Giants

Eticheta neagră din capul paginii: „de la Planet Moon Studios”
Eticheta neagră din capul paginii: „de la Planet Moon Studios”

Cred că e nevoie să atragem atenția asupra acelor jocuri care au în spate echipe ce ne-au uimit cu ultima lor producție. Deasemeni e de datoria noastră să-i urmărim pe cei ce se formează acum sub experiența unui succes. Echipele mici pot naște monștrii.

- Afantana

„Te mai uiți la poze, te mai gândești la MDK, mai prăjești un Magic Carpet și-l termini și pe ăsta.”

Caseta citat din colțul din dreapta sus
Caseta citat din colțul din dreapta sus

Planet Moon Studios nu spune nimic deocamdată. Pe de altă parte, MDK ar trebui să sune la fiecare dintre noi un clopot. Ei, în timp ce Shiny ne pregătește Mesiah, un joculeț cu îngeri, PlanetMoon Studios, (o parte din echipa MDK) ne promit Giants: monștrii!

Pregătit pentru această toamnă Giants este un “multiplayer combat game” cu elemente de acțiune și strategie. Vei avea de ales între trei rase de monstrălăi, care au obiceiuri și tradiții diferite. Fiecare are câte o preferință în ceea ce privește ospitalitatea. Unii își mănâncă victimile, alții le ard, alții le îneacă, le răpesc, le îngroapă, mă rog, fiecare după inspirație, constipație, conflagrație sau grație pur și simplu. Toate astea pentru a lua controlul asupra unui loc de vis (m-am simțit ca-n paradis) din gaura unei frumoase nebuloase.

Iar în vremurile acelea puricele se potcovea cu 99 de ocale de oțel și sărea până la toarta cerului, iar puii de Crevedia erau mari ca niște struți, aveau carapace ca broasca turtle și răgeau ca leii în pustie.
Iar în vremurile acelea puricele se potcovea cu 99 de ocale de oțel și sărea până la toarta cerului, iar puii de Crevedia erau mari ca niște struți, aveau carapace ca broasca turtle și răgeau ca leii în pustie.

Jocul e plin de surprize zice Alan Plavish, șeful diviziei, Personajele și peisajele sunt cu adevărat originale și bune pentru ambele genuri abordate: acțiune și strategie. Faptul că poți să alegi un personaj din trei (foarte diferite ca tehnici de luptă) contribuie din greu la jucabilitate, mai ales că-ți dă feeling-ul ăla de exploatare - să-l pui pe unul împotriva celuilalt. În plus, ideea asta de a avea patru rase de locuitori ai paradisului complet diferite, ale căror resurse le poți utiliza cum vrei (chiar mâncându-i pe micuți pentru nutriție) dă un dinamism nemaiîntâlnit la nici un joc de acțiune. Cel puțin de mine. Noi încă n-avem nici un motiv să nu-l credem. Nu?

Buun, să vedem ce mai era de spus. Lupta se duce pentru cele 40 de insule mult prea frumoase pentru noi. Cum spuneau ei, chestia asta arată așa, pentru un turist, ca o cascadă plină de culorile vieții când în spatele ei doarme iadul. Cele trei personaje (sau tipuri de personaje) sunt: The Sea Reapers, The Meccaryn și gigantul Kabuto.

Vorba ceea din deathmatch: “Make this easier for both of us. Stand still!”
Vorba ceea din deathmatch: “Make this easier for both of us. Stand still!”

Fiecare vrea să fie șef peste cele 40 de insule și în confruntarea lor își vor da la iveală capacitațiile și îndeletnicirile. Micuțul Kabuto poate zdrobi adversarul așa, cu mâna goală. Asta e o îndeletnicire foarte virtuoasă și dragă, mai ales dacă are mâinile curate. Sergiu Nicolaescu să dea faliment dacă se află pe acolo.

De altă parte Meccaryn-ii (nu poți știi ce au sub frunza de baobab sau de la care Mecca vin) călătoresc în spațiu aerian și nu stau deloc rău la capitolul hardware. Armament pe capul lor ca păduchii pe capul lui Sam (era o povestire - cine o știe sper să-și dea seama că nu-i vorba despre acea povestire). He he he, ce mă mai distrez!

Am ajuns la Sea Reapers. Desigur ei străbat mările și posedă puteri devastatoare cu efect asupra calamităților locului. Lupta începe pe frumoasele meleaguri ale lui Nică a lui Kabuto a Petrii, un povestitor de-al lor se va fi dus pe apa sâmbetei. De ce? Păi pentru că, fiind atât de mic, modifici peisajul cum vrei. Asta-i cel mai mare pericol nu? Dai cu munții-n stânga și-n dreapta. Dar nu oricum ci cu simț strategic. Pentru că nu merge așa cu una cu două. Nu știu alții ce simt, dar mie-mi miroase deja un pic a Magic Carpet. Aoleu, sper că nu s-a ars. Vin iute înapoi!

“Chiar ne-am lăsat imaginația să zburde prin porumb, când ne-am apucat de povestea și de design-ul jocului ăsta”, zice între timp Nick Bruty, președintele Planet Moon Studios. “Am sentimentul că am inclus toate elementele de gameplay necesare unei strategii destul de complicate, în care trebuie să ții cont de doi adversari și de provocările fiecărui teren, aducându-te totodată în focul bătăliei, cu tot dinamismul ei cu tot!”

Ei, cu așa explicație, declarație, aberație și inflamație, eu mă declar pus în stand-by. Toamna e pe începute, n-o mai fi mult. Te mai uiți la poze, te mai gândești la MDK, mai prăjești un Magic Carpet, te mai scarpini un pic și-l termini și pe ăsta. Hai că s-a făcut târziu. Mon ami Pierrot, donne moi ta plapumă și hai de dormim... au claire de la lună!

- Andrei