DVD — În sfârșit tehnologia care ne face să spunem UAU!

Se vorbește de mult timp de DVD. Schimbându-și numele de la Digital Video Disc la Digital Versatile Disc, DVD-ul a ieșit în sfârșit din stadiul de teorie pentru a intra în domeniul hardware-ului.

Ce aduce nou?

Un disc DVD are aceleași dimensiuni ca ale unui CD obișnuit, densitatea datelor fiind însă mult mai mare. O unitate DVD folosește pentru citirea discurilor un laser având lungimea de undă mai mică (650nm-roșu), de aici rezultând posibilitatea citirii de date care ocupă, fizic vorbind, mai puțin loc.

Cutia kitului Creative PC-DVD (fără text de legendă tipărit)

Noua tehnologie reintroduce termenii de “single sided/single density” sau “double sided/double density”, cunoscuți de vremea floppy discurilor. În cifre, lucrurile au darul să ne entuziasmeze.

Cifre și numere

Un DVD single side/single density va avea sublima capacitate de 4,4 G, adică taman pe undeva prin jurul capacității a 7 CD-ROM-uri. Și asta n-ar fi nimic. Mai grav pentru standardul CD-ROM este că un DVD double side/double density va putea înmagazina nici mai mult nici mai puțin de 16G, trebuind ce-i drept să întorci discul la un moment dat.

Schema în cinci panouri a densităților DVD, într-un singur chenar comun

Single Side Single Density - 4.4 G

133 minute video + sunet Dolby Digital Surround AC-3 (tehnologie ce folosește 5 canale de sunet pentru a asigura spațialitatea sunetului)

Single Side Double Density - 8 G

Primul strat este semitransparent, laserul putându-se focaliza pe oricare dintre cele două straturi

Datorită „îngrămădirii" datelor discul DVD ar putea fi mai pretențios decât CD-ul obișnuit

Double Side Single Density - 8.75 G

În cazul CD-urilor video, o față conține filmul formatat pentru un ecran normal (4:3*), cealaltă având o versiune pentru ecrane late (16:9*)

Double Side Double Density - 16 G

Campionul dispozitivelor de stocare, poate fi considerat drept două discuri SS/DD „lipite"

* Este vorba de „aspect ratio" - raportul dintre lățimea și înălțimea ecranului

Bine, bine... / viteza?

Într-un singur punct tehnologia DVD scârțâie, la timpul de acces. Un CD-ROM oferă în medie un timp de acces în jurul valorii de 150ms. Același timp mediu de acces este de 270ms în cazul unui DVD. Și totuși asta nu înseamnă nimic încă.

Deocamdată unitățile DVD se află în stadiul de single speed (1x) stadiu care permite totuși o rată de transfer de 1300Kb/s. Având în vedere că tehnologia se perfecționează și unitățile DVD 2x sunt așteptate spre sfârșitul anului, slăbiciunea minoră legată de timpul de acces tinde să se estompeze până la a dispărea.

Noi și ei

Este ușor de imaginat cât interes a stârnit punerea în practică a noii tehnologii, interes stârnit nu numai în lumea informaticii. Pe lângă producătorii de software, printre care cei de jocuri sunt în mod special încântați de perspectivele oferite, toți cei care lucrează cu informație, fie ea audio sau video, au mult de câștigat. Și, bineînțeles, utilizatorii.

În prima fază, DVD-ul va înlocui laserdisc-urile și CD-urile audio. Odată cu apariția DVD-urilor inscripționabile, este preconizată și înlocuirea casetelor video. Un DVD poate conține 8 track-uri audio, asta însemnând că un film poate fi prezentat în 8 limbi diferite pe același disc. În mod asemănător, pe un singur disc poate fi convinsă să intre informația dată de mai multe camere video, astfel că, eventual, un film v-a putea fi privit din unghiul dorit.

Pentru a „înghesui" atâtea ore de film (informația video necompresată are cam 20m/sec, deci 144G pentru 2 ore) este folosită codarea MPEG-2 care pe lângă compresia de 40:1 oferă o rezoluție și un număr de culori cu care nu rivalizează nimeni. Deocamdată.

Asta e pentru ei. Pentru noi?

Pentru noi a apărut primul kit DVD, scos pe piață de cine alții decât Creative Labs. Cerințele minime sunt un P133, 16Mb RAM, o placă video SVGA, un SB16 sau ceva compatibil și Windows 95. Ah, am uitat, mai sunt necesari și 500 de dolari ca să cumperi kit-ul respectiv. În kit mai intră și un decodor MPEG-2.

Noua unitate se cuplează exact ca un CD-ROM, pe bus-ul IDE, citește (râde, cântă și dansează) toate CD-urile normale (cu excepția Photo-CD și CD-R). Asta înseamnă că, în așteptarea noilor aplicații folosind monstruoasa tehnică, poți să folosești unitatea nu numai pentru a-i îmbolnăvi de invidie pe prieteni și vecini.

În rest... UAU!