Carmaggedon

Jocurile cu mașini se pot împărți, la modul foarte rapid, în două: curse cu mașini în care accentul este pus pe simulare, coordonare și alte lucruri serioase (F1GP, Nascar Racing) și o a doua categorie de jocuri în care spectacolul și demența se află în prim plan (Destruction Derby, Stunts, ba chiar și Need For Speed).

Fiecare categorie are un lider. Și dacă în cazul jocurilor „serioase" Formula 1 Grand Prix 2 de la Microprose este un lider de necontestat, Carmaggedon tocmai a ocupat acest post în cea de-a doua categorie. Cea cu haos la superlativ.

Ușor, ușor

Carmaggedon nu face cu siguranță impresie bună la prima vedere. Ce e aia să mergi și să calci civili și vaci în stânga și-n dreapta ca să câștigi bani și timp? „Probabil că producătorii au mers pe ideea asta tocmai ca să ascundă slăbiciuni în altezone ale jocului", mi-am zis admirând un meniu de doi lei, lucrat parcă de niște programatori începători.

Oh, dar n-a trecut mult ca să-mi dau seama că e perfect scuzabil să ai un meniu urât dacă jocul are un engine de nota 11. Fără nici o exagerare, engine-ul din Carmaggedon pune la colț toate încercările în domeniu. Accentul nu e pus pe generarea unei senzații de viteză, nici pe departe, deși, dacă vrei și ai o mașină corespunzătoare (și în joc și pe birou) poți să o obții rapid. În prim plan se află spectacolul și acrobația. Căderi, salturi, derapaje, alunecări, răsturnări, rostogoliri, bușituri, toate le găsești și încă realizate atât de bine încât uiți să te oprești.

Engine-ul tratează obiectele cu extraordinar de mare acuratețe. Mașina are o anumită formă, la fel obiectele de pe traseu și fiecare muchie sau colț contează. Te poți opri balansându-te pe marginea unei gropi, după cum poți să te ciocnești în aer cu un concurent, fiecare mașină reacționând funcție de formă, greutate etc. În plus, poți să mergi pe sub apă, ba chiar și pe un perete înclinat la 70 de grade. Sub apă efectul legii lui Arhimede este realizat foarte bine și e o plăcere să vezi că atunci când accelerezi, având tracțiunea pe roțile din spate, botul mașinii se ridică (se învață în liceu, la mecanică, ce și cum). Cred.

Combinați acum toate cabapilitățile astea extraordinare ale mașini și ale engine-ului cu un peisaj încărcat și foarte variat, în care axa Z a fost luată bine în calcul. Traseele nu sunt deloc monotone sau plictisitoare. Nu trebuie să ajungi primul la finish. tot ce trebuie să faci este să treci pe la check-point-urile care marchează traseul într-un anumit timp. Ca să ți se mai adauge timp la contorul care scade și vestește Game Over-ul, trebuie fie să calci oameni sau animale (vaci), fie să culegi niscaiva power-up-uri (sunt de mai multe feluri). În rest, libertate totală. Scurtezi drumul pe unde vrei, sări, te cațări, explorezi, încerci absolut tot ce-ți trece prin cap. Ți se pare că se poate ajunge pe casa aia? N-ai decât să cauți o trambulină potrivită sau să imrovizezi una și treaba-i gata. În primele momente nu se poate să nu rămâi uimit văzând ce libertate de mișcare ai.

Greu de tot

Până acum a fost ușor. În timpul cursei mașina se mai și strică, natural dealtfel, că doar nu mergi ca omul, ci ca neomul. Poți să o repari chiar în timpu lcursei dar costă bani. Cu banii câștigați în timpul cursei din oameni călcați și alte lucruri reprobabile, poți să-ți cumperi câte o armură mai rea, un motor mai motor sau ceva sisteme ofensive. Ba poți să-ți schimbi și mașina, după un timp de afaceri prospere.

Mai dificil e că ai la dispoziție o puzderie de mașini (mai pe bune sau mai păcălicește) și ca la vreo sută de trasee. Îți dai seama că până le joci pe toate, cu toate, ca săpoți zice că ai încercat și văzut totul, ai ceva de lucru. Mașinile chiar diferă bine de tot între ele, iar diferențele se simt efectiv. Una e să mergi cu un soi de TAB cu șase roți, care face praf tot ce mișcă, rezistă mai mult și deci costă mai puțin la reparat și alta să mergi cu un bărzăune de mașină cu care poți sări și te poți cățăra unde nici cu gândul nu gândești, având o viteză și un demaraj corespunzătoare.

Concluzie? Uau!

Sună bine fraza asta cu „La ora actuală..." așa că o s-o folosesc și de data asta. Deci: la ora actuală, Carmaggedon joacă țonțoroiul pe rămășițele lui Destruction Derby - joc excelent de altfel și cu părțile lui neatinse de Carmaggedon - și stă cocoțat pe grămada de jocuri cu mașini care încearcă să impresioneze prin spectacol. Un engine de zile mari, o libertate de mișcare ca a unui celibatar antipatic și o varietate de te pierzi și nu te mai găsești. Și nici nu trebuie să-ți placă mașinile ca să-ți placă jocul. Trebuie numai să-ți lași degetele să facă ce știu ele mai bine și iacă-tă show-ul. Cool, huh? Go.

-Bugs

Ce ne place: Un engine de zile mari, combinat cu o imaginație nebună și o echipă de designeri corespunzători.

Ce nu: Așa, la ochi, nu-mi dau seama. Stați să mă gândesc. (...) Vacile?