7th Legion

Încă un bolovan din avalanșa de strategii în timp real declanșată de Red Alert ne-a căzut în brațe. De data asta, e un bolovan făcând parte din generația celor care nu se mulțumesc să fie niște clone, ci încearcă să aibă câte un sâmbure de noutate și idee.

7th Legion îi spune? Parcă da.

Pământenii au fost întotdeauna cam bătuți în cap și asta poți s-o constați în fiecare zi, fără să te forțezi prea mult. Prin anul multe mii și câteva sute și-au dat totuși seama că Terra nu-i mai poate suporta pe toți și că are nevoie de un timp ca să-și regleze sistemul ecologic. Uite-așa se face că s-au pregătit niște nave care urmau să ducă în spațiu o parte din locuitorii Pământului. Ceilalți, ăia mai fraieri, au fost lăsați la vatră. Și încă ce vatră!

După 7 generații, băieții plecați în croazieră s-au întors să recucerească Pământul. Să-l recucerească, pentru că urmașii sărmanilor rămași în mizerie sunt puțini iubitori să-i primească înapoi pe cei ai căror strămoși i-au abandonat în voia unui dezastru ecologic.

Forța militară a Pământului este reprezentată de Legiunea a șaptea, 7th Legion pe numele ei de englezoaică. Cei trăiți în spațiu își spun The Chosen.

Și astfel s-au aranjat lucrurile că la începutul jocului ai de ales între două tabere. Ăștia sau ăștilalți.

Sing along with us, dee, dee, dee, dee, dee

Strategie în timp real, va să zică. Dom'le, m-am plictisit să tot explic ce și cum, așa că o să fiu scurt și la obiecte. Bune sau rele.

Diferența principală față de celelalte jocuri din gen constă în faptul că ești bugetar. Neavând încredere în capacitățile tale de a exploata resurse și având încredere mai ales în capacitățile tale de mercenar, cei de sus, cei care te-au pus în fruntea armatelor îți alocă ei banii, din timp în timp. Mai primești câteodată misiuni speciale și dacă ești îndeajuns de măiastru și le duci la capăt, primești bani cu găleata. În rest, reține că fiecare inamic omorât, reprezintă câteva monde puse în porcușorul Dossia. Adică primești bani pentru fiecare inamic ucis.

Interfața este foarte asemănătoare cu cea din KKND, bine pusă la punct, ușor de utilizat și cu câteva facilități de mai mare dragul. De exemplu, poți să construiești unități și să le chemi direct în ecranul în care te afli, în speță în mijlocul luptei. Asta înseamnă că nu trebuie să părăsești câmpul de luptă niciodată ca să aduci întăriri.

Ce-mi place și nu-mi place în același timp este că în joc apar un soi de cărți pe care le capeți aleator și care pot fi folosite ca niște vrăji împotriva adversarului (God Hammer, Steal Credits, Steal Skill, Curse Production) sau pe propria piele (Stealth, Bless Production). Ideea e bună la prima vedere dar scârțâie imediat ce o analizezi un pic. Problema e că, alături de cutiile cu power-up-uri ce apar și ele aleator, cărțile astea introduc rău de tot hazardul în joc. Nu mi se părea curat nici în Red Alert să găsești într-o cutie cine știe ce chestii, dar parcă mai era cum era, iar cutiile respective erau mai rare. Aici norocul intervine la tot pasul și mai strică și impresia de război „pe bune", serios și real. Intr-o misiune m-am chinuit o mulțime să-l răzbesc și la un moment dat am făcut-o în 30 de secunde pentru că am primit o carte ce mi-a permis să capturez instantaneu o clădire adversă și să stabilesc astfel un cap de pod în baza inamică.

Unități și programare sau bune și rele

Jocul arată bine, chiar foarte bine. Nu e numai faptul că e SVGA, dar design-ul unităților este foarte reușit, mai ales roboții din 7th Legion arătând bestial. Peisajul e asemănător cu cel din KKND, adică la fel de static. Asta nu înseamnă că nu e plăcut ochiului.

Pe total ca aspect, 7th Legion te cucerește imediat. Roboții sunt împănați cu rachete și trag la o distanță de rămâi perplex. Atunci cânt trage un tanc, există o anumită pauză până când proiectilul lovește ținta, iar exploziile nu strică deloc impresia. Mai rău e că peisajul nu reacționează, copacii nu iau foc etc.

Peste toată harta domnește un fel de Fog Of War, care revine cu timpul peste teritoriul descoperit. O chestie și bună și rea, dar care nu poate fi dezactivată.

In ceea ce privește AI-ul, se disting două părți. Inamicul gândește clar mai bine decât ce am văzut până acum, se retrage, de exemplu, când nu mai are șanse. Din nou însă există o chestie care mă exasperează. Programatorii e clar că nu și-au făcut treaba așa cum trebuie și nu cred că e numai vina Win 95-ului, deși tare sunt tentat să o cred și p'asta.

Rutina de căutare a drumului pe care o au unitățile tale este stupidă rău de tot. Niciodată nu poți să faci mișcări de trupe pe scară largă pentru că băieții rămân în urmă, uită ordinele, încurcă drumul sau pur și simpu nu se mișcă din loc. Din momentul în care ai dat ordinul și până să vezi că unitatea respectivă se mișcă, trece un timp bunicel și deranjant rău de tot. Chestia asta se simte și la adversar, care reacționează cu întârziere la apariția ta. Din pricina asta, lupta tinde să capete un aspect dezordonat și călcător pe nervi, fiind mai greu să-ți miști trupele decât să elaborezi strategia, ceea ce e total penibil.

Hm și nu știu de ce tot am feeling-ul că dacă era sub DOS s-ar fi mișcat mai bine. Măcar cursorul nu mai avea inerția aia caracteristică Win 95-ului, care se întâlnește și în War Wind și în Incubation, ba chiar și în Diablo, într-o mai foarte mică măsură, ce-i drept.

Să verdictăm, deci

E păcat că un joc care, deși cu o idee clasică, avea toate calitățile să placă, a ajuns în ingrata situație de a plăcea numai la prima vedere și de a fi displăcut din pricina bâtei cu care s-a dat în balta tehnică. Nu știu. La urma urmei nu l-am probat decât pe un P166 cu 32M însă dacă mă gândesc cum zbârnâie Red Alert-ul, chiar sub Win 95, pe același calculator... mai scad un pic din scor. Go.

- Bugs

Ce ne place: Design foarte bun, interfață, poveste și idei, ochei. Grafic și sonor bine pus la punct.

Ce nu: Bine pus la colț și coadă de lipsa jucabilității, generată de scârțâieli și trosneli puternice în engine-ul de mișcare, căutare...