Nightmare Creatures

„Am încercat să găsesc un minus jocului și. cel puțin în primele 3 zile, nu am reușit. E grav! mi-am zis.”

Producator	Kalisto
Web	www.kalisto.com
Sistem	Pentium 200MHz/16Mo
3Dfx	recomandat
Alte	placa de sunet

Nu mai jucasem de mult un joc în care “să mergi și să-i bați”. Încercasem Fighting Force dar îl terminasem rapid de tot și nu-mi prea mersese la inimă. Așa că m-am bucurat tare de tot când Kalisto și-a trimis mesagerii spre noi, purtând în brațe Nightmare Creatures. Îl cam așteptam.

Anglia? Londra? Nu-s ăia care l-au omorât pe văr-miu de-al doilea, Jack?

În Nightmare Creatures trebuie să salvezi Londra de un doctor, care, odată respectabil, înnebunise așa un pic de când descoperise un secret care îi permitea să învie morții și să-i transforme în tot felul de monștrii care de care mai mare, mai tare și mai urât. Ai de ales între doi eroi, Ignatius și Nadia car îl vor vâna pe Adam Crowley prin cimitirele, canalele sau porturile orașului și prin o groază de alte locuri, care de care mai sinistre. Fiind destul de asemănător cu un joc de consolă - la urma urmei acolo a apărut prima dată - Nightmare Creatures folosește din plin 3Dfx-ul, cei de la grafică arătând că știu câteva lucruri Există deasemenea o vrajă care îngheață inamicii, iar efectul de transparență este... de efect. Monștrii sunt urâți ca noaptea așa cum îi stă bine oricărui monstru respectabili și sunt destul de mulți la număr ca să nu te plictisești omorând mereu același tip de monstru. Arhitectura este impresionantă-catedrale impunătoare, peisaje din Londra, cimitire, toate desenate cu grijă, astfel încât să-ți dea un sentiment de explorare îndeajuns de puternic și să genereze atmosfera sumbră atât de necesară.

În general s-a mers pe ideea unui arcade cât mai curat. E drept că ți se mai cere și câte un dram de minte, dar iuțeala de degete reușește să compenseze aproape întotdeauna. Pe monstrul ăl mai monstru dintre toți, cel de la final, trebuie să-l bați folosind numai combo-uri, de exemplu.

Dar... da, din păcate există un “dar”. Și încă unul mare: engine-ul nu se ridică nici pe departe la nivelul graficii, camera mișcându-se prost, personajele neavând libertate deplină de mișcare, astfel încât deplasarea prin peisaj se face destul de stângaci, iar când este vorba de sărit dintr-un loc în altul treaba devine un pic cam tare problematică. Țin minte că ajunsesem la o fază pe undeva prin subteranele Londrei și trebuia să sar pe niște pontoane rupte. Și dăi și sări și sări... Mi-am făcut la nervi acolo că ajungeai doar cu două trei vieți și după ce mureai trebuia să reiei nivelul. Asta ar fi un alt punct minus-sistemul de salvări. Poți să salvezi doar l a sfârșitul nivelelor și cum jocul chiar și pe easy este destul de greu ca să nu spun mai mult situația este un pic cam albastră.

Jocul nu este, per total, nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar merită să-l vezi. Așa că dac-ai terminat de mult Starcraft-ul, dacă te-ai cam plictisit de Quake și nu prea știi ce să mai joci poți să faci rost de Nightmare Creatures care oricum te va ține câteva ore bune ocupat. Și cu asta am spus suficient despre acest joc. Să ne revedem cu bine. Pa.

- Max

80

Ce ne place	Ce nu
Un joc de consolă făcut, nu portat, pe PC, cu toate atributele sale.	Mișcarea un pic mai mult abulică a camerei. Dacă mori, iei nivelul de la început. Un pic prea “consolesc”.