Mortal Kombat 4

Caseta portocalie cu citatul din colțul interior de sus: „...Mortal Kombat 4 nu este jocul pe care-l așteptam”
Caseta portocalie cu citatul din colțul interior de sus: „...Mortal Kombat 4 nu este jocul pe care-l așteptam”

“...Mortal Kombat 4 nu este jocul pe care-l așteptam”

Caseta General Info: Producator Midway, Web www.midway.com, Sistem Pentium 166MHz/16Mo, 3Dfx recomandat, Alte joypad recomandat. Plus lecitina.
Caseta General Info: Producator Midway, Web www.midway.com, Sistem Pentium 166MHz/16Mo, 3Dfx recomandat, Alte joypad recomandat. Plus lecitina.

Producator Midway
Web www.midway.com
Sistem Pentium 166MHz/16Mo
3Dfx recomandat
Alte joypad recomandat. Plus lecitina.

Curiozitatea ne omoară, asta e. Așteptam Mortal Kombat 4 ca să văd ce s-a schimbat, cum s-a schimbat și, mai ales, în ce s-a schimbat. Producătorii au promis 3D la cote înalte, personaje realizate cu mare grijă pentru detaliu, poligoane mii și stele făclii. Și când să zic...

...hop și să-mi bucur mintea, privirea și degetele cu al patrulea episod din seria mult jucată, mi-a ieșit pe gură un trosc! Că hop nu mai aveam de unde. De ce?

Pentru că Mortal Kombat 4 nu este jocul pe care-l așteptam. Poate am greșit eu, dar recunosc că preconizam ceva în stilul unui Virtua Fighter având dinamismul dintotdeauna încântător al Mortal Kombat-ului, beneficiind de o poveste ceva mai bine pusă la punct - s-au scos două filme, la o adică - de o realizarea tehnică demnă de un al patrulea episod al unui joc și de un aer “serios” și o atmosferă puternică. Într-un cuvânt, așteptam schimbarea. Nu în altceva, ci într-un Mortal Kombat mai ofertant, mai puternic, care să prindă, la o adică și pe unii dintre cei care nu agreeaseră celelalte trei episoade și grămada de puieți de pe lângă ele.

Moșule!!! De când nu ai mai pus mâna pe o periuță de dinți?
Moșule!!! De când nu ai mai pus mâna pe o periuță de dinți?

3D-ul este, însă nu foarte de-adevăratelea. Astfel că nu există o mișcare a camerei în jurul luptătorilor, care să genereze niscaiva unghiuri interesante și să permită niște mișcări mai hoațe. La o adică, engine-ul ar permite lucrul ăsta - se întâmplă uneori în joc ca perspectiva să se schimbe - însă în principal, lupta se duce ca și până acum, într-un tablou. Poți, ce-i drept să “intri” și să “ieși” în și din “planul tablei”, cum se zice la școală, dar tastele respective nu influențează lupta în vreun mod spectaculos, fiind folosite cel mult pentru a te feri de vreun ghiveci aruncat de celălalt. Luptătorii sunt 3D - nici pe departe atât de bine realizați pe cât se credea, chiar și cu Voodoo - dar dacă de uiți de la o distanță ceva mai mare și cu ochii semiînchiși, poți să confunzi lupta cu una din... MK3, de exemplu. Asta, repet, pentru că nu s-a schimbat perspectiva.

În afară de astea două bobârnace pe care le-am primit în entuziasm, există niște lucruri destul de bune care au fost adăugate, sau schimbate.

În primul rând, fiecare personaj (sunt 15) a căpătat câte o armă, pe care o poți scoate când îți vine mai bine în timpul luptei. Bineînțeles, arma asta - în treacăt fie spus sunt cam penibile - poate fi aruncată, scăpată și, respectiv, culeasă de pe jos. Se poate folosi și arma adversarului, natural. Au mai fost introduse obiecte active în arenă, adică niște bolovani, cranii, chestii dintr-astea, care sunt folosite pe post de proiectile, efectul fiind semnificativ.

Asimetricule!
Asimetricule!

Alt element care mi-a mers la inimă este introducerea prizelor și a... articulațiilor, în luptă. Adică tot tacâmul de răsuciri de mâini, ruperi de coate, genunchi, ba chiar de gâturi. Arată tare bine și dau un aspect de volum și consistență ălora doi care se bat. Pe lângă unele faze care pot părea un pic dubioase - cum o fi să-ți întoarcă unul ambii genunchi pe dos? - există și o grămadă de scheme și mișcări îndeajuns de spectaculoase și de bine integrate în ciorbiță.

Mi-a mai plăcut că au fost scoase aberațiile alea de babalități, brutalități și alți asemenea ciucurei inutili. Fiecare jucător are două fatalități, serioase și rele, cu sânge la borcan, oase rupte, capete smulse, mă rog.

Există un “Practice mode” integrat, apărând în joc și lista cu toate mișcările, pentru toți jucătorii, incluzând fatalitățile. Așadar, adio site-uri și telefoane cu și despre combinații minunate (aiurea, parcă văd că are o gârlă de secrete).

Și, ca să mă pregătesc de încheiere, vă mai zic că filmele, alea de la... finaluri, sunt lipsite de orice feeling, fiind gândite cu orice, numai cu capul nu. Încă ceva rău, nu merge în rețea.

Una peste alta însă, MK4, deși nu aduce nimic extraordinar de nou în universul propriu, are mari șanse să placă. Doar atât vă spun: nu vă așteptați la nimic foarte deosebit față de ceea ce ați văzut până acum. Pentru că nici 3D-ul abia simțit, nici fumul, nici flăcările, nici ceața, fie ele chiar și voodoo-istice, nu reușesc să schimbe ceea ce până “ieri” a fost - și probabil va mai fi - cunoscut sub numele de “Mortal Kombat genre”. Go.

- Bugs

Ce ne place: Dinamism și strigăte ca ale lui Bruslea și merele de aur. 3D-ul ăla, așa puțin cum e.

Ce nu: Același 3D, pentru că e prea puțin. Filme și personaje bătute cu leuca-n cap. Nu merge în rețea.

Nota finală — 85 — și caseta „Ce ne place” / „Ce nu”; cifrele roșii stau deasupra și peste banda gri de titlu a casetei, iar în colțul din stânga-sus al decupajului intră semnătura „- Bugs”
Nota finală — 85 — și caseta „Ce ne place” / „Ce nu”; cifrele roșii stau deasupra și peste banda gri de titlu a casetei, iar în colțul din stânga-sus al decupajului intră semnătura „- Bugs”