EIDOS Release...

Conquest Earth

Un proverb chinezo-germanic spune „Să nu calci elefantul pe bătături dacă n-ai gun-ul de ciaișpe la tine". Eh, ca să fiu cinstit, nu știu dacă există un astfel de proverb, dar eu unul l-aș crea pe loc. De ce? Păi ar fi foarte folositor pentru oamenii care au trimis o sondă spațială - Galileo, poate-ați auzit - spre Jupiter, ca apoi să se mire că jupiterienii, rasă mult avansată, odată treziți dintr-un somn relativ plăcut, au fost brusc interesați de planeta albastră. Și de ce n-ar fi fost interesați? Planetă plasată la distanță numai bună de Soare, mare, munte, deltă. În plus, locuită de niște amărâți inferiori care nici măcar nu sunt în stare să savureze o doză de sulf și se încăpățânează să strice bunătate de aromă cu tot felul de purificatoare atmosferice. Și-apoi, colac peste pupăză jupiteriană - dintr-aia cu 6 ochi, 4 lăbuțe și 3 baterii - nu vor să se dea bătuți cu una cu două. Uite-așa s-a lungit conflictul dintre jupiterieni și oameni de-a ajuns legendă, a fost cântat în versuri în eter și-a căpătat și-un nume, Conquest Earth. Să nu-ți vină să plângi? Dacă nu ești gazos, da.

Jocul e o strategie în timp real, ca să zic așa, din seria nouă sau noua generație. Faptul că poți să joci fie ca jupiterian sau pământean (interfață diferită) este clasic. La fel faptul că vezi lupta de sus, comanzi unitățile în timp real, aloci resurse și te bați pe pământ, apă sau în aer.

Mai novator este, sau cel puțin sper să fie, AI-ul , anunțat ca fiind cel mai bun folosit până acum în vreun joc. Derivat din tehnologia rețelelor neuronale, engine-ul „logic" este primul de până acum care reacționează efectiv la manevrele jucătorului, învață din strategiile acestuia, îi caută puncetele slabe, organizează ambuscade sau atacuri diversioniste și reușește să te țină în priză tot timpul. Asta se promite și rămâne de văzut.

Tot de văzut rămâne și realizarea tehnică, chiar dacă aici ne putem da într-o mai mare măsură seama ce și cum. O idee măcar interesantă este posibilitatea de zoom. Dacă vrei să vezi mai bine cum se Crash Boom Bang niște unii cu alții, poți să te „apleci" deasupra scenei respective. Se și aude mai bine.

Bucurie mare deci printre iubitorii de strategie real-time. Avalanșa declanșată de Westwood promite să fie una din cele mai plăcute.

-Bugs

Myth

Un joc de strategie în timp real cum nu am mai văzut până astăzi (?), ne va introduce într-o lume în care ce trebuie să fie 3D (adică mai tot) este întradevăr 3D. Se zvonește chiar că grafica va fi atât de bună încât vom vedea de exemplu reflexiile oamenilor și norilor în băltoace. Punctul de rezistență va fi focalizarea atenției asupra tacticii. Astfel nu vom mai pierde timpul build-ând și harvest-ând, ci vom putea lua unitățile în colimator, le vom dota cu furci, topoare, sape, ziare și vom începe războiul țărănesc împotriva inamicului asupritor. Ni se promit imagini de joc care ilustrează vărsări de sânge fără precedent, în toată splendoarea lor (?), cu imagini apocaliptice cu capete retezate rostogoliduse în cascade pe dealuri și hălci de carne zburând care încotro prin aer (yuck!) ca în final, atunci când procesorul nu va mai rezista ororilor la care este martor și va activa (într-o mișcare sepuku) semnalul de reset (activ pe unu), să te uiți tâmp la monitorul gol al calculatorului și să remarci: „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu!"

Flying Nightmares 2

Un simulator care dorește să rupă pâinea de la gura celor deja consacrate, FN 2 este tipul de simulator în care să „te dai huța" cu avionu' nu este suficient. Un dram de strategie, combinată (acolo unde este cazul) cu un dram de genialitate nebună conferă șanse sporite în „pariul" cu aviația. Promite cu toată gura o grafică atât de grozavă încât la soare te puteai uita... 16 biți de culoare și proceduri care folosesc avantajele ultimelor tehnologii, printre care și MMX lui Intel (de unde este, că de unde nu...). Cât privește realismul jocului... să zicem că producătorii s-au folosit de consultanța oferită de piloți profesioniști. În rețea locală se pot desfășura la adevărata lor valoare până la 16 rookies (și nu numai) în ale simulatoarelor.

În concluzie iar o mică chestiune care promite câte-n lună și stele, o struțo-cămilă cu simulare-strategie care are două posibilități: ori iese o aberație de „agățat" la „lingura de lemn", ori este o bestielitate de joculeț de „să-l mănânce mama" nu alta.

Chill

Nu ai ce face? Te-ai plictisit de MDK, Dungeon Keeper sau Larry 7? Căldura nu-ți permite să ieși din casă? Nici o problemă! Te duci la calculator, îl pornești și lansezi Chill. Ce faci acolo? Te delectezi cu o partidă de snowboarding ca la mama acasă. Vei avea viteză, șmecherii (cine știe ăla are), sărituri amețitoare, cinci piste diferite, trei ciobănei... ăăă... trei boarders, fiecare cu câte trei snowboard-uri care mai de care mai mândre și mai cornute (?) și în general un joc de un realism cum nu ai mai văzut în fața ochilor. Ca jucător ești liber să faci ce vrei, dacă nu ai chef să perseverezi în a face scoruri din ce în ce mai bune, în speranța că vei deveni cel mai chill jucător din zonă înainte de pensionare, poți „alerga" vacile de pe traseu sau poți colapsa (mamă, mamă!) gardurile nărăvașe ce îndrăznesc să se arate și câte și mai câte, ca în final să te delectezi spasmodic cu câte un replay.

Deathtrap Dungeon

Se spune că prin luna septembrie a anului curent ne paște apariția unui nou tip de dungeon nu chiar keeper dar deathtrap. Dar cine apleacă urechea la zvonuri și/sau promisiuni? În afara mulțimii de orcii, zombii, scheletonii, dragonii, mumii și alți „-ii" și a nivelelor terifiant de „full 3D" jocul se pare că va fi foarte „fun" și nu va duce lipsă de simplitate, 3D și acțiune până dă în clocot. DD-ul va avea o grafică care „ne va da pe spate" atât la single cât și la multiplay prin atmosfera în care ne introduce în cele zece nivele, prin sistemul de supraveghere a propriului personaj (fie „el" sau „ea") de tip „cameră inteligentă" (adio unghiuri fade și impersonale! ...oare?) și prin alte detalii nesemnificative cum ar fi interfața deosebit de facilă. Ce frumos sună poezia... Una peste alta vom vedea cum vor „suna" toate acestea sub Win95...

Daikatana

„Prin anul 2455, într-o cavernă a muntelui Fujiyama, o „șleahtă" de arheologi ignoră avertismentele seismologilor cei cu carte (care prevesteau accelerarea activitații vulcanice a muntelui) fiind în căutarea unei săbii antice pe numele ei de fată Daikatana. Bineânțeles ca vulcanul cel neiertător se supără amarnic și îi distruge pe nefericiții care avuseseră îndrăzneala să derajeze sacrul lăcaș, în care sabia se odihnea de ceva vreme. Prea târziu însă, aceasta este luată și transportată la Tokyo unde doctorul Toshiro o așteaptă cu înfrigurare...".

Nu vă spun mai mult. Daikatana este un 1st person cu un design creat de John Romero care aduce noi dimensiuni în domeniu. Joci la început ca Hiro Miyamoto, elevul cel mai reușit al doctorului Toshiro, iar după terminarea jocului (nimicirea elementului negativ, asistentul doctorului Toshiro) poți juca ca Mikiko Ibihara sau Superfly Johnson. Acțiunea se desfășoară pe trei perioade de timp, de la Grecia antică la nivele futuriste bine realizate. Va fi de două ori mai rapid ca Quake (?...) în timp ce va avea o rezoluție mai mare a texturilor și mai multe poligoane. Vei întâlni 60 de tipuri de inamici pe care vei avea amabilitatea să îi neutralizezi cu una din cele 30 de arme disponibile. În modul multiplayer vor putea juca până la epuizarea procesoarelor pe care le au în dotare, o mulțime de maxim 16 jucători. Așa o fi.

Tomb Raider II

Cine nu a jucat Tomb Raider nu știe la ce să se aștepte de la un sequel pentru Win95 așteptat și din plin lăudat. În principiu va avea aceeași idee cu predecesorul său: tu ești o ea mai puțin sociabilă decât media pe țară, care nu ezită nici un moment să scoată pistoalele când dă nas în nas cu personajele negative (întocmai ca un Iancu Jianu cu ochelari de soare, pantaloni scurți și două „scule" Beretta excesiv de nervoase). Îmbunătățirile semnificative se pare că se vor manifesta la nivel de engine. Astfel ne vom lăsa halucinați de efectele dinamice de iluminare, noile tipuri de mișcări, arme și obiecte de îmbrăcăminte ale minunatei Lara Croft și cu noi tipuri de inamici îndrăgiți. În rest clasicul Tragi & Fugi cu care suntem ultra obișnuiți. Promisiunile sunt mari, însă la toamnă vom verifica și veridicitatea lor.

Steel Legions

Jocurile cu roboți „de bucătărie" au apărut în ultima perioadă ca ciupercile după ploaia Pentium-ului. Steel Legions este însă acela care promite că va prelua tricoul galben de lider în clasamentul general al genului.

Constituit ca o combinație între strategie și acțiune 100%, într-un teren de 2500 kilometri pătrați generați aleatoriu, cu misiuni generate și ele aleatoriu, SL ar putea deveni întradevăr un joc de referință. Jocul pornește de la un scenariu integrat în limitele clasice, într-un viitor în care pământul va fi secat de resursele sale minerale, când bătălia pentru adjudecarea unor noi resurse este în toi și când preluarea în forță a unui punct generator de resurse prin intermediul unei bătălii cu roboței constituie o manevră economică la modă. Piloții giganților roboți sunt de obicei mercenari și tu eși unul dintre aceștia, în plus ești mânat și de dorința de răzbunare a morții prietenilor tăi în urma folosirii neautorizate a unei rachete cu cap nuclear.

Clasic nu? Jocul se mândrește cu un AI foarte elaborat care promite că în rețea nu vom reuți să deosebim un jucător uman de un pilot emulat de calculator. Sigur! Am mai auzit noi din astea...

Plague

Ciumă este un cuvânt care capătă o rezonanță ciudată chiar și pentru zilele noastre, cum trebuie să fi „rezonat" acest cuvânt în gurile și mințile oamenilor din vremea în care ciuma făcea parte din cotidian? Ai șansa să afli chiar mâine dacă vei juca Plague.

Te trezești în vremuri de demult, când religia și inchiziția constituie adevăratele puteri într-un stat și când ciuma și foametea dictează supraviețuirea sau dispariția unui oraș întreg. În aceste vremuri tu ai plăcuta misiune de a conduce un oraș întreg pe poteca accidentată a supraviețuirii. Lupta nu va fi ușoară, orașele rivale vor îndrăzni să-ți renege supremația, populația va aștepta să îi conduci (bine!) din punct de vedere economic, politic și militar și, colac peste pupăză, pe parcurs vei fi încercat de evenimente negative (incendii, vreme nefavorabilă, răzvrătiri, foamete, ciumă...). În final, dacă dovedești iscusință în rolul pe care îl ai, vei fi incoronat... rege.

Plague este un joc de strategie în timp real ce combină elementele de strategie militară cu elemente de management ale resurselor disponibile între dezvoltare economică, progres tehnologic și putere militară.

Jocul se laudă cu un tip de mediu „full 3D" și 29 tipuri de personaje, de la militari la fermieri, de la spioni la vrăjitori.

Fighting Force

Aceia care au stricat măcar o tastatură la un joc tip Double Dragon vor îndrăgi la sigur Fighting Force. Vechiul tip de „arcade cu picioare" este adus acum la nivelul de „caft 3D" în toată puterea cuvântului. Jocul este dotat cu patru personaje pozitive din care tu alegi unul (sau doi când joacă doi concomitent), conștient fiind de caracterele diferite ale acestora. Te vei desfășura astfel pe parcursul a șapte sau opt nivele generale (producătorii nu prea sunt hotărâți), fiecare cu câte 25 de subnivele plus nivelele de „bonus" (de tip „head to head" sau „arena") de la finalul fiecărui nivel.

Vei fi uimit de libertatea pe care universul „full 3D" ți-o conferă, de interactivitatea și independența multor elemente din mediu și de viziunea asupra „caftului" în sine. Pentru a exemplifica acestea pot menționa de exemplu că nu există un traseu fix, jocul conferindu-ți libertate aproape deplină de desfășurare sau că poți folosi ca armă o scândură pe care ai smuls-o din gard, o roată sau motorul mașinii pe care abia ai distrus-o.

Personajele sunt înzestrate cu câte 40-50 tipuri de mișcări, nesocotind mișcările specifice fiecăruia. La „dublu" va deveni extrem de interesantă cooperarea jucătorilor pentru înfrângerea inamicilor multipli (până la patru sau o medie de doi „de căciulă") iar AI-ul inamicilor se pare că va fi sătisfăcător de „uman" (se încearcă și câteva proceduri de obișnuire cu jucătorul). Vom vedea.

The Dark Project

Despre acest „proiect" nu se prea știu multe lucruri în afară de faptul ca va fi un role play în linia definită de Underworld. Producătorii și-au propus însă să detroneze sus amintita firmă cu un joc care să „rupă gura târgului". Dacă despre System Shock nu se putea spune dacă este un role play sau o clonă de Doom, tot astfel despre The Dark Project se va discuta în contradictoriu fie că e un role play game sau o clonă de Quake. Noi ce părere vom avea oare?

Omikron

Scenariul jocului spune că Omikron este un oraș din viitor și din altă dimensiune. Jocul este un arcade/adventure realizat (așa cum e „la modă" în lumea celor cu P166 acasă) în întregime în 3D. Libertatea jucătorului în acest mediu va fi deasemeni deplină într-un univers foarte complex (numeroase elemente dinamice cum ar fi mașini și personaje de „figurație"). Ca adventure jocul va fi împodobit cu dialoguri, puzzle-uri, obiecte... iar din spiritul arcade nu vor lipsi luptele cu mâinile goale, schimburile de focuri sau pilotarea vehiculelor antigravitaționale. Producătorii mai promit un engine foarte bun (640 x 480 în 65000 de culori) din care nu lipsește ciclul noapte/zi, luminile și umbrele „real time" și (ATENȚIE!) un engine pentru mișcări faciale în timp real. Să vedem care vor fi resursele necesare rulării jocului.

Lunatik

Eidos transormă și acest tip de joc (shoot 'em up) din clasicul 2D într-un joc 3D ultra-bestial. Punctul forte al jocului se pare că va fi feelingul indus jucătorului, „aruncat" într-un univers tridimensional dominat de formațiuni de tip zgârie-nori, ceață și inamici pe care ai datoria să îi nimicești pe parcursul celor opt nivele ale jocului. Deși la prima vedere pare dificil, tipul de control al navei (dreapta, stânga, accelerație, frână și fire) lasă jucătorul să se concentreze aproape exclusiv la eliminarea inamicilor, care nu sunt deloc puțini.

Forsaken

„Exil-ii sunt o rasă de supra-oameni cu puteri supranaturale, puteri care se pare că sunt de o natură mai sinistră decât ai putea crede. Unii spun că exil-ii sunt posedați de demoni puternici, adevărul este însă că îi slujesc doar, pe zeii negativi."

Cu un scenariu care începe astfel, cu engine-ul care utilizează 65000 culori, personaje 3D și efecte de lumină amețitoare, Forsaken intenționează să devină cel mai bine realizat vizual role play de pe piață. Te delectezi cu vrăji, obiecte magice, 16 tipuri de monștri, cu 20 personaje care se folosesc de cinci tipuri de arme. Producătorii spun că personajele au fost realizate de creatorul monștrilor din viitorul Alien 4, ceea ce „e de bine". În rest o combinație de adventure cu role play care merită încercată.

Joint Strike Fighter

Iată singurul simulator care ne va permite să „testăm" cele mai secrete proiecte aviatice „invizibile" ale guvernului american așa cum sunt Boeing X-32 sau Lockheed Martin X-35. Jocul conține patru campanii gigantice, fiecare cu 5 - 10 unități de zbor, 5 - 10 ținte primare și peste 10 ținte secundare variind de la temutele lansatoare Sol to Air Missle la convenționalele tancuri. Fiecare scenariu este constituit din 2.400.000 mile pătrate de terenuri reale scanate, ceea ce însemnă că în cele patru campanii ne putem desfășura pe zece milioane de mile pătrate de teren real. Bineânțeles că producătorii promit un nivel de engine mult peste nivelul celor mai puternice simulatoare existente, capabil să mânuiască cu ușurință hărți de 2,4 milioane de mile pătrate. Întrebarea cheie pe care o înaintez eu timid este: pe ce tip de procesor?

Flight Unlimited II

Aceia care au jucat Flight Unlimited „bătrânul" știu în mare la ce să se aștepte de la acest sequel. Ce avem în plus? Posibilitatea de a alege unul din cele cinci avioane (Cessna 172, Piper Arrow, P51D Mustang, Havelin Beaver și Beachcraft Baron), engine-ul care permite emularea diverselor tipuri de vreme, de la amiezi liniștite și însorite la furtuni inimaginabile, turbulențe realiste și, în plus, camere cu unghiuri multiple cum suntem obișnuiți de la jocuri tip EF2000. Ai deasemeni posibilitatea de a „sări" pur și simplu într-un avion și să te destinzi în fața peisajului, fără să te gândești la pilotaj. De menționat și hărțile de zbor, „de efect" (zona din împrejurimile podului Golden Gate, Alcatraz, etc.) care transformă FU II într-un sequel de văzut.

-Johnny