Wing Commander: Prophecy

Și nici gând să se oprească aici!

Electronic Arts avea la ECTS un stand plin numai de bunătățuri. Lucru deloc greu, vorba fiind de un conglomerat Bullfrog, Origin și alții la fel ca ei?

Hotărât să văd care-i treaba cu Wing Commander: Prophecy, mă înfig într-un joystick de la fața locului și cu ochii la monitor, încep o conversație cu un tip ORIGINal, de lângă. Și-l întreb și el îmi răspunde. Și uite cam ce-am aflat și jucat:

Engine-ul folosește, bineînțeles, părți din engine-urile anterioare, însă ORIGIN a avut grijă să aducă destul de multe îmbunătățiri ca diferența să fie semificativă. Semnificativ ar fi și că e pentru Win 95 și că tare se bucură dacă simte-ntr-un slot PCI o placă video cu chipset 3Dfx. Mă rog...

Băieții vor să țină ceva mai mult cont de legile fizicii, alea de la Newton încoace. Asta ar fi unul din lucrurile pe care le putem observa relativ lejer.

Acum tipul zicea că, vezi Doamne, codul a fost îmbunătățit și alte etc.

Mijesc un ochi neîncrezător și cu teama în suflet de System Requirements-urile ORIGINale, întreb pe ce calculator o să meargă.

„As high as you can go", mi se răspunde, după care, la vederea feței mele tipul adaugă: „Minimul ar fi un P133, iar optim un P200. Și are și suport pentru 3Dfx".

Știm cu toți că ORIGIN au fost întotdeauna cu un pas înaintea standardului pe piață, dar ce-i al lor e al lor, jocul arată excelent. Fără nici o îndoială, Wing Commander: Prophecy este cel mai bine lucrat din serie.

Eu am jucat o singură misiune. Zburam cu o minune de navă ale cărei părți laterale se mișcau atunci când mă mișcam în sus sau în jos, asta ajutându-ma atunci când vroiam să „pull-up really fast".

Și-apoi stați să vedeți design-ul navelor, care e ceva absolut de-a dreptul, stângul și strâmbul de frumos. Dintre toate jocurile, cred că Wing Commander are universul cu navele cele mai „rele", cele mai apropiate de ce înțeleg eu prin „navă de luptă".

Spre binele jocului, scenariul zice că lupți împotriva alienilor și nu împotriva oamenilor, ca în WC4. E mai interesant. Băieții de pe alte planete au nave diferite total ca design, concepție și mod de mișcare, de ce ai tu în dotare. În timpul misiunii, la un moment dat mă cafteam cu trei năvuțe timide, subțirele, mă rog, înțelegeți. Și cum trăgeam eu de joystick încoace și-ncolo, văd că cei trei piloți își aduc navele într-o formație triunghiulară foarte strânsă. Așa de strânsă că mi-a trebuit relativ puțin timp să sesizez că de fapt tipii se uniseră pentru a forma o navă mai mare și infinit mai puternică decât oricare din cele trei luate separat. Și asta încă nu-i nimic. Cum venea nava asta nouă drept spre mine, eu concentrat fiind să o urmăresc cu ținta, taman când să dăm „bot în bot", se desface nesimțita în cele trei părți componente și mă ocolește la marele gran'fix, ochii mei făcând ca ai unui cameleon nehotărât în privința muștei pe care trebuie s-o urmărească. Vă dați seama cum e să joci cu o demență dintr-asta de formație aliană.

Misiunile au fost și ele modificate ca obiective. Au fost introduse în joc niște nave-mamă, extraterestre, pentru a căror distrugere trebuie să faci câteva misiuni. Faci o misiune și distrugi generatorul de energie cutare, încă o misiune și sfărâmi un motor, după aia antena de bulgari, până când faci praf toată matahala.

Personajul principal nu mai este colonelul Blair, adică Mark Hamill, ci un sărman nefericit. La începutul jocului ești un rookie amărât și nicidecum ofițerul respectat și stimat de toată suflarea din Flotă. Blair apare în joc, dar pe post de sfătuitor. Mi se pare un lucru bun că au renunțat să-l pună tot pe Mark Hamill în prim plan, pentru că începea să fie dubios un erou dintr-ăsta care supraviețuiește la j'de războaie galactice și mai mai să facă praf o rasă întreagă de leuți. Va trebui, deci, să o iei de la capăt și să avansezi încet până în finalul glorios.

Final?, m-am întrebat. Și-apoi l-am întrebat și pe tip: Ce-aveți de gând în continuare? Și el îmi răspunde, nemernicul:

„Când am scris scenariul pentru WC5, l-am scris pe trei capitole. Wing Commander: Prophecy este numai primul capitol".

„Adică...", îngân eu.

„Adică, mi se răspunde, vor exista cu siguranță WC6 și 7. N-avem de gând să ne oprim atâta timp cât avem succes".

„Iar în legătură cu Priva..."

„Lucrăm la Privateer 3", mi se taie scurt macaroana.

„Aha, zic eu, mulțumesc mult".

„Cu plăcere"

„O poză?"

„Sigur"

„Ok. Hai Andrei, fă-i o poză și să mergem, ăstia-s nebuni la cap".

Click!