ECTS'97

Eh, frați români, plesni-v-ar norocul, bogăția și feri-v-ar miopia, parchinsonul și restul boalelor de munte, șes, uscat, apă, spațiu mioritic și cosmos, trăi-v-ar procesorul și părinții. Și că vorbii de procesor, să-ți crească mare, române. La fel și RAM-ul, că romi avem destui, și unde mai pui că numai RAMu-i frate cu românul (râul l-am împărțit cu bulgarii de la Apolodor încoace) iar RÂMa... Eh, și pân' să obosesc, înainte de a mă relaxa cu o porție de Petrică sau de Năstăsescu-Niță îmi limpezesc sabia de ninja, mă apropii de tastatură, îmi trosnesc degetele la ascuțitoare și mai las o porție din jurnalul de călătorie, ce oricum se mutantintizează cu o porție de gem de gutui cu aditivi de ceașcă de cafea, să ia calea publicului nevinovat de altfel. Punct.

Pregătiri

Ia și după multe sforțări, unde nu ne opintim noi în Ambasadă și p'ormă în Otopeni, înarmați cu reportofoane, aparate, zoom-uri, camere, reviste, câte două perechi de dinți strânși de căciulă, hârtie igienică și purcedem spre detectoarele de vânzători de țară, rulmenți, mercur, etc. Și nu i-a trebuit mult cucuoanei-bărbat ce păzea instalația, că, văzându-ne așa cubici, cu toate atârnând, să lebehorjeze ochii la noi și să ne-ntrebie cuviincios de unde și încotro:

- Sunteți de la...

- Da, zic, venim din satul Flămânzi, trimiși de bunelu' să împlinim răscoala de la 1907. Da' să vezi a dracu' femeie că s-a prins că noi de fapt veneam din Indii și că suntem cu misiunea „Iubirea Eternă - Dragoste și Speranță". Apoi ne-am deploy-at pe masa cu infra-verzi, nerăbdători să vedem ce efect urma să aibă legătura de ciorapi „GAMEOVER DEFINITIVE- Top 10- August'97" asupra razelor delta. Și nu mare ne-a fost plăcerea când am văzut că în loc de Boing 7 sute și ceva, cum era prevăzut, rămăsesem corigenți la AirBus 310, singura în viață. Ce viață... Mi-a adus subit aminte de zborul meu în compania suratei sale A310 - Muntenia, zbor efectuat cu vro' două luni înainte de escala Balotești.

Eh, și amuzându-mă copios pe seama lui Paul, ce se lipise de scaun ca pruna pe etichetă, odată mă trezesc cu ochii muiați la stewardesa ce se așezase frumos lângă noi. Și tot studiind așa, mai mult cu gândul la domeniile regale și fosta familie boierească Matei-Boiu-Dorcani, ne trezim deasupra Angliei. Tot încerca Paulone să-mi spuie că parcă i se învârte pământul sub giroscop, da' eu, pierdut nene, de prin aer, m-am realizat tocmai când țineam un moment de reculegere, la sol, pentru Diana.

Acolo

Eh, d-apăi dacă acu' eram o țâră mai deștept ca data trecută i-am zis Paulului să ne dăm și noi de-a dura prin Londra cât mai aveam vreme, că p-ormă, numai gura de metrou și expoziția o să le vedem. Ne-am luat ceva de îmbucat, vezi tu, potol nu luarăm că și-așa eram o țâră prea astupați de scule și ne-am închis în cel mai mare magazin de jucării unde, uitând momentan de șerpășie, am pornit a ne juca, mai întâi așa, timid, iar apoi... ca apucații, pe cinci etaje și două clădiri. Construiam un munte de bagaje, ne jucam un pic. Unde stăteau ei mai slab, era la joacele de PC. Acolo, nici nu ne-am sinchisit să ne odihnim. Urma să vedem trei zile numai... tavanul, vorba ciobanului. Dar, în rest, măi dragă, ne-am jucat cu toate maimuțele și măgarii, cu toate mașinuțele, de-a indienii, puzzle-uri 3D, de-a mama și fiica blondă, ori de-a cursa de gândaci, terminând în zona Cartoon Network, printre prietenii noștri mai vechi (Dexter, Cow&Chiken, Jonny Bravo, 2StupidDogz sau MASK). Paul chiar și-a cumpărat un dop de cadă prevăzut cu crab de plutit pe apă și o cană în formă de cap de Bugs Bunny. A zis că așa ceva nu poate lăsa acolo, nu poate trăi fără, nu... și-a dat-o-n plâns.

Expostura

Eu am suportat șocul mai bine. De unde mă așteptam să văz fiecare stand diferit față de anul trecut, numai pentru faptul că unele firme erau în altele, iar altele nu mai existau, etc. schimbări majore n-au fost decât la Virgin. Asta neânsemnând că...hm, ceilalți au venit degeaba. Și cum agenda gemea de întâlniri iar timpul era deja să ne facă de rușine, am zbugit-o care-ncotro, ba singuri, ba-mpreună, ba aici, ba acolo, ba luba, rămânând eu cu discuțiile și cocktail-ul, Paulone cu jucat-ul. Păi la Microprose viermii erau în toi. Se dădeau râme de mestecat și cât a stat să se uite la Worms2&stuff, parcă și uitasem gustul de Jelibon. Ba, mai apoi, la Kalisto, dau revista, vede gagiul coperta cu DarkEarth, îmi mai arată vreo 5 reviste cu aceeași imagine să mă mai liniștească, mă pupă de fericire și întrucât, întârziat fiind, am ieșit din timpul de emisie, îl las la o vorbă cu un alt nene. Io mă iau la întrecere cu Paul in UltimateRace a lui Kalisto, pe un monitor de 40 de inchi. Strâng bine de volan, apăs accelerația și dă-i. M-a bătut, fir-ar... dar el a avut și avantaj, că între timp cineva i-a furat GameOver-ul lui James și a trebuit să-i mai provaidez unul. Da' treacă de la mine. Ahh, și vă ziceam de Virgin. Nu știu dacă vă mai amintiți, parcă am zis eu anu' trecut, că Virgin-ul avea un castel mare păzit de un mare negru. Unu așa, cât Cotabiță de mare. Acu', am trecut de două ori pe lângă stand și n-am știut ce e. E avion? E pasăre? O fi Gică de la Bărbulești! Nu stimaților, era un fel de n-ar mai fi, așa... o monstră, căci nu cred să fi fost un el (monstru) ca un fel de alian, în care urcai și te topeai. Cald de-ți încolțeau urechile, ca la serele de mase plastice Codlea 2. Paul sărmanul, tâmpit de tropice, căuta o explicație, un substrat. L-am aflat odată ce-am dat de Dough: picase aerul condiționat. Și se făcuse și coadă afară că nu dădeau voie la toată lumea odată. Aglomerație ca la urs. Noi... cu legitimația de presă-nainte.

Și lui Dough, cum aer scandinav n-aveam, i-am dat o sticlă de palincă, să mai curețe bacteriile. Și numi ce-a gustat și-am obținut acreditare la BladeRunner, care nu era pe gratis, da' țuica l-a convins:

- „Dă-mi și mie telefonul firmei!"

- „La GameOver, my friend." Și uite așa, la care ne era mai drag mai scăpam o țuică. Virgin-ul, avea anul acesta un bar, așa, un ou mare și verde, în care băgai mâna și ziceai:„O bere!" Și cu bere o scoteai. Paul a-ncercat și cu „O bicicletă!", da' n-a mers.

Și că vorbirăm de acreditare... he, he, să vezi minune. Intrăm, ca musca-n lapte, pe o ușă, care așa, în mare, făcea parte din standul Eidos, dar pe care n-am mai citit ce scrie și cu un zâmbet tâmp, pornim reportofonul, zicem cine suntem și cerem și noi, să ni se arate ce fac ei acolo. De ce se ascund. *Zâmbet protocolar*

...pauză. Știi, așa, câteva secunde de pauză, toată lumea se uită la noi ca la marțieni, după care unul dintre ei, un tip mai grăsuț exclamă:„ -Bună dimineatza-aaaa!"

...pauză. Divertis Horror Show, sau ce? Nu vă explic prin ce fenomene am trecut. Murisem și înviasem la loc de trei ori, numai să ma conving... și până să mai mor odată tipul continuă.

-„Romania, hotel Lido, Păunescu brothers!"

- „Gogâlț!?!", înghițim noi în secul.

-„Ciorbea is prime-minister, and...ăăă... and...ăăă,"zise el pocnind din degete, „ăăă..."

-„Constantinescu"

-„Yes, is president!"

Am îmbuliNATO, mi-am zis. Dar tipul băiet de treabă, unde nu-și dă drumul într-o englezo-spaniolă de mi-a ras juma de casetă. Căutați-o că-i pe-aici prin zonă, dincolo de linia inaMică.

Tot prin zonă, am aflat noi așa, mai pe șest, că unii, mai jmecheri de neam, s-au ascuns la Hilton Hotel, undeva prin preajmă. Odată ne-am ieniervat, am luat tălpășița la spinare și hop, direct peste Peter Molineaux, ce era sărmanul într-o mică reuniune speriat ca de bombe, crezând c-a venit MOSAD-ul peste el. Dar ne-am lămurit pașnic, amiabil, am admirat schimbarea de frezură a lui Cathy și pe plecare, după un rămas bun, ne-am văzut închiși, împiedicați mai bine zis de un imens Sonic, ce urma să se lanseze pe străzi în numele lui Sega.

Dar asta n-a fost nimic. Cu mare pompă ajungem la BlueByte. Acolo, ca'ntre prieteni, atmosferă familială, fac din ochi la o bomboană de fată ce păzea standul și odată cu el niște globuri pline cu acadele și la plecare, așa flegmatic, înșfac un baton negru inscripționat ExtremeAssault, mă apuc în marea amploare a gesticii mele să desfac minunea din care sar câteva zeci de biluțe colorate și fără să mă opresc din speach, continui cu un zâmbet șmecher amenințându-i că ne vom revedea la petrecere. Mă răsucesc pe călcâie și înghit restul conținutului misterios, ce în viziunea mea trebuia să fie ceva gen bombonele Cip-Cip. Aud un pufnet și-o mirare audio în spatele meu, dar plin de fast, merg mai departe, ca un macho și după ce virez la stânga, descoperind eu că scot bulbuci pe nas și prin strungăreață conspectez eticheta, să văd ce sodă am înghițit.

„Ahhh", zic plin de satisfacție, „concentrat de suc, plin de energizante. Ce asalt extrem, moșule, m-a luat prin surprindere".

Și m-așteptam să-mi crească un genunchi în plus, dar... Dar ajungem și la Eidos. Toată lumea mergea cu gura căscată, de ziceai că au pielea capului prea scurtă, ca la iepuri. Eidos-ul avea o artilerie de ne-a topit juma' din film. O paradă de păpuși: I'm a Barby girl/In a Barby... a la ZZTop, așa, mânca-le-ar tata de fete frumoase. Făceai gândaci la cap, așa, ca la sudura cu electrod. Dar ne-a trecut repede.

La Acclaim, concurs în rețea. Care-i mai tare din 4 inși. Jocul: Forsaken. Măi, ce minune! Se așează Paul, dă de două trei ori din mouse, și... tadaaa, you're the winner, zice blonda.

-Da? Ne întrebăm noi uitându-ne „frumos", CE?

-Acest tricou, zbiară ea cu zâmbet.

- Chiar că ne ajungea la toată redacția. Ba ne-am gândit să-l facem prelată, sau sac de dormit, că tricou... ne era să nu ne strângă, de gât, pe toți. Așa că l-am dat Șarpelui de acasă.

Bye

Și, fără să mai bat câmpii, ne-am dat și în petreceri, ne-am și jucat, am și lucrat, și la plecare: FAZĂ!

Nu știu cum se face, că ne trezim într-un autobuz ce trebuia să ne ducă la aeroport, pe care l-a deturnat o băbuță, l-a abătut de la drumul său, șoferul se pierduse în 7 hărți, iar noi, încetul cu încetul, pierdeam avionul. Și cum în ultima clipă ne-am îmbarcat, ce să vezi. Calmul meu Paul se-ngălbenește subit.

- Ce-ai frate, că uite, avionul e colea, e al nostru!

- Aeronava Moldova, locurile 13a și 13b, coane, zice el lăsând-o suspendată.

- Da, ca în redacție!

- Da, da' în redacție nu e Airbus!

Frunză verde leuștean, stewardesa era bărbat!

-Bubble