Fighting Force

Într-o bună seară de toamnă, pe când timpul răcoros își făcuse deja tăioasa apariție, pașii mă îndreptau spre „cartierul general GO" constatând discret că, nemaifiind băiet, nu mai e cazul să cutreier păduri. Mă „bălăceam" astfel în universul meu de amintiri telurice, când deodată țâșnește pe lângă mine un prichindel „setat" pe „full speed ahead". La nici câteva secunde observ și câinele, motivul pentru care piciul traversa cartierul în pas lansat de viteză. Pocitania (câinele adică, mână în mână cu Lucas-ul sunt sigur) mă vede și ce „procesează": „Ce alerg eu ca nebunul după pipernicitul ăla? Ia mai degrabă mă leg de cetățeanul ăsta care circulă regulamentar pe trotuar, că și așa la numărul trecut a făcut cu ou și cu oțet OUTLAWS-ul...". „Lătrat" și făcut, căci câinele se interpune în traiectoria mea liniștită și începe să mă latre. Îmi „zvâcnea" mie piciorul să îi articulez un bombeu, dar nu ma lăsat inima pentru că era de rasă, iar stăpâna lui îl striga de mama focului de undeva de la marginea orizontului vizibil. În cele din urmă reușește să-și calmeze potaia zicând: „Nu mușcă domnule! Îmi pare rău..." la care răspund cu un zâmbet tâmp. „Nici o problemă!" zic, iar în sinea mea „Vedea-te-aș mănuși! Game Over mi-a trebuit!"

Decupaj: personajul feminin din joc, ilustrația fără chenar din josul coloanei de introducere. Textul roșu al revistei curge în jurul ei, așa că marginea din stânga prinde câteva caractere din coloană.

De când mă știu nu am fost vreodată impresionat de jocurile gen MK, BAT, VF și mule altele, aflate într-o zonă de penumbră a preferințelor mele. Când vorbim însă de un joc de „cafting" care se poate juca cooperativ, la care două persoane obsedate joacă ore întregi încercând să nimiciască până la ultimul personajele răutăcioase conduse din umbră de diabolicul procesor, atunci ai cu cine sta de vorbă.

SUS: Smasher și Alana la o discuție amicală pe teme profund filozofice. Ce să faci? Când se-ntâlnesc umaniștii...

JOS: Scena romantică cu îndrăgostiți, toamnă și apus de soare ascuns de clădiri. Nu încercați chestia în fața blocului. (Banda de legendă tipărită sub această imagine acoperă ambele capturi — și rândul „SUS:", care se referă la imaginea de deasupra.)

Dex Zeng. „Hm, nu-mi zice nimic numele ăsta..." și totuși la sfârșit de mileniu numele lui era pe buzele tuturor. „De ce?! Nu știți și voi cum vorbește lumea...". Agent guvernamental pensionat, care lucrase mulți ani sub acoperire în cele mai dubioase cercuri interlope din lumea nevăzută a New York-ului (în care se integrase cu puțin prea mult suflet), cunoscut pentru viziunile sale științifice radicale și profesor de teologie pe deasupra. „Ce tip de treabă!" veți zice, neștiind faptul că pe parcursul tumultuasei sale vieți, profesor-doctorului Zeng îi sărise o doagă. Nici una nici două era ferm convins că ora 0 (zero) a lui 1 decembrie 2000 va aduce cu sine o apocalipsă (la televiziune în direct) și mai mult decât atât, reușise să îi convingă și pe mulți alții veridicitatea acestei teorii.

Necaz mare pe el în momentul în care ceasurile au „bătut" 12:01 al ultimului ianuarie din mileniul doi si nu sa întâmplat nimic, când a devenit brusc ținta favorită a bancurilor, râsetelor și caraghioslâcurilor oamenilor de rând. Nu a lăsat însă supărarea să îi întunece „judecata" și a hotărât brusc să pună în aplicare planul B pregătind o apocalipsă artificială, plan care ar fi reușit dacă una dintre asistentele lui nu ar fi hotărât să ceară ajutorul unui prieten (Pârâcioasa!) creând astfel, inconștient, o echipă de vis.

Mace Daniels este tipul de femeie cu care doresc de ani buni să joc șah prin corespondență, sau să conversez cu orele la telefon, pe teme filozofice, după orele de „facultăți" și de „geimoveri". Este tipul de femeie după care e periculos să întorci capul fără autorizatie de la președenție...

Alana McKendrick este fica doctorului Zeng care a testat și pe ea un drog suspect. Astfel poate se explica de ce la 17 ani are un coeficient de inteligentă de 240 (!) și-l bate și pe Mike Tyson. E de ocolit.

Hawk Manson este un fel de clonă între JCVD și Johnny Bravo. Mare șmecher în cartier, cu jachetă de piele sau alternativ cu tricou mulat, cu barbă de „trei zile" are impresia că toată lumea se uită la el. Vede el...

Ben Jackson (fară nici o legătura cu MJ) aka Smasher este tipul de namilă brainless (între noi fie vorba singurul dintre cei patru cu un IQ cât de cât omenesc) cu un stil de luptă bazat pe capacitatea sa de distrugere uriașă și forța necontrolată, în detrimentul vitezei sau agilității. Andrei sa convins singur la ECTS. Vedeți pozele.

Fotografie de la ECTS: doi hostess și un vizitator la standul Eidos

Ne-am bătut noi care cu cine să se pozeze și până la urmă Andrei a fost mai curajos iar Paul... mai câștigat. (Colțul din dreapta sus prinde partea de jos a fotografiei mai mici, suprapusă peste aceasta în pagină.)

Astfel începi jocul cu unul din cele patru personaje și începi să împarți dreptate în dreapta și în stânga în cele șapte nivele gigant cu câte 25 de subnivele, variind de la birouri și trenuri, la aeronave sau insule secrete. Fiecare personaj dispune de aproximativ 50 de tipuri de mișcări, inclusiv cele specifice fiecăruia, plus posibilitatetea de a „colecționa" arme, din cele mai diverse, pe parcurs. Universul 3D este complex iar jocul permine mai multe trasee de urmat pentru a realiza același scop. Plăcerea vine abia în momentul în care doi jucători se desfășoară simultan, stabilind o nouă ordine și disciplină. Abia aștept! Am zis.

- Johnny