Descent FreeSpace: The Great War

Aflați într-o continuă nehotărâre cu privire le numele final al jocului (fie Descent: FreeSpace fie Conflict: Freespace) producătorii FreeSpace-ului se pare că au dat o nouă lavitură. Și au știut și cum.

Am început să joc FreeSpace cu gândul și inima la I-War. Poate din acest motiv prima impresie a fost negativă: scenariul jocului nereușit, chiar nătâng (a început să mă “inerveze” și pe mine faptul că la majoritatea jocurilor trebuie să subliniez lipsa unui scenariu cu “idee”). În principiu, în interiorul unui risipitor conflict dintre două rase puțin spus intolerante, intervine foarte convenabil o a treia, pornită să le căpăcească bine pe primele două, având la dispoziție atât niscaiva tehnologii secrete cât și avantajul că în ultimii ani, “liberă de contract”, nu a fost nevoită să-și scoale trupele la ora patru dimineața și să le dea fasole cu neutroni cruzi la masa de prânz.

Natural una dintre aceste rase este cea “humană” formată din, mai mult sau mai puțin, “American Heroes fighting 4 Justice”, cea Vasudan-ă, “oameni” cruzi dar drepți (cam ca Tracii) și vicioșii Shivan-i, o combinație de Rumburak 40% și Vulpe 60% (din “Ursul păcălit de Vulpe”).

“Jos strugurii umani!”*

Da! Jos strugurii umani! am strigat și eu deși nu-mi definisem exact sensurile reale ale conceptului, nici cum pică chestia pe sperantă matematică, sau... matricea regretelor! Nu contează!

Începi ca un needucat, avansat de la “carne de tun” la “cotlet de laser” în fortele stelare foarte pământene, angajate in “miuța” cu Vasudanii. După câteva misiuni de antrenament menite să te aducă la curent (alternativ) cu logistica ești liber să te descurci în Space Combat.

Space Combat, pentru că asta este. Fie că ești un erou care joci totul ca la Descent, fie că apelezi cu încredere la colegii de echipă. Acest tip de comportament are consecințe asupra medaliilor pe care le primești. În primul caz, în care te dovedești extrem de eficient în lupta corp-la-corp, când vei fi tot timpul unul dintre cei care va administra lovitura fatală, vei primi premii pentru curaj, luptă, Ordinul Muncii clasa a II-a, etc. Dacă dimpotrivă te vei dovedi iscusit în a-ți dirija colegii în linia frontului atunci vei fi medaliat pentru coordonare. Între noi fie vorba, chestiile astea cu medalii & stuff chiar adaugă un plus considerabil la motivația originală a jocului.

Nu vei fi lipsit de prezența celor 1001 de taste, pe care vei face bine să le reții cât mai iute cu putință dacă vrei să lupți eficient în misiunile înaintate. Nimic nou din acest punct de vedere. Pate cel mai bine se joacă printr-o combinație tastatură (pentru mișcarile de amploare) si mouse (pentru finețe, cum ar fi păstrarea tirului pe un inamic aflat în mișcare).

În principiu, colegii cu care intri în misiune au deja definite anumite obiective, corelate cu cele ale misiunii, însă nu după mult timp vei descoperi că în anumite cazuri este bine să schimbi aceste obiective, mai ales când este vorba de protejat ceva de furia inamicului. Tot astfel vei descoperi si necesitatea de a combina strategic diferitele moduri de a aborda lupta, despre care vorbeam mai devreme. De exemplu dacă misiunea în curs este aceea de a spulbera inamicii care sosesc în valuri printr-un jump-node, atunci vei descoperi că cea mai eficientă metodă de a rezolva situația este aceea de a comanda tuturor unităților să atace nava inamică pe care o ai în țintă, apoi pe următoarea, următoarea, și așa mai departe, risipirea puterii de foc pe mai multe planuri fiind, de departe, mai ineficientă.

În multe privințe FreeSpace pastrează anumite elemente de “forță” introduse de alte jocuri. Una dintre acestea ar fi posibilitatea de a distruge doar unul singur, sau mai multe, subsisteme ale unei nave, fară a o distruge. Astfel te vei întâlni des cu misiuni cu obiective de capturare a unor importante nave inamice, trebuind să le “dai jos” motoarele, urmând “lichidarea” scuturilor...

Sfaturile diverse pe care le vei primi în cadrul transmisiilor sunt în general importante.

Uneori însă am pățit ca în momentul unui atac surpriză, un cască-urechea-bine de la contra-informații să-mi tipe în cască (o singură cască, cealaltă dă rateuri și să vezi atunci haz când un nefericit de la GO vrea să joace ceva in intimitate, cum își articulează periodic câte o palmă peste urechea cu casca proastă) “Hammer of Light! Hammer of Light!”. “Liniște!” am strigat înțepat. De parcă atunci când o să iau castane mă mai interesează dacă nemernicul e de la “Ciocanul cu Leduri” sau “Generația Pro”!?

“Johnny! Snap out of it!”

... parcă-mi șoptește o făptură mlădioasă. “Cum? Ce? În ce fel?” ingaim buimac. La lumina insensibilă a neoanelor, spre groaza mea, contururile făpturii-celei-prea-mlădioase se metamorfozează in profilul, mai degrabă modular, al lui Max:

- Scoală moșule că uite e 2 dimineața și mai ai de scris la FreeSpace!

-... (Error: Insert a valid system disk and press Enter)

-... uite Paul a terminat de scris Dominion și acum se laudă că a scris tot ce avea de scris și că ar trebui să luăm exemplu de la el.

- Cum? Ei bine las' că-i arătăm noi lui!

Lăsăm la o parte prostiile și trecem direct la punctele la care FreeSpace excelează.

Imediat te lovește arhitectura navelor, fie că e vorba de cele minuscule sau de super mastodonții fortăreață, totul are un aspect foarte bine gândit.

Imaginea asta a navelor de doi kilometri lungime aduce un feeling deosebit în timpul jocului. De exemplu ai o misiune în care o anumită tehnologie te face nedetectabil de la distanțe relativ mari. Scopul misiunii este acela de scana în liniște navele care intră printr-un jump-node în convoiul inamic. Oricum ai sentimentul acela al lui Greuceanu care se dă de trei ori peste cap, se transformă în muscă și spionează casa mumei zmeilor, dar când, după o serie de nave mari dar nesemnificative, prin jump-node intră Lucifer, atunci chiar ai senzația că ești un păduche ignorant lângă port-avionul Missouri.

FreeSpace excelează și în realism. Astfel vei remarca faptul că atunci când tragi într-o navă, aceasta începe să fumege exact prin punctele în care a fost atinsă de proiectile. În plus, dacă o navă e aproape distrusă, tot felul de descărcări electrice traversează carcasa. Exploziile sunt și ele extrem de realiste. Unele nave sau rachete foarte puternice, atunci când explodează crează o undă de șoc impresionantă de care trebuie să te ferești. Pe lânga faptul că strică nava în care te afli, te și aruncă la o oarecare distanță.

Un alt punct forte al jocului este calitatea AI-ului. Inamicii nu se descurcă prost iar pe colegii tăi chiar poți să te bazezi. De exemplu, dacă ordoni unui grup să dezactiveze motoarele unei nave inamice care trebuie capturate, atunci aceștia vor face acest lucru fără să se lase distruși prostește în timp ce sunt preocupați cu “munca”. Acesta este motivul pentru care există misiuni ce pot fi terminate fără probleme, nefiind nevoie ca tu să tragi vreun foc.

O chestie mai puțin văzută la alte jocuri, și care ridică semnificativ calitatea FreeSpace este faptul că poți face o serie de modificari in cea ce privește navele și armele inainte de a intra in misiune. În primul rând poți selecta cu ce tip de nave vei intra, tu și wingmen-ii tăi în luptă. Alegerea se face in functie de navele disponibile (pe măsură ce inaintezi in campanie va crește atât varietatea cât si numărul efectiv al navelor) si de profilul misiunii pe care urmează să o incepi. Tipurile implicite de nave pe care le stabileste jocul ca fiind optime pentru misiunea respectivă sunt in general satisfăcătoare, dar am reușit să termin unele misiuni doar făcând modificări masive la acest nivel.

Armele sunt și ele disponibile (gradat) intr-o varietate din ce în ce mai mare, singura limitare la acest nivel fiind dată de tipul navei selectate (de exemplu, navele de viteză, cu armuri slabe, fiind ineficiente ca bombardiere nu au multe sloturi pentru rachete sau bombe).

Dacă te simți suficient de erou poți deasemeni să-ți scoți din grup colegii și să înfrunți inamicul de unul singur. Nerecomandabil.

TIP: mai ales spre finalul campaniei vei întâlni misiuni “cascadă” care se succed una după alta fără a mai putea trece pe la “hangare”. Asta inseamnă că vei intra in misiunea următoare exact așa cum ai ieșit din cea curentă in cea ce privește configurația navelor, rachete rămase, și wingmen-ii supravietuitori. Chestia e menită să-ți reamintească că colegii tăi nu sunt neapărat dispensabili și că trebuie să termini misiunile cu “fruntea sus” și nu cu 1% la integritatea navei.

La un moment dat, chiar dacă tu stai binisor cu dotarea, unii wingmen-i pot rămâne fără rachete sau mijloace de “decoy” a rachetelor inamice. Dacă în momentul în care te avertizează de acest lucru nu soliciți o navetă de suport atunci sansele de supravietuire ale respectivului sunt considerabil micsorate...

De departe una dintre cele mai interesante chestii la FreeSpace e viziunea asupra misiunilor si a obiectivelor. Uneori am ratat obiectivul principal al misiunii iar în debriefing am aflat că “ai făcut tot ce era omenește posibil” și am trecut la misiunea următoare. Adică o flexibilitate foarte “omenească” nemaiîntâlnită in lumea jocurilor si care merită toate laudele. Obiectivele care trebuie executate sunt afisate ca directive pe ecran, in timpul jocului.

Completarea acestor directive este suficientă pentru a termina misiunea, însă dacă vrei să termini intotdeauna misiunile cu calificativul excelent, nu ar fi o idee rea să fii atent și la obiectivele “on-line” care i-ți sunt transmise în timpul luptei chiar dăcă uneori acestea contravin cu unele obiective secundare din briefing. De exemplu: obiectiv secundar “All Vasudan forces must be eradicated” - obiectiv “contrainformații” “Capture the Rasputin”. Și asa mai câstigi o medalie.

Multiplayerul în FreeSpace e bun, poti juca cooperativ, pe echipe, aliați sau inamici aproape orice misiune din campanie sau orice altă misiune cu care jocul mai vine. La acest capitol trebuie să spunem că jocul vine cu un editor de misiuni FRED (despre care se aude numai de bine) care e foarte frumos dar pe care nu am reușit să-l rulăm.

În final e de spus că FreeSpace este un joc “deschis”. Ai posibilitatea să update-zi jocul cu misiuni noi sau chiar cu campanii noi.

Epilog

Nu știu ce a-ți înțeles din articolul acesta, dar eu când îl recitesc realizez că nu am reușit să scriu nici a zecea parte din chestiile care fac din FreeSpace: The Great War un joc excelent atât pentru împătimiții genului, pentru care trasează noi standarde, cât si pentru cei care nu au gustat stilul până acum, caz in care FreeSpace este un perfect inceput. Am zis.

- Johnny

* - patentul aparține unui prieten

Autorul ține mortiș să mulțumească următorilor:

Marilyn Manson, Daffy Duck, Intel Corporation, realizatorilor emisiunii “Floarea din Gradină”, creatorului lui Bălănel și Miaunel și, nu în ultimul rând, Microsoft, pentru sistemul de operație pe cord deschis Windows 98.

Ce ne place: E ca un Tie Fighter îmbunătățit puternic, atât tehnic, cât și pe domeniul ideilor.

Ce nu: Senzitivitatea mouse-ului e cam prea mică.

Producator	Volition Software
Web	www.volition.com
Sistem	Pentium233MHz/32Mo
3Dfx	puternic recomandat
Alte	joystick