War Gods

Iată (un început banal) că cei de la Midway s-au hotărât să mai scoată și alt Beat'em'up în afară de Mortal Kombat (the series) la care încă nu a fost pus un capac.

Și iată, vă zic, ca să mă repet, noul lor joc, purtând mândru numele macronic (de la Macron uan) de War Gods. War Gods e ceva nou pentru Midway fiind creat 3D ca să se studieze reacția pieței și se pare că e foarte bună. Pe scurt, în War Gods ai de ales între 10 dintre cei mai ciudați „zei": WarHead, Kabuki Jo, Cy-5, Tak, Pagan, Vallah, Maximus, Ah Au Kin, VooDoo, Anubis, fiecare având propriul stil de luptă. Și aici sunt valabile fatalitățile dar nu mai scrie „Finish Him" ci zice „Proove Yourself" adică e clar că nu trebe' să-l finișezi păl'altu' ci să te dai mare. La început nu mai grohăie „Fight" ci bolborosește „Begin", că doar de-aia-i la început.

Tastele sunt ca-n MK, doar că tasta Run a fost înlocuită de tasta 3D, care-ți permite să te miști în jurul celuilalt.

Combo-urile există și sunt puțin mai ușor de realizat decât în MK, dar dacă te prinde computerul și îți face un „complete combo" îți ia jumătate de viață. Măcar arată bine.

Cuvântul introductiv?

Totul s-a întâmplat acum mulți, mulți ani, cam pe vremea lu' Zâna Zorilor, îmi pare, când o formă de viață de pe o îndepărtată galaxie, care transporta o încărcătură prețioasă de „minereu dădător de viață" a încurcat borcanele și a încurcat-o și ea, forma, prăbușindu-se un pic pe Pământ. La prăbușire minereul s-a împrăștiat peste partea topită a supafeței planetei. În timp, 10 oameni au intrat în contact cu Minereul și au fost supuși unor tansformări care le-au conferit puteri supranaturale devenind luptători supraelastici, err... evoluați, adică. Aceștia sunt WAR GODS (ochi mari, tremurături, strigăte de uimire, aplauze etc).

Și-acum niște informație

În campionat ai de concurat împtriva celor 10 luptători (adică și împotriva dublurii tale) și a doi „boși". Primul e Grox. Grăsuț, mega-puternic dar nu prea rezistent(seamănă cu Kintaro din MK II, da' ăla era mega-puternic, mega-rezistent, megastar, megawatt și megaimage cu elefant pe pungă, ca să mă exprim astfel).

Al doilea e la fel de puțin rezistent, dar un pic mai agil. Pe scurt, în luptele cele două de la sfârșit, câștigător este cel care reușește să-l lovească pe celălalt de vreo două ori. În câteva secunde, se decide astfel câștigătorul.

În campionat calculatorului îi crește treptat AI-ul, adică începi jocul cu impresia că ești tare bun și după ce înaintezi în joc nu te mai recunoști. Parșiv și frustrant uneori.

Toate bazaconiile de la sfârșitul rundelor (adică atunci când scrie Finish Him) atât de multele animalități, fatalități, friendshipuri și babalități au fost înlocuite doar cu fatalitățile. Cam fiecare jucător are câte o mișcare cu care împinge adversarul dacă îl „oftică". Mișcările sunt de două ori mai numeroase decât în precedentele jocuri din breaslă.

Și Ilie de la sculărie zise

Sunetul este foarte bine realizat de către producători și parcă este chiar mai bun decât la MK. Muzica există și ea, dar dacă vrei să asculți un CD audio în timp ce joci să știi matale că există posibilitatea, deși presupun că mulți preferă muzica jocului, fiind foarte antrenantă. Țipetele și sunetele pe care le scot jucătorii sunt perfecte, adică parc-ar fi niște țipete și sunete, nu altvceva!

Există o multidudine de rezoluții în care se poate juca, iar pe P133 poți să optezi pentru un 640X480 fără mari bătăi de cap. Totuși, dacă vrei să zburde și să fie dinamic rău de tot...

Astfel se face că...

War Gods este ceva între dinamismul de la MK(2D) și realismul de la Virtua Fighter, luând lucrurile bune dintr-unul și din celălalt și făcând combinație care e tocmai ce trebuie. Multe alte jocuri de cafteală 3D aveau un punct foarte slab și anume mișcarea „camerei", altfel spus, perspectiva. În WarGods „camera" se mișcă excelent și te ajută pe tine să privești acțiunea din unghiul care trebuie. Cei cărora Mortal Kombat le-a fost și, eventual, mai este principala pasiune, ar trebui să fie mai mult decât mulțumiți, iar ceilalți pot eventual să-l încerce, măcar pentru dimensiunea în plus. E chiar bun și în mod sigur unul din motivele pentru care nu s-a impus cum merita este că nu-i spune MK3,5.

- Bogdan

Ce ne place: Foarte dinamic și arătând bine din punct de vedere grafic. Compromisul ideal între MK și Virtua Fighter.

Ce nu: Personajele și povestea sunt, ca să vorbesc eufemistic și total neagresiv, penibile. La urma urmei nu contează, dar...