Dominion

“Dominion oferă un single-player onorabil. Multiplayer-ul este îns mult mai ofertant.”

Producator	Ion Storm
Web	www.ionstorm.com
Sistem	Pentium 200MHz/16Mo
3Dfx	nesuportat
Alte	rabdare in multiplayer

Primul joc de la Ion Storm a fost așteptat cu destul interes la noi în redacție. Acu' să-i vedem! ne ziceam cu toții. Până la urmă, n-a ieșit nici albă nici neagră, pentru că Dominion a fost mai întâi a lui 7th Level, de la care l-a luat Ion Storm-ul și i l-a dat lui Todd Porter, așa că...

E destul de probabil să nu putem spune că Dominion-ul e un joc “de Ion Storm”, deși n-ar fi un lucru rău, sau vreo jignire la adresa firmei mai sus amintite. Să-i zicem, dar.

Trăia odată, ca niciodată un satelit pe orbita planetei a treia din sistemul Gift. Și într-o bună zi, dădu peste un obiect ciudat, cu o mulțime de antene, pe care-l întrebă de sănătate determinând o reacție deloc prietenoasă și primind un răspuns din cele mai interesante. Cert e că transimisia primită de labâzdâgania extraterestră a generat un conflict de mai mare dragul între cele patru rase care bântuiau spațiul la vremea aceea: Terranii, Mercii, Scorpii și numiții Darken-i (sună ca porcul, dar asta e, să fim consecvenți).

Grafic și sonor Dominion nu aduce nimic nou, fiind lăsat clar în urmă de ultimele producții ale domeniului RTS. Am auzit însă destulă lume care-l consideră “mai mișto” decât Starcraft-ul, dacă lăsăm grafica la o parte.

Cele patru rase aflate în conflict nu sunt diferențiate prin mai nimic în afara aspectului și a zgomotelor specifice, echilibrul fiind astfel realizat “din prima” și la cel mai de jos nivel. Dacă oamenii au un robot numit Hunter, de exemplu, care e invulnerabil în fața gloanțelor, putând fi distrus numai cu chestii explozive, las' că au și celelalte rase câte unul similar, numit Hunter, Battle Trek sau Gigi Vână, care are taman aceleași capabilități. La nivelurile tehnologice superioare, se întâlnesc, ce-i drept câteva deosebiri, însă în genere s-a mers pe ideea de echivalență.

Dincolo de clasicele resurse (exploatabile cu ajutorul unei rafinării, fără combine, țărani sau drone) și de la fel de clasicele structuri (Armor Plant, Weapon Plant, Headquarters) Dominion are ziduri energetice cum nu mai are nimeni. Astfel, când construiești în linie două turele sau tunuri, poți face între ele o rețea de energie care nu-i lasă pe ăia răii să intre la tine în bază, permițându-le alor tăi să iasă, în schimb.

Poți construi oriunde pe hartă, cu condiția să-ți întinzi în prealabil rețeaua energetică până acolo. În tot jocul energia electrică are un rol primordial, cu atât mai important pentru multi-player. Practic, până nu-i distrugi inamicului centralele electrice, Main Plant-ul (clădirea de bază) este invulnerabilă, ritmul în care se repară fiind infernal.

Mai sunt câteva chestiuni care mi-au plăcut, cum ar fi faptul că soldați se pot târî, sau pot îngenuchia. Dacă grupezi o mână de răcani împreună cu un commander, grupul respectiv devine mult mai “deștept” și îl poți vedea la lucru târându-se sau luând prin învăluire adversarii. Mai există o unitate interesantă, care e folosită pe post de teleportor destinație, adică o duci lângă baza inamică și trimiți unități la dânsa pe calea undelor.

Ca interfață, jocul este fantastic de simplu, tinzând spre genial. După un minimum de antrenament, poți să comanzi cu ajutorul short-cut-urilor ditamai efectivele, fără să te agiți de loc. Este unul din locurile în care se simte că producătorii au idee de ceea ce înseamnă jucabilitatea.

Dacă încercăm să tragem linie obținem așa ceva: fără să aibă multe podoabe sau filme de oferit (sunt puține dar extraordinare), având în schimb un final destul de interesant, Dominon oferă un single player onorabil. Multi-player-ul este însă mult mai ofertant și... nu tocmai. Există o problemă mare a jocului în rețea: viteza. Este exasperant de mică, nefiind vina procesorului sau a traficului pe sârmă; îndeajuns de mică pentru a face jocul de nejucat, chiar dacă harta are dimensiuni modeste.

Sunt deci de făcut două lucruri. Unu, trebuie terminat jocul, măcar cu o rasă, două misiunile fiind îndeajuns de ofertante și doi, trebuie așteptat un patch, o gogomârlă, ceva, pentru că așa șchiop, Dominon are un multi-player remarcabil, iar potențialul este mult mai mare. Știe Todd Porter ăsta câte ceva, se pare. Go.

- Bugs

81

Ce ne place	Ce nu
Jucabilitate bie pusă la punct, de la interfață la sunet și echilibru. Câteva idei așteptate de mult.	Viteza în multiplayer și decorul de tot prea static. Dacă mergea bine, se simțea la scor.