Daggerfall
A fost odată ca niciodată un împărat care domnea peste Iliac Bay.Intr-o bună zi, acel împărat a aflat că un supus de-al său, domnitor peste DAGGERFALL, a murit și s-a transformat in fantomă. Nimic rău pâna aici, numai ca fantoma nu îi lasa pe cetațenii pașnici să doarmă și mai mult, îi cam killarea pe drumeții care aveau ghinionul să iasă afară în timpul nopții. Așadar împăratul nostru își trimite un om de incredere să solveze problema. Acel om, sau mă rog elf,etc. ești chiar tu. Misiunea ta „primary" este să vezi din ce cauză bîntuie „zburătorul" prin oraș și eventual să pui capăt suferințelor lui (pe cale pașnica).Mai ai și o misiune „secondary" de a găsi o scrisoare și a o distruge.
DAGGERFALL a transpus Elite-ul pe pamânt.Astfel, planetele au devenit orașe, galaxiile - județe, spațiul interplanetar - păduri, munți, mări, și copaci, iar navele inamice au devenit tot soiul de monștrii. Bine bine, veți întreba, dar în Elite aveai de explorat mii de planete, cum este posibil sa fie întru-n joc atâtea orașe ? Sau poate fiecare oraș are două - trei case? Chiar dacă nu sunt mii de orașe, tot sunt câteva sute.Cât despre numărul de case, acesta poate să varieze între 10-15 pâna la câteva zeci, fâra a mai socoti și magazinele, templele și hanurile.Și, dacă credeți că veți putea vreodată să cunoașteți pe de rost fiecare localitate, trebuie să mai adaug că pe hartă se mai află un număr aproximativ egal de cimitire, grote subterane, ferme...
După părerea mea jocul are o suprafață (reală) mai mare decât România (după producători, cât a vechii Britanii).
Aici ar mai apărea o întrebare: Ce fel de scenariu te-ar putea face să umbli prin fiecare oraș, sau să omori fiecare monstru din fiecare peșteră? De fapt scriptul nu are decât foarte puține elemente stabile, majoritatea fiind generate aleator, de exemplu du CEVA CUIVA in orașul CUTARE, sau omoară pe ... din .... , etc. Practic, totul este generat aleator, cu câteva excepții minore. Pe lângă aspectul economic și politic mai există și cel social. Asta înseamnă că poți deveni membru al unor asociații sau temple și dacă vei îndeplini misiuni de la liderii lor, vei avansa în rangul respectivei instituții și mai mult, vei beneficia de unele servicii sau de reduceri de preț.
Că tot veni vorba de viețile economice, politice si sociale, ar mai exista una: cea penala.
Asta inseamnă că dacă comiți ilegalități poți lua amenzi, sta la răcoare sau poți fii alungat dintr-un anumit oraș, fără să ai voie să te mai întorci vreodată. Din câte am văzut eu, următoarele lucruri intră la nerespectarea legii:
- furtul din buzunarul cetățenilor
- cotrobăirea prin lucrurile cuiva
- odihna în sau lângă un oraș
- spargerea unei uși
Relațiile între personaje sunt babane, de exemplu dacă te cerți cu gărzile palatului împăratul va fi și el bulangiu cu tine. Bănuiesc că și atacarea cetățenilor conduce la sala de judecată, dar nu am incercat. Pâna aici am discutat mai mult de aspectul legat de Elite.
Daggerfall este însă o bucată bună asemănător cu Ultima Underworld. În primul rând îți definești un personaj (ca în orice RPG care se respectă). După aceea îți mai crește nivelul odată cu omorârea inamicilor. De fapt eu am jucat cam o săptămână și nu am ajuns decât la level 2, așa că nu sperați să ajungeți pe la 8 din cauză că, pentru a avansa, îți trebuie o experiență egală cu pătratul punctelor de experiență anterioare. În al doilea rând jocul e un 1st person.
Lucru manual
Daggerfall e realizat de Bethesda, cei care au mai făcut și Terminator: Future Shock. Nu vă speriați, chiar dacă este folosit tot x(n)gine, adică engine-ul Terminatorului, DAGERFALL arată mult mai frumos. Partea frumoasă este că x(n)gineul este foarte rapid (pe DX-80 merge aproape perfect). Jocul e VGA dar arată relativ bine(SVGA merge numai dacă ai capacitate mare de extrapolare sau ești miop).
Când te afli sub cerul liber, ți se oferă o varietate de tipuri de vreme (zi, noapte, ploaie, ninsoare, ceață), cât și tot felul de forme de relief: munți, câmpii, deșert, păduri, râuri, ramuri și ocean. Când ești într-un dungeon, ai parte de efecte de flash-uri în timp real, care dau o atmosferă aparte.
Deasemenea, harta este ceva gen Descent și este foarte greu să te orientezi în timp și spațiu, mai ales că uneori dai peste niște culoare intortocheate și suprapuse de te rogi la Dumnezeu să îți conducă pașii spre ieșirea indepărtată.
Bineințeles, ca orice pădure, Daggerfall este bântuit și el de uscăturile sale. Acestea sunt bugurile, care îți fac viața mai grea și te indeamnă să folosești cuvinte inexistente în dicționar.
Cât timp l-am jucat, am găsit trei mari categorii de gândaci:
1.Gândaci grafici (dispar temporar unele texturi, apar deformări ale reliefului, ...)
2.Gândaci sonori (distorsionări de sunete de îți vine să scoți Sound Blaster-ul T.M. și să îl arunci pe Window 95).
3.Gândaci de A.I.(de exemplu întrebi un personaj unde poate fi găsit „himself" și îți spune „never heard of him").
Și ultimii, dar nu cei din urmă gândaci sunt cei de sistem. Închipuieșteți să joci și tu ca omul care nu are nimic pe conștiință și să primești un mesaj frumos gen Error xxx <........> Press R to reboot or C to continue.
Deci și prin urmare cumpărați un Flit sau Raid și apucați-vă să jucați, pentru că mie mi se pare un joc deosebit care, chiar dacă are și părți mai slăbuțe e un ditamai universul și probabil că va fi pomenit mult timp de cei care JOACĂ pe bune RPG-uri.
-Radu Privantu
Ce ne place: Nu necesită cerințe prea ridicate de sistem. Oferă o durată foarte mare de joc. Quest-urile se construiesc aleator.
Ce nu: Bug-uri multe și supărătoare. Nu are un scenariu prea complex.
