Panzer General 2

„Rușii au atacat la ora stabilită. Am văzut venind tancuri T34 și T60 care își croiau drum prin zăpada de un metru înlțime, dar de care ne puteam apropia cu ușurință, prin unghiul mort, ca să fixăm încărcăturile explosive. Infanteria rusă aștepta rezultatul inaintării tancurilor, dar in cursul nopții a reușit să pătrundă in mijlocul stului, din care ne-am retras cu pierderi grele și părăsindu-i pe răniți. Doar cei care au participat la o retragere rapidă prin iadul zăpezii proaspete, cu niște adevărați ucigași, cum sunt siberienii, pe urmele lor, știu ce inseamnă felul acesta de război și cuvântul „epuizare" - Sven Hassel.

Cu toate că nu voiesc deloc a apărea ca un sadic în ochii voștri, după ce o să călăriți câteșva nopți Panzeru' sau Teu' sau chiar Abramsu', vă asigur că totul va fi chiar mai real decât am încercat să creionez în pasajul de-nceput. Oricum să nu divagăm de la subiect pentru că vei vedea și singuri despre ce este vorba. Chiar de la început sunt hotărât să nu scriu un articol de sine stătător (sau șezător, dacă preferați) ci numai să amintesc diferențele față de Panzer General. Am luat această decizie pentru simplul motiv că cei ce nu au auzit de primul Panzer, ori sunt surzi, ori nu aud deloc.

Ce deosebește Panzer-ul 2 de strămoșul său este concretizat în unele mici mari diferențe. La partea de fond (adică narațiunea, povestea, istoria & bla, bla, bla) jocul se repetă. Este și normal, istoria fiind aceeași. Privind acum din punctul de vedere al peisagiului, diferențele sunt ca între o prăjitură (d-aia bună) și o bucată de slănină veche; totul este mult mai bibilit, ras, frezat și ferchezuit. Nimic de zis! De fapt ce să mai insist, ați văzut în numerele trecute ale G.O.-ului acele tănculețe și mașinuțe ce bine sunt luate din penel...

Un alt plus este dat jocului chiar de modul de concepere a hărților. Pentru a îngreuna alcătuirea planului strategic general, creatorii hărților s-au folosit din plin de formula „impassable river", de aici apărând o mulțime de probleme cu desfășurarea forțelor. Podurile peste ape devin cu adevărat puncte strategice care pot compromite cu ușurință o întreagă campanie. Si orașele sunt un pic mai reale (a se înțelege un pic mai mari ca întindere). Chiar dacă punctele de cucerit sunt, să zicem în număr de trei, orașul se poate întinde pe zece hexagoane; Nu trebuie să vă mai spun că va fi mult mai greu să străbați strazile unui oraș decât să mergi prin câmpul gol, ca-n brânză.

Dar acestea sunt numai mici îmbunătățiri aduse versiunii de bază. Dacă Panzer2 s-ar fi vrut să fie un joc prost, toată comedia se oprea aici. Insă cu SSI-știi nu trebuie să te pui! Noua minunăție aduce câteva idei absolut cu cap (și coadă), toate făcute pentru a mări feeling-ul și a personifica acele unități neînsuflețite. Prima inovație este faptul că orice unitate, după ce atinge un grad de experiență, va căpăta două abilități: una dintre ele este specifică armei respective, iar cealaltă este o abilitate aleatoare (sunt vreo 25 în total). O să ziceți: și ce-i cu faza asta? Păi este, măi copii, căci dacă cu abilitatea specifică o mai scoți la capăt, de cea aleatoare va trebui să ții cont în toate mișcările de trupe.

Să vă dau un exemplu: un tanc capătă specific „aggresive maneuver" (adică îi crește movement +1) și mai poate primi aleator, de exemplu, „devastating fire" (trage de două ori într-un tur), sau „street fighter" (trece de întăriturile din orașe), sau „battlefield intelligence" (nu poate fi surprins). De aici se vede cu ochiul liber că sunt foarte importante aceste abilități. Plus trebuie ținut cont și de faptul că fiecare unitate cu merite deosebite pe câmpul de luptă, în afara faptului că va primi o medalie, se poate întâmpla să primească și numele unor eroi din cel de-al doilea măcel mondial.

O altă treabă bună este faptul că nu trebuie să „cârpești" jocul din când în când pentru a mai adăuga câte un 0F la puterea unităților. Odată cu creșterea experienței, fiecare unitate va primi câte o trasă pe umărul ei de voinic (na, că v-am amețit!), iar pentru fiecare tresă ai dreptul să mai cumperi +1 la putere (maximul strenght e 15).

Dacă este să vorbim tot de părțile bune, hai să amintim și că avioanele nu mai țin seama de combustibil, ci numai cu muniția stau cam prost.Și mi se pare destul de rațional ca într-un teritoriu mic (cel al hărților din joc) să mai fie cazul să și realimentezi. În mare însă, problema aprovizionării a fost un pic mai bine adaptată și realității (în general) dar și jocului (în particular).

Și uite că era să mă iau cu vorba și să uit ce vroiam de fapt să vă spun de la bun început. Stimați tovarăși și prieteni, în acest joc oponentul dumneavoastră chiar dă semne că ar vrea să GÂNDEASCĂ. Nu mică mi-a fost uimirea când pornind un atac frontal asupra unor poziții din câmp, observ că unitățile lui încep să se retragă, renunțând la tactica stupidă „stau pe loc și mor cu el de gât". Acesta nu-i decât un mic exemplu și drumul până la maturizare este lung și întortochiat, dar contează că s-a făcut primul pas. De fapt, după ce o să jucați un pic PG2, o să vă fie clar că ceva s-a schimbat în bine.

În loc de încheiere nu mai am dcât să vă spun că partea bună a acestui articol este că a fost scris (în cele din urmă), iar partea proastă este că trebuie să fie scurt și nu pot să mă lăfăi în cuvinte și descrieri. Ținând cont și de faptul că articolul, cronologic vorbind, este cel mai apropiat de sfârșitul de an, este cazul să vă urez pe voi toți cu ce-mi urați și voi mie! S-auzim numai de bine și nu uitați de tradiționala cupă de șampnie de la miezul nopții!

-Mazer

Ce ne place: Un sequel excelent și, dealtfel, binemeritat de către bătrânul general de panțăre.

Ce nu: AI-ul nu este extraordinar. Interfața este un pic peste mână.