Final Fantasy VII

Ilustrația de deschidere a articolului: Cloud Strife cu Buster Sword, peste titlul „Final”. Ilustrația nu are chenar, iar textul roșu curge în jurul ei; dreptunghiul de decupaj prinde inevitabil colțul din stânga-sus al panoului roșu (titlul „CINE?” și primele rânduri de text).
Ilustrația de deschidere a articolului: Cloud Strife cu Buster Sword, peste titlul „Final”. Ilustrația nu are chenar, iar textul roșu curge în jurul ei; dreptunghiul de decupaj prinde inevitabil colțul din stânga-sus al panoului roșu (titlul „CINE?” și primele rânduri de text).

Caseta General Info: „Producator: Square Soft / Web: www.squaresoft.com / Sistem: Pentium 166MHz/16Mo / 3Dfx: recomandat / Alte: placa de sunet”
Caseta General Info: „Producator: Square Soft / Web: www.squaresoft.com / Sistem: Pentium 166MHz/16Mo / 3Dfx: recomandat / Alte: placa de sunet”

Producator: Square Soft Web: www.squaresoft.com Sistem: Pentium 166MHz/16Mo 3Dfx: recomandat Alte: placa de sunet

CINE?

John Romero, în articolul în care își anunța plecarea de la id software, a spus că e un mare admirator al seriei unei serii de RPG-uri de consolă de care nu auzisem în viața mea, purtând numele obscur Final Fantasy.

Apoi se trezește la viață și Tom Hall, al doilea mare om de la Ion Storm, care, aflat sub influența vădită a entuziasmului fanatic, a declarat că în Final Fantasy a întâlnit cea mai bine realizată interacțiune între personaje, de care nu poți să nu te atașezi și că o să se inspire și el puțin pentru RPG-ul său personal, Anachronox.

Mai târziu, am aflat de tipul care și-a cumpărat Playstation doar ca să joace Final Fantasy. Așa că atunci când când am auzit că Final Fantasy VII o să fie portat pe PC m-am [...text ilizibil în scan...]ntat la site-ul Square Soft cu gândul că tre-[...text ilizibil în scan...]să fie un joc bun și e păcat să nu știu mai [...text ilizibil în scan...]e despre el.

Acum, jocul a apărut și mi-am dat seama că m-am înșelat: nu e un joc bun. E fantastic!

DE CE?

Pentru că e diferit de tot ce au văzut gamerii pe PC până acum. Diferit nu înseamnă neapărat bun, dar RPG-ul japonezilor de la Square Soft se prezintă cu cel mai captivant univers cu care am avut de-a face și cu o poveste pe măsură.

ADICĂ?

Totul în joc se învârte în jurul unei megacorporații care a reușit să capteze energia planetei însăși și să o folosească în scopuri industriale. Tu joci rolul lui Cloud, ex-soldat al companiei mai sus amintite, care s-a alăturat unui grup rebel ce încearcă să oprească distrugerea planetei secătuite de enrgie. Pare cam subțire ce vă explic eu aici, iar dacă mai adaug și că e liniar, unii dintre voi ar putea să strâmbe din nas.

Square Soft își cunosc însă meseria și au hotărât, în loc să te lase să colinzi meleaguri exagerat de întinse și să începi să visezi noapte hărți și labirinturi, să te conducă printr-o aventură magistral realizată, întinsă pe cel puțin 80 de ore EFECTIVE de joc, cu întorsături spectaculoase și lovituri de teatru.

Unora li s-ar putea părea exagerat să stea un sfert de oră în fața monitorului și să-l urmărească pe Cloud povestind prietenilor lui cum Sephirot i-a incendiat orașul în care s-a născut, sau pe un bătrân obscur bătând câmpii despre energia sufletelor și rolul ei în viața planetei.

Însă vorba nebunului de Todd Porter, la un moment dat o să începi să-ți iubești personajele și o să te impresioneze puternic moartea vreunuia dintre ele. Dacă la asta mai adăugăm și un foarte complex sistem de luptă, în care vrăjile, inamicii și obiectele se află într-un număr impresionant și care el singur, grafic și sonor e o mică operă de artă, niște elemente de originalitate care pe mine unul m-au făcut să mă bucur precum copii mic și niște mini-jocuri haioase integrate în quest, se obține un melanj pe cinste.

Cât despre filmele din joc, care însoțesc desfășurarea evenimentelor, stimați ascultători, înseamnă că nu l-ați văzut pe Paul (care s-a uitat la ele cu Media Player-ul, ticălosul) vorbind jumătate de oră admirativ despre ele, la granița dintre coerență și incoerență, fără să-l intereseze dacă-l ascultă cineva. Iar dacă ținem cont și de faptul că cineva mi-a șters salvările după ce mă chinuisem patru zile, devine destul de clar că mă-ndrept către prima pagină din Evenimentul Zilei.

Grafica: deși se rezumă la niște personaje poligonale, care în cel mai bun caz pot fi considerate haioase și niște decoruri cu o arhitectură futuristă și pe alocuri stranie, grafica - spuneam - are acea viziune de grandios și ciudat care o face să contribuie din plin la atmosferă (mamă, ce-am adus-o din condei!).

ATÂT?

În ceea ce privește lucrurile rele - pentru că are și dintr-astea câteva - îți trebuie un calculator destul de tare și un 3Dfx, ca să se miște bine, iar portarea pe PC a generat unele probleme. Salvezi tot în locuri predefinite - jsutificate pe consolă, dar enervante pe PC - mouse-ul e complet inutil, crash-ează tocmai când ai mai multă nevoie să salvezi, iar muzica midi se-ntâmplă să o ia razna determinând un efect cacofonic subliminal de mai mare dragul. Nimic grav, însă. Acum eu... atât.

- CZ

Eram liniștit. Nu prea mai aveam ce să joc și reluasem Xcom-ul cel apocaliptic pe care nu reușisem să-l termin de prima oară. Mai trăgeam câte un Magic când nu-i mai suportam pe alienii ăia tupeiști și cam atât.

Și uite că Andrei vine tare mândru și zice: “Ne-a venit Final Fantasy șapte!”. Io mă uit așa pe sub sprâncene la el, deloc impresionat și i-o servesc: “Să-l stăpânești sănătos”. Andrei o șterge că mai venise ceva și trebuia să ajungă la oficiul poștal, iar eu, un pic nervos din cauza unor chesiuni verzi cam nesimțite, mi-am propus să văd și eu ce-i cu mult prea lăudatul FF VII. Și cam asta mi-a fost... Dup-aia zi și noapte Final Fantasy. Ba chiar am trecut pe apă minerală.

În câteva cuvinte Final Fantasy este un RPG care aduce aroma jocurilor de consolă pe PC.

Eu am mai jucat un RPG dintr-ăsta acum vreo șase ani, pe Super Nintendo, în timpurile când habar n-aveam ce-i aia PC. Și atunci am pățit același lucru: am jucat zi și noapte până l-am terminat și pe n-a durat deloc puțin.

Screenshot mare: vraja Mega Flare în luptă; în partea de jos, meniul de comenzi cu Cloud, Barrett și Tifa (Attack / Magic / Item) și barele de HP, MP, LIMIT și TIME.
Screenshot mare: vraja Mega Flare în luptă; în partea de jos, meniul de comenzi cu Cloud, Barrett și Tifa (Attack / Magic / Item) și barele de HP, MP, LIMIT și TIME.

Banda de legendă de sub screenshotul mare: „Mega Flare e cea mai puternică magie din tot jocul. Asta cu excepția unor lucruri din lupta finală cu Sephirot”
Banda de legendă de sub screenshotul mare: „Mega Flare e cea mai puternică magie din tot jocul. Asta cu excepția unor lucruri din lupta finală cu Sephirot”

Acțiunea are loc loc într-o lume dominată de o companie superbogată și superinfluentă, Shinra. Ea, compania, descoperise o tehnologie prin care extrăgea, cu ajutorul unor reactoare, energia Mako, adică taman energia Planetei, pe care o întrebuința ca pe un fel de energie atomică.

Ilustrație: aeronava din joc (Highwind). Ilustrația nu are chenar și textul curge în jurul ei, așa că dreptunghiul de decupaj prinde inevitabil rânduri din coloana din stânga și din cea din dreapta. Legenda italică tipărită peste ilustrație: „Un vehicul cu care te dai în timpul jocului. Mai există un hovercraft, un chockobo și încă.”
Ilustrație: aeronava din joc (Highwind). Ilustrația nu are chenar și textul curge în jurul ei, așa că dreptunghiul de decupaj prinde inevitabil rânduri din coloana din stânga și din cea din dreapta. Legenda italică tipărită peste ilustrație: „Un vehicul cu care te dai în timpul jocului. Mai există un hovercraft, un chockobo și încă.”

Tu ești în rolul eroului principal, Cloud, fost luptător în solda Shinra, devenit mercenar și recrutat de Avalanche, un grup de luptători ce încearcă să oprească Shinra din distrugerea Planetei prin secătuire. Și de aici o uimitoare saga care m-a ținut lipit de monitor aproximativ o săptămână. N-am să vă povestesc acum povestea că ar fi chiar păcat.

Cert aste că dacă în lumea jocurilor ar exista premii Oscar, Final Fantasy VII ar lua Oscarul la cel puțin trei secțiuni: realizare artistică, realizare tehnică și cel mai tare scenariu. Dacă nu cumva și pentru cut-scene-uri. Sau pentru game-play.

Screenshot: efecte vizuale de luptă — gângania folosește un Search Scope; sub imagine, barele de HP pentru Cloud și Barret
Screenshot: efecte vizuale de luptă — gângania folosește un Search Scope; sub imagine, barele de HP pentru Cloud și Barret

Screenshot: cursele de Chocobo, cu cei șase concurenți numerotați
Screenshot: cursele de Chocobo, cu cei șase concurenți numerotați

Banda de legendă pentru cele două screenshot-uri din marginea exterioară: „Sus: efectele vizuale din timpul luptei sunt impresionante. În imaginea de față, gângania aia nesuferita folosește un Search Scope pe mine, ca să capete niște informații cred. Jos: pentru a face într-un fel rost de bani (gill) ajunge la un moment dat să pariezi la cursele de Chockobo...”
Banda de legendă pentru cele două screenshot-uri din marginea exterioară: „Sus: efectele vizuale din timpul luptei sunt impresionante. În imaginea de față, gângania aia nesuferita folosește un Search Scope pe mine, ca să capete niște informații cred. Jos: pentru a face într-un fel rost de bani (gill) ajunge la un moment dat să pariezi la cursele de Chockobo...”

Acțiunea are o adâncime de nebănuit la prima vedere și neîntâlnită des într-un joc, cu foarte multe răsturnări de situații. Este un joc în care mori, tu, eroul principal (e drept că apari mai încolo, într-un mod dubios și îmbârligat), după ce în prealabil îți este omorâtă iubita, într-un film al cărui final ne-a umplut pe toți de respect. Secvențele randate dintre diferitele părți ale jocului te lasă mască, având o încărcătură artistică deosebită (o spun cu riscul de a mă repeta, dar este adevărul adevărat).

Screenshot mare din capul paginii: Cloud cu sabia în față, la baza unui reactor Shinra, pe fundal de noapte
Screenshot mare din capul paginii: Cloud cu sabia în față, la baza unui reactor Shinra, pe fundal de noapte

ALTCEVA

Principalul motiv pentru care scriu această coloană este de a tempera oarecum entuziasmul, pe alocuri nesăbuit, al redacției în legătură cu acest joc. Aceasta nu inseamnă nici pe departe că jocul nu ar fi altfel decât excelent si că impactul pozitiv pe care la avut în rândul mebrilor redactiei nu ar fi în procent de 99% justificat. În acelasi timp, am simțit nevoia să subliniez aici câteva aspecte mai puțin pozitive pe care Max sau ceilalți, le-ar ignora probabil.

(Si) pentru mine Final Fantasy VII constituie intradevăr unul din exemplarele care merită adăugat la lista foarte elitistă a jocurilor “departe de starea de excelență”. Nu voi vorbi insă despre universul “bestial” sau desfășurarea actiunii, liniară dar “dementă”, despre grafica “tare” sau imaginatia “nebună” a realizatorilor, ci despre anumite elemente ale jocului, rupte poate din romantismul general care-l caracterizează.

Randare 3D a lui Cloud cu Buster Sword, așezată în mijlocul panoului ALTCEVA. Ilustrația nu are chenar și textul curge în jurul ei, așa că dreptunghiul de decupaj prinde rânduri din ambele coloane ale panoului.
Randare 3D a lui Cloud cu Buster Sword, așezată în mijlocul panoului ALTCEVA. Ilustrația nu are chenar și textul curge în jurul ei, așa că dreptunghiul de decupaj prinde rânduri din ambele coloane ale panoului.

Surprinzător nu mă voi lega de numărul limitat de salvări. Un calcul sumar dezvaluie că 150 de salvări (10 slot-uri X 15 “căsuțe”) este suficient si se ridică mult peste nivelul altor jocuri similare cu un număr stupid de mic de salvări posibile. În acelasi timp tipul de salvare exclusiv la “save point” poate cauza dureri de cap, iar cum Max o stie cel mai bine, în finalul jocului lipsa acestor “save point” te supune la un adevărat test de anduranță, în condițiile în care in această ultimă sută de metri a aventurii se acumulează cei mai periculosi oponenti, cei cu sansele cele mai mari să te “asculte cu urechea”.

Asa cum se stie Final Fantasy VII este un joc apărut prima oară pe plaiurile “soarelui răsare” pe o platformă apărută tot prin aceea zonă (“Don't underestimate the power of PlayStation”) iar varianta de PC a apărut mai târziu si costituie o conversie practic pentru Win'95. Senzația pe care o ai este că Final Fantasy VII este un joc de DOS rulat abuziv sub Win'95. Mai ales pe unele calculatoare, in timpul jocului si mai ales la începutul si sfârsitul secvențelor video vei avea ocazia să-ți auzi hardul “mugind de moarte”, ca niciodată, incărcând sau descărcând swap-ul. Partea mai rea este că in aceste momente jocul este cel mai susceptibil să se blocheze/închidă, iar dacă ai perceput și cu alte ocazii mici neânțelegeri dintre Win'95 și hardware-ul aflat la dispoziție, atunci poți fi sigur că vei avea numeroase astfel de ocazii in care să faci spume la gură. În aceste condiții, dacă ai cel putin un CD-ROM normal, e preferabil să rulezi jocul direct de pe CD. Paradoxal.

Într-o primă etapă și eu am fost tentat să cred că absența sunetului în cadrul dialogurilor constituie un minus nesemnificativ. Sugestii de gen “cu voci ar fi ocupat cel puțin 5-6 CD-uri” par total justificate. La o a doua analiză insă, realizată in momentul in care am reânceput jocul, au apărut semnele de intrebare. Producătorii plătesc in general bani grei pentru includerea in jocurile lor a unor voci foarte “sonore”, iar in cazul RPG-urilor sau Quest-urilor cu atât mai putin este posibilă compensarea acestei mari absențe prin alte puncte tari ale jocului, si nu cred că Final Fantasy VII poate face exceptie de la o cerință justificată a pieței.

Cam atât căci spațiul e insuficient. Și ca să nu par chiar răutacios sau rău intenționat adaug sfatul sincer de a incerca fără nici o reținere Final Fantasy VII. Merită. Am zis.

- Johnny

Screenshot: boss roșu în luptă; meniul Barret / Tifa / Aerith cu Limit, Magic, Summon, Item
Screenshot: boss roșu în luptă; meniul Barret / Tifa / Aerith cu Limit, Magic, Summon, Item

Screenshot: un damage de 1547 de puncte afișat în luptă; meniul Cloud / Barrett / Tifa
Screenshot: un damage de 1547 de puncte afișat în luptă; meniul Cloud / Barrett / Tifa

Screenshot: atacul „Big Shot”, cu numele atacului afișat în capul ecranului
Screenshot: atacul „Big Shot”, cu numele atacului afișat în capul ecranului

Screenshot Final Fantasy 8: prim-plan cu un personaj pe un cer de apus
Screenshot Final Fantasy 8: prim-plan cu un personaj pe un cer de apus

Screenshot Final Fantasy 8: stradă de oraș noaptea, cu o casetă de dialog în japoneză
Screenshot Final Fantasy 8: stradă de oraș noaptea, cu o casetă de dialog în japoneză

Banda de legendă a coloanei de screenshot-uri din dreapta: „Undeva pe sus: se vede în imagine un damage în valoare de 1547 de puncte. Vă spun doar că la început un damage de 100 este IMENS, iar spre final, dacă un atac normal “inflictează” mai puțin de 1400, ceva e putred rău de tot. Asta ca să vă dați seama cam ce înseamnă evoluția. Porniți cu level 6 și terminați cu personaje de level 56. Brrrrrrrrr! Sephirot ăla dă la un moment dat un damage de 8000, DOAR CU SABIA. Tare de tot! Ultimele două poze de jos: pozele astea sunt tot ce se poate găsi la ora actuală (ora redacției) despre Final Fantasy 8. Din câte se pare, producătorii au de gând să schimbe câteva lucruri, începând cu tehnica de reprezentare a personajelor în joc, acestea fiind realizate mult mai detaliat.”
Banda de legendă a coloanei de screenshot-uri din dreapta: „Undeva pe sus: se vede în imagine un damage în valoare de 1547 de puncte. Vă spun doar că la început un damage de 100 este IMENS, iar spre final, dacă un atac normal “inflictează” mai puțin de 1400, ceva e putred rău de tot. Asta ca să vă dați seama cam ce înseamnă evoluția. Porniți cu level 6 și terminați cu personaje de level 56. Brrrrrrrrr! Sephirot ăla dă la un moment dat un damage de 8000, DOAR CU SABIA. Tare de tot! Ultimele două poze de jos: pozele astea sunt tot ce se poate găsi la ora actuală (ora redacției) despre Final Fantasy 8. Din câte se pare, producătorii au de gând să schimbe câteva lucruri, începând cu tehnica de reprezentare a personajelor în joc, acestea fiind realizate mult mai detaliat.”

Screenshot: cadru „BOOM!” în stil de bandă desenată, cu meniul Barret / Tifa / Aerith și barele de HP
Screenshot: cadru „BOOM!” în stil de bandă desenată, cu meniul Barret / Tifa / Aerith și barele de HP

Banda de legendă de sub screenshotul „BOOM!”: „Sus: dovada că beieților nu le pasă de nimeni și nimic Dreapta: ăsta e Midagar-ul, orașul în care se-ntâmplă o bucată bună din toată tărășenia și în care începe acțiunea jocului. Și hai să vă mai zic ceva. Noi avem în fața redacției o sifonarie pe firma căreia scrie: Avatar - Sifoane. Așteptăm acum să se deschidă un magazin Midgar - Legume și Fructe.”
Banda de legendă de sub screenshotul „BOOM!”: „Sus: dovada că beieților nu le pasă de nimeni și nimic Dreapta: ăsta e Midagar-ul, orașul în care se-ntâmplă o bucată bună din toată tărășenia și în care începe acțiunea jocului. Și hai să vă mai zic ceva. Noi avem în fața redacției o sifonarie pe firma căreia scrie: Avatar - Sifoane. Așteptăm acum să se deschidă un magazin Midgar - Legume și Fructe.”

Screenshot mare: vedere de sus asupra orașului Midgar, cu reactoarele Mako fumegând
Screenshot mare: vedere de sus asupra orașului Midgar, cu reactoarele Mako fumegând

Jocul în sine se împarte în două părți: o parte de plimbare prin peisaj, pălăvrăgeală cu diferite caractere și tot ce ține de quest, și bătălia.

În prima parte grafica nu este chiar atât de strălucitoare, nefiind foarte îngrijit lucrată ci mai degrabă stilizată, dar stilizată cu cap astfel încât efectul este de lăudat. Este ceea ce se cheamă grafică de tip manga, dar nu de prot gust ca în Sandy Bell-ul cel călcător pe nervi sau Macron-ul mult înjurat.

Ilustrații: Aeris (dreapta) și Cloud (stânga), două randări 3D tipărite PESTE coloana de text. Nu au chenar și textul curge în jurul lor, așa că dreptunghiul de decupaj prinde inevitabil o bună parte din coloană.
Ilustrații: Aeris (dreapta) și Cloud (stânga), două randări 3D tipărite PESTE coloana de text. Nu au chenar și textul curge în jurul lor, așa că dreptunghiul de decupaj prinde inevitabil o bună parte din coloană.

În timul luptei, realizarea grafică este superbă, 3Dfx-ul având un cuvânt destul de mare de spus. Fără urmă de exagerare, designer-ii sunt oricum, numai normali nu. Sau poate faptul că sunt asiatici să conteze. O varietate de inamici, vrăji obiecte și efecte, n[...text ilizibil în scan...] mai văzut cu siguranț[...text ilizibil în scan...] până acum p[...text ilizibil în scan...] Nu știu câte tip[...text ilizibil în scan...] de monștrii, câte obiecte sau vrăji există, da[...text ilizibil în scan...]nd spre sute. Imagin[...text ilizibil în scan...]a ălora care [...text ilizibil în scan...]au inventat și [...text ilizibil în scan...]t, este [...text ilizibil în scan...]r ieșită din comun. Inamicii merg de la statui la gulii, trecând prin case animate, hidre, gini, zmei, butoaie, păsări Phoenix, verze cu colți, pitici, uriași, păianjeni mecanici, păianjeni nemecanici, soldați, gangsteri, președinți, ninja, fete, băieți și tot așa, fiecare cu propriul stil de luptă, prorpiile mișcări, propriile vrăji (pauză de respirație) pe care le poți învăța de la ei, pentru a le adăuga listei tale de vrăji, ce face ca în ceea ce privește varietatea și numărul acestora, Diablo să pară o listă de bucate lângă un DEX. În materie de obiecte, treaba nu e deloc altfel. Poțiuni, elixire, grenade, arme, săbii de toate felurile, sunt toate disponibile.

În ceea ce privește sunetul, ideea e următoarea: jocul vine împreună cu un emulator soft de Yamaha XG, care face amărâtul ăla de midi să sune de nu se poate. Asta se întâmplă cu prețul unei pucăți bune de “processing power”, astfel că dacă nu ai un procesor rău, sau un Voodoo care să-l ajute, ești limitat la clasicul midi. Ceea ce uimește este lipsa în totalitate a speech-ului. Jocul are patru CD-uri, unul numai pentru install, ceea ce înseamnă 3 CD-uri numai pentru jocul propriu-zis, fără speech. Dacă avea și “vorbă”, probabil că numarul de CD-uri era un pic mai mare și, de ce nu, feeling-ul era altul, nu neapărat mai puternic. Și, cine știe, poate că tipii care l-au făcut nu știu engleză.

La minusuri am putea pune modul de salvare care te umple de nervi din timp în timp( cam la jumătate de oră o dată) și care ar fi putut fi îmbunătățit față de consolă.

Andrei, cum este el așa un pic nebun, spune că, după părerea lui, sistemul ăsta enervant de salvare contribuie la feeling prin faptul că te face să joci cu înfrigurare până ajungi la următorul save point. După părerea mea și nu numai, mai bine lipsă de așa mijloace de a spori feeling-ul. Mai multe minusuri, dacă nu considerăm lipsa speech-ului unul, nu știu să mai aibă.

Așadar, după părerea mea, FF7 ar trebui să ia titlul de jocul anului, cel puțin până acum și orice gamer adevărat are datoria de a face cumva rost de el. Este o experiență nouă în ceea ce privește jocurile pe calculator și este o neglijență gravă să nu-l băgați un pic în seamă. După aia, pe cuvânt, treaba merge singură.

- Max

Score Board: nota 97, cu caseta „Ce ne place” / „Ce nu”. În colțul din stânga-sus al decupajului intră și semnătura „- Max” a corpului articolului.
Score Board: nota 97, cu caseta „Ce ne place” / „Ce nu”. În colțul din stânga-sus al decupajului intră și semnătura „- Max” a corpului articolului.

97

Ce ne place Ce nu
Scenariul, muzica, sistemul de luptă, din nou scenariul, personajele... Lu' Johnny nu-i place că nu are speech. Nouă nu ne place Johnny. Basta.

FILME

În momentul in care Johnny și Max luptau pentru CD-urile cu FF7, smulgându-și-le unul altuia pentru a-și lua fiecare porția de drog, șansele mele de a mă atinge de joc au scăzut într-atât încât m-au împins încet-încet la un gest disperat. Într-o noapte, pe când cocoșii din balcoanele vecinilor își dormeau somnul cel mai dulce, laolaltă cu Fane, adormit în fața obsedantului Pro Tv, ce-i indopa subconstientul cu voci induioase și roz, m-am strecurat în vârful picioarelor până la dulapul conținând comoara celor patru CD-uri venite din țara de la Soare Răsare. Folosind o tehnică mârșavă, am vizionat TOATE filmele jocului cu ajutorul Media Player-ului, încărcându-mi astfel groaznic conștiința, dar cunoscând în schimb o satisfacție pe care toate glasurile roz pomenite mai devreme n-ar putea-o oferi vreodată.

Cu sufletul strâns de emoție și creierul fierbând la temperaturi solare, am înăbușit în pumn scâncetul mouse-ului torturat, atunci când ticălosul de Sephirot și-a implântat sabia spurcată în plămânul stâng al frumoasei Aeris (botezată Lizuca de către hâtrul Max) am plâns alături de Tifa (Sandy Bel în joc, datorită lui Johnny) când Cloud a dispărut în hăul eternității și mi-am mușcat buzele până la sânge atunci când Weapon, demonul dezlănțuit al Terrei, a șarjat prin apă împotriva tunului gigantic al corporației Shinra.

Iar când, cu inima strânsă în chingile conștiinței, am privit ultimele secvențe ale filmului de la final, am realizat cu o ultimă sclipire de luciditate un adevăr atât de evident încât aceste rânduri nu-și mai au rostul: locul filmelor din Final Fantasy VII nu este pe biroul unor gameri somnambuli și nici in unitățile de disc ale unei națiuni de americani plați ce se târăsc entuziști printr-o realitate anostă. Este cu totul in altă parte, dincolo de lumea calculatoarelor. Sau poate tocmai in miezul ei.

- Bugs