Forsaken
“După mine, Forsaken a fost gândit pentru multiplayer. Asta se vede peste tot”
| Producator | Acclaim |
| Web | www.acclaim.com |
| Sistem | Pentium 200MHz/16Mo |
| 3Dfx | puternic recomandat |
| Alte | retea, retea |
Anglia, ECTS 98, Forsaken, 3Dfx, ECTS, Anglia, Voodoooooo.... !!! Forsaken, FORSAKEN, lumini, umbre... 3Dfx, 3Dfx... Aaaaaah!
Mă scol din pat transpirat, îmi iau o Eugenie, mă așez la calculator, îmi trosnec degetele și încep:
Forsaken este unul din cele mai bine lucrate, tehnic vorbind, jocuri pe care le-am văzut până acum. Vedeți, 'mneavoastră, 3Dfx-ul ăsta, oricât de minunat ar fi el, nu poate să facă treaba singur. Adică nu-i poți spune “Alo, musiu Voodoo, i-a toarnă-mi până după-masă o grafică țapănă, că eu am nițică treabă cu Push Over-u' ăsta!”. El știe, sărmanul, să facă ce-i zici. Cu alte cuvinte, o grafică bună o face un artist bun și un grafician bun, ajutați de un chipset Voodoo. Forsaken, i-a avut în echipă pe toți trei.
De când am fost anul trecut la ECTS, mi-a rămas gândul la jocul lui Acclaim. Așa că, atunci când l-am prins în brațe, m-am aruncat cu capul înainte într-însul. Și nu mi-a părut rău. Dar nici foarte foarte bine.
Există două semiplanuri, ca la geometrie. Semiplanul single player, destul de anost și, după câteva niveluri, plictisitor - în ciuda graficii turbate și îngrozitor de plăcută pentru ochi și minte - și semiplanul ălălaltu', cel multi-player, care e mult mai gustos.
După mine, Forsaken a fost gândit pentru multiplayer. Asta se vede peste tot.
Tu călărești în joc pe un soi de hover-bike. La început poți să-ți alegi modelul preferat din vreo 15 motoare, fiecare cu caracteristicile lui. Idee pentru rețea, nu?
După aceea, armele și echilibrul arme-armuri pică mult mai bine în multiplayer. Scenariul lipsește cu desăvârșire, fiecare misiune din modul single având un text de trei rânduri în care ți se zice ce și cum trebuie să faci, legătura cu misiunea precedentă fiind practic inexistentă. Și-apoi, fiecare nivel îl începi de la zero, fără să ai armele găsite în nivelul anterior. Nu există o adâncime de tipul... știu eu? Quake, DOOM, sau ceva asemănător, unde găsești o armă pe nivel și tot joci ca să vezi ce ți se oferă mai departe. În Forsaken în fiecare nivel găsești o mulțime de arme, misiunile fiind gândite, după cum am spus mai sus, separat una de cealaltă.
Pe lângă aspectul ăsta deranjant - că joci fără să știi exact spre ce te îndrepți sau de ce te bați - ești îngropat în cel mai supărat univers grafic întâlnit (poate exceptând Incoming-ul, alt joc ultra-arătos). De la explozii la dâre de fum și de la glow-uri și iluminări psihedelice, până la secvența propriei căsăpiri, totul e făcut să încânte ochiul. Este clar jocul pe care îl arăți prietenilor după ce ți-ai luat Voodoo, ca să-i scoți din minți. Noi așa am făcut și ne chinuim și-acum să-i băgăm la loc.
Pe partea de multiplayer, lucrurile sunt mult mai înfocate. Acțiunea este alertă rău, mergând spre furibundă. Armele sunt foarte multe și cu efecte din cele mai diverse. Când se întâlnesc patru inși într-o cameră și fiecare trage cu un șuvoi de energie de culoarea curcubeului, adăugând câteva rachete și mine după gust, atmosfera tinde să devină puțin spus amețitoare.
Pe lângă aspectul grafic și sonor (că și sunetul e mult peste ok) mai există și șpirifanțurile necesare unui game-play ca la carte. Asta înseamnă arme cu efecte din cele mai ciudate. De exemplu, o rachetă care înfiptă într-un inamic, îl ușurează de toate armele și obiectele, lăsându-i-le în urmă spre a fi culese de altcineva. Sau o altă demență de bombiță ce generează un câmp gravitațional unde odată intrat, rămâi un pic imobilizat. Sau poate chestia numită Titan, cu un efect asemănător unui BFG mai ofticat să fie mai semnificativă. Plus mine de diferite tipuri cu efecte din cele mai nepopulare. Și tot așa, jocul în reațea devine frumos tare, iar dacă sestrâng la un loc vreo patru inși dornici de caft, treaba merge mai mult decât strună.
Ascultați-mă acum, că nu mai am loc. Jocul merge și software, dacă placa video este cât de cât neproastă, dar... luați porcul lu' Dossia, scoateți-i măruntaiele bănești, cumpărați-vă 3Dfx, înșfăcați de undeva Forsaken-ul și croșetați printr-o metodă oarecare o rețea. Altfel pierdeți. Și lucrul cel mai grav, nu știți ce. Go.
- Bugs
Ce ne place: Grafica, nu atât ca rezoluție, cât ca paletă de culori Joc excelent în retea.
Ce nu: Lipsa totală a unui scenariu susținut în jocul single-player și, probabil implicit, lipsa adâncimii.
