe draga ta entuziasmat. Urmează să-i povestești acasă minunea. Te sui într-o mașină “albastră de sport”, pui un CD, dai tare, o calci bine și te înfigi în serpentinele locului. Afară e urât, plouă, nu trece mult și Crash Bum Bang!

Ei, cum spuneam, toată această atmosferă, cât și faptul că te trezești apoi într-un loc straniu mă trimit inevitabil cu gândul la “Another World”. Înțelegeți de ce sunt așa încântat? Faptul că dintr-o dată, fără să știi ce e cu tine într-un loc plini de nebuni, ai de-a face cu toți psihopații, care vorbesc cu seninătate despre te miri ce aberații creu de întâlnit într-o lume morală. Dar aici e doar începutul.

Pentru că, într-un final s-ar putea să fi dezamăgit de faptul că, fiind într-un moment mai dificil al jocului, capul frățoirului mai mic, vinovat doar că se afla prin preajmă, să nu scoată același zgomot izbit de perete ca cel al nefericitului din joc. Și asta s-ar putea să-i ia din scor. Noi ținem la realism în joace!

Că veni vorba de realism. Trebuie amintit că procentul de aberații și forțări, de dragul jucabilității tinde curajos spre nul. Vreau să spun că obiectele din joc, mijlocul prin care le iei și le folosești, utilitatea și prezența lor are valoare și sens. Nu sunt puse obiecte doar de dragul de-a complica inutil treba, fiecare e necesar (dând greutate acestui cuvânt) pentru a trece mai departe, iar puzzle-urile nu sunt “în sine”. Ele participă din greu la scenariu, la derularea epică a poveștii. Personajul are destulă inocență, are destul curaj, destulă greutate cât să susțină povestea (ceea ce unii reproșau BladeRunner-ului) și face parte frumos în poveste. Pe de altă parte însă el urmează un scenariu destul de linear, ceea ce nu prea ne place.

Știu că urmează să vă cer cu nesimțire să încercați să faceți rost de el în versiunea lui completă de 3 CD-uri, asta însă numai pentru că e păcat să spargi toată atmosfera lui într-un RIP. Filmele sunt făcute foarte bine, speach-ul și atmosfera sonoră atârnă greu și.... ce mai. Fără ele rămâne un decor cu tente fantastice, o interfață gen Ultima (deși imprecisă și simplistă, totuși plăcută) eventual ceva sunete ici colo și o cumplită senzație de nervi când te chhinui să dibuiești ce-a vrut filmul anterior, acum slide show. Nu merită un asemenea tratament. E nevoie de toată abundența lui pentru a-l savura cu toată gura. Oricum, dintr-o vresiune sau alta destinația ta va deveni aceeași: SOCOLA!

  • Andrei

Score Board: nota finală 92, lângă caseta „Ce ne place” / „Ce nu”
Score Board: nota finală 92, lângă caseta „Ce ne place” / „Ce nu”

92

Ce ne place Ce nu
Un quest cum demult nu am mai văzut. Cu de toate, de la scenariu la regie și durată. O interfață un pic obositoare.