Galapagos
Fără nici o îndoială cel mai original joc prezent în premieră la ECTS a fost GALAPAGOS. Nu vă spune nimic? Ei, nici mie nu-mi spunea, iar acum îmi spune că va face fiori. Eu, am fost atât de frustrat când am pus prima oară mâna pe el, încât îmi venea să-l pocnesc pe creator, că tot era în dreapta mea. M-am mulțumit însă cu un râs amar. După câteva clipe, deși puțin umilit de ecranul din perete, căci la ăștia așa cresc monitoarele, am prins un mare drag.
Galapagos este un joc 3D, real-time, care introduce un nou principiu în lumea entertainment-ului, prezentându-l pe Mendel, primul personaj autonom din lumea jocurilor. El învață și se adaptează la mediul înconjurător. Are în cap așa chematul controler, NERM, prescurtarea unei „atrocități", (Non-stationary Entropic Reduction Maping), fiind dealtfel o nouă formă de „viață-artificială" creată de Amok.
Cu alte cuvinte, să înțelegeți și voi, să pricep și eu ce-am scris mai sus, vă zic așa: Mendel ăsta e un fel de păianjen, prost de dă în gropi și la propriu și la figurat, și căruia nu poți să-i zici nimic. Treaba ta este să ai grijă de el, într-un peisaj de te apucă spasmele.
„Mintea omului... lucru' dracului!"
Cugetare de Andrei Fântână
Cu alte cuvinte, dacă vezi că o ia în foc, ori îl stingi, ceea ce nu se poate ori... te descurci. Trebuie să ineracționezi cu peisajul, nu cu personajul. Ăla face ce-l taie dibla. De fapt realizez că pentru a vă face să mă „credeți" este nevoie ori de un articol de genul JMC, ori de o teză de 65 de pagini, plus coperți. Nu prea am posibilitatea de a vă explica feeling-ul. Mult mai simplu este să va spun că ai de rezolvat puzzle-uri gen Escher, în niște labirint-uri 3D, gen Descent, de înfruntat roboți ce-ți stau de pază în 8 cyber-worlds 3D, total diferite. Eu numai când mă gândesc la primele niveluri care mi-au scos sufletul și pe care nu era nici un inamic mă las bătut. Eh, vorbesc prostii, perseverez io când îmi revin nervii pe poziție. Probleme sunt cu duiumul. În încercarea disperată de a-l conduce prin acest „tunel-shaolin" pentru a învăța că apa este udă, că focul arde, că aia-i câh ș.a.m.d., tu te dai de ceasul morții. El nu are inițial decât cele mai elementare simțuri: vede, aude, nu-se-aruncă de la etaj, nu plânge și moare repede. Problema e că, dacă prin cine-știe ce mijloace îl convingi și reușești să-l aduci „viu" până la primul colț, se poate întâmpla să dea colțul (la propriu) și să dispară să urlii la lună că nu vezi ce face decât când se hotărăște și camera de supraveghere, adică aia prin care vezi tu să se uite după el. E posibil să treacă vreo câteva secunde, timp în care te-apucă disperarea, neștiind peste ce dă animalul și ce pian îi cade-n dorsal!
Vreau să spun că în această lume 3D, sau să-i zic așa 6D, tare ți-ai dori să vezi și tu de unde vrei dar nu-i voie. De ce? Păi să vezi feeling ce ai.
UNDE-I TOPORUL? Ahhhh, ce-mi place... Ca o concluzie, puneți mâna pe el, că tare mai e ciudat, cretinel și în legea lui. E o minune mânca-l-ar dâlga! Io am vrut să-i dau 90 da' ei, ăstilalți, au zis că e pentru nebuni și nu-i dau decât 80 și un pupic ventuză pentru originalitate. Deh...
- Bubble
Ce ne place: Original până la absurd. Frustrant până la extaz. Absolut altceva.
Ce nu: Prea enervant uneori, dar probabil că ăsta e scopul: să te prindă și să se joace cu tine.
