Hunter Hunted

Producator: Sierra

Minim	Recomandat
P5•100/16M	P5•133/32M
2X CD•ROM	4X CD•ROM
SVGA Card	Sound Blaster
Win95

Trebuie să recunosc un fapt: Combinația Sierra-Win 95 pe coperta CD-ului m-a dezumflat din prima secundă. Apariția lui Dinamix la credits m-a surprins, iar jocul m-a dărmat definitiv. E drept că sunt destul de amețit (sub influența jocului) ca să scriu ceva coerent, dar spun adevărul! Este surprizător să vezi ceva bun în vremurile noastre! De la Stelar7 și RedBaron Dinamix-ul n-a mai scos ceva așa de...frumos. Un cuvânt forțat dar care se potrivește până la urmă.

Hunte Hunted. Jump'n run-ul pseudo 3D. Cifrele de pe pereți , arată nivelul la care te afli, pe axa Z, aia perpendiculară pe ecran.

Plictisit de căutări în formarea imaginilor cu care să vă descriu acest joc, m-am hotărât să redau „în direct" (virtual firește) procesul de analiză al unui joc, fără pampoane, rămânând în cazul în care realitatea noastră e prea complicată să mă explicitez cum se cuvine. Doamne ce protocolar sunt în realitate! Așadar, ca să pot observa procesul obiectiv, i-am dus jocul lui Paul, eu luându-mi reportofonul, carnețelul, pixul și poziția adecvată cât să țin o companie cretivă ficus-ului din colț. Cu acestea fiind zise, încep observația Paul-ului care se mai trezea vorbind cu mine. Și termin și cu terminologia (sună elocvent) asta de homo-balubas că nu scriu „Niște Joace mici și cul":

Început

Ia, cu ce e? zice eroul nostru începând să citească cu voce tare de pe copertă „Who do you want to play...". Ce balamuc băi, s-a apucat Sierra de joace de acțiune...sau numai distribuie? își dă singur răspunsul în timp ce ego-ul propriu (adică eu - pentru cititorii mai mici) se făcea că face ceva. Paul introduce CD-ul în prăpăditul ăla de 2x de care nu se desparte nici mort (are și de ce, citește și în cafea și în taroate) și exclamă sec: 237 de Mb și 11 track-uri (audio completez eu jurnalisto-mutește). În timp ce pune o melodie și-mi zice că seamănă cu una din Crusader, intră în directorul „movies" și exprimă: avi-uri, te sparg! (în sensul de... să le ia dracu') Se mai uită la cutie și zice: „Măcar split screen-ul ăsta ar trebui să fie mișto"

-Ce ? fac eu ca un act de prezență!

-Split screen-ul astă... lasă el fraza suspendată, mai reglează monitorul și dă un test înainte de install." 'rar a dracu', merge numai sub '95" și mai citește de pe CD în timp ce jocul se instalează liniștit: „let's see, You're the bla, bla.." Apoi zbiară: Ce taică? Îl miști și pe axa Z? Exceptional speed, ne-am dat naibi'" Apoi începe să-mi povestească un fapt de viață casnic: Ști bă, i-am dat drumu' lu Red-Alert și m-a întrebat de nivelul de dificultate.." fraza continuă aiurea.

Jocul e instalat. Paul se mai uită o dată la copertă, după apăsând pe butonul mouse-ului zbiară la mine „Nuuuu, ce i-am dat?" Ridic din umeri, ținându-mi privirea aplecată ca și cum nu s-a întâmplat nimic! Ce parșiv m-a făcut mama.... he, he!

Tadaaa! - începe jocul

Paul râde la văzul lui Dinamix. Citește introducerea (care putea fi mai lungă și mai cu gust) și-mi povestește ceva de genu': „Aaa, deci tu te scapi pe tine, nicidecum omenirea sau prostii de astea" și zâmbește plin de satisfacție! E un dur, trebuie s-o recunosc! Cum spuneam, jocul începe și odată cu el s-aprinde și un fel de interes în ficus-ul de lângă mine (eu nimic, îmi vedeam de spionaj). „Mai mare nu merge? întrebă Paul cu referire la imaginea jocului încadrată jenant într-o ferestruică windowziană. (ce termen inteligent... de-ar mai trăi Marx să moară de invidie. Las' că are urmași) „Schimbă rezoluția" se trezește vorbind ficus-ul. Paul nimic, se joacă la controale și murmură : Z, SHIFT, CTRL, X... Începe jocul: Trage, sare, aleargă și se oprește... ascultă muzica. Termină apoi vijelios primul nivel unde la sfârșit „personajul" (căci erou nu-i pot spune, mai ales că e prin preajma articolului și Paul) iese pe o ușă. Ochii bulbucați ai lui Paul se miră la mine: Asta-i bă 3D-ul? În timp ce încărca nivelul doi, are timp de niște concluzii și grăiește bătrân: „...mmm... pare miștocuț, așa ca gen, te prinde... "

Unul din cele mai bune lucruri din HH este jocul în doi pe același calculator, fără bătăi de cap. Split Screen și puțină ceartă pe taste

Noroc Ax, da l-am găsit!" E timpul să mă trezesc și să-l observ pe Ax, care sărmanul n-avea nici o vina că nimerise în experimentul meu. Aducea niște cursuri eminentului Paul, efebul povestirii noastre. „Uită-te și tu" , i se adresează vesel că are cu cine să împartă un răspuns la întrebarea „Șe fași, cu șe ie?" Apoi continuă: „Ia uite", bucuros la vederea bestiei care seamana cu fiend-ul din Quake! „Ia uite cât sare beast-ul frate..."

-Daa, zboară, zise ficus-ul plictisit!

-Se cațără pe zid...

-Mda.

Apoi Paul face niște manevre cu bâta din dotare, se apropie de un inamic și în timp ce-i verifică dibacia exprimă pe un ton special: „Dă-te-n noroc." Fază de filmat în care vocea gravă a lui Paul se mixează cu explozii! Tăiaaaaaați!

Dubla doi

Sub privirile ecranului cu „loading" camera eroului nostru îsi desfășura activitatea normal, stăpânul având iar timp de concluzii: Deci beastul e mai... un ecran albastru ce anunță crash-area windows-ului pune capăt eseului! Relash!

În timp ce sistemul său boot-ează Paul se întreține cu Ax, care surprins de fulgerarea perfecțiunii, ne întreba timid: Da de șe fac aștia șub uindouș 9'ș șinși? Paul se mulțumește să nu raspundă și să studieze cutia lui Cyber-Gladiators, venit în aceeași zi. Expimă plin de uimilre și pufnindu-l râsul la văzul combinației „Sierra-Win95-Combat-Fast-Lighting effects" - „Ce-i asta Ioane!". Ax intimidat, scapă cursurile pe jos, moment pentru ficus-ul de lângă mine, să-și pună mâinle în cap. Un fel de-a spune, ceva cu frunze acolo, dar foarte expresiv, pricepeți voi.

Paul: „Ia uite, nivelu' 47" Joacă nițel-player dies-Jake loses „Să te sparg" (În acelașe sens ca mai sus). Îmi place ideea asta cu mai multe planuri", zice el referitor la 3D-ul descoperit! În această vreme, eu am tras puțin cu ochiul la joaca lui Paul și am rămas absorbit. Noroc cu Ax care termină de adunat de pe jos teancul imens de foi din cursuri și întreabă: „Cși o să le capsezi?"

-„O sa-i zic să nu le-ncurce că-i tai capul.", zice Paul care admira grafica din meniu. „Ia uite cum e spart geamu' asta... Andrei?"

-Hm?... A!

-„Ce faci bă iar dormi?"

-Hm?.. Eh..

-Hai bă că ești culmea, ce-ți fac ăia la școală, or să mi te piarză dacă o ții așa, uite pune și tu mâna și joacă, să-ți mai revii!

Înapoi la școală

Ei, cum stam io zilele astea și trageam un pic de chiul ca să-mi revin, am jucat un pic de Hunter Hunted, ca să vă pot spune așa ceva despre el. Așadar, ca să se priceapă măcar în linii mari și să ne facem și noi datoria, iaca o critică serioasă:

E destul de dubios modul în care a fost gândită interfața. Ditamai ecranul gol și eroul cât o boabă de mazăre.

HH (Hunter Hunted) este un arcade în două personaje (aș spune novator, că aici față de un clasic Golden Axe unde-ți alegeai un personaj și terminai jocul, aici ai misiuni pentru fiecare, relativ alternative (nu că am manie la termeni d'ăștia), și înplus, aici unul e contra celuilult. Un plus de feeling.) gen Prince of Persia. 3D-ul cu pricina este realizat prin peisajul multi-plan gen Mortal-Kombat, sau Worms, cu excepția că aici planele reprezintă suprafețe de joc. Simplu: Dacă prin ușa de terminai un nivel la Prince ai putea vedea o cameră, apoi când ai intra pe ea, ai vedea că acea cameră e o bucată dintr-un alt labirint gen Prince. of, ce nu-mi place să dau mura de la gură!

Deși peisajul în care are loc lupta poate părea, la prima vedere, un pic anost, întunecat și fără gust, este îndeajuns de plin de tot felul de minuni care nu-ți dau timp să te plictisești.

A nu se uita că jocul e și sub Win 95. Vai, vai ce multitasking preemtiv! Ahem, nu vă spun pe ce calculator se întâmplă asta.

Personajele au un grad de mișcare normal, adică nu se rostogolesc, nu fac salturi peste puteri, etc. Aici însă intervine factorul forță, beast-ul fiind mai forțos, sare mai mult însă nu știe să folosească anumite arme. Că veni vorba de arme, Dynamix a știut să scoreze, jocul fiind un arcade îmbunătățit UN PIC, la fiecare nivel. Nu mult, un pic dar peste tot, ceea ce-l face special și... frumos, frumos că s-au gândit și la asta, și la asta... etc. Să revin la... unde rămăsesem? Aaaa la ARME! Aici am observat pe lângă faptul că au inclus numai arme bestiale (shootgun, grenade, steluțe cu explozibil, he, he, primiți cu steaua?) o mulțime de mărunțișuri de mare efect. Steluțele sau cuțitele, dacă nu nimeresc ținta se înfing în cel mai apropiat zid, de unde, și aici e buba, poți să le iei. Apoi au o animație supebă, de necrezut pt. windoze, steluțele, iau o traiectorie aero...purtată. Și mai era de spus la animație că personajele au fost studiate cu aparatul de filmuit, și că pune Jake lansatoru la spate ca ramboul, și sar tuburile cartușelor din pistol și se lovesc de pereți într-o veselie și cu niște sunete de ai trage vro' 477 de încărcătoare așa... de drag. Și că veni vorba de sunete, pot să va spui că au combinat un speech gen Mortak Lombal: „Jack Wins" foarte drăguț cu respirații a la Quake, FX-uri cum vă spuneam și o muzică excelent potrivită, supărată pe toate genurile! Bravo dom'le, mi-era chiar dor. Nu e chiar o muzică s-o asculți numai pe ea fără să joci ceva, deși se poate fără probleme, așa cum e la Warcraft II sau MW2: Mercs. În plus, ca să-mi mai aduc aminte așa la repezeală, mai zic la detalii că în ciuda faptului că așa-zisele texturi active aici sunt făcute cu avi-uri, la mine au mers bine, și au dat efectul scontat, texturile având un bun detaliu și fiind făcute cu gust: un avi aici, un basorelief dincolo, e bine, e chiar bine, surprinzător... Așa-presupusele filme dintre misiuni: Am completat dom'le la o mașina, că printre altele, inițial asta trebuie să faci, până te bați la sânge cu ălălalt sau până ți se termină timpul (să-mi fie zcuzat dac-am fost prea dur, e o expresie, dacă vreți n-o so mai folosesc, promit), aduni piulițe de prin nivele. Nivelurile sunt multe și mici, ceea ce-ți dă senzația că joci mult, și joci, ceea ce dă adâncime, dificultatea crescând cu puțin dar substanțial pe fiecare nivel. Excelent repartizat învățatul cu dificultatea. Maiestral. Dacă ar fi fost după mine, nu i-aș mai fi făcut nimic. Ooo, ba da, l-aș fi făcu să poată să urce la colțuri ca în Furry Of The Furries (ăla verde), și i-aș mai regla puțin nivelul de zoom că uneori se apropie așa de mult că numai vezi nimic iar alteori așa departe e, că abia mai vezi ceva. Am fost clar? Ei, și aș mai umbla un pic la engine, dar foarte un pic ca să nu mi se mai întâmple sa nu-mi derefresheze unul din planuri când am fost io mai rapid ca el, (m-a lăsat pe întuneric nesimțitul) si... a da, i-aș scoate dracului bila aia de-ți inversează controalele abulic, dacă dai de ea. Și ce-i mai grav e că trebuie să dai. Și te chinui să ieși pe o gaură contracronometru, cu 123318762387 de roboți, monștri butoaie, otrăvuri șamd și el se strâmbă în toate felurile și dă cu capul de pereți...

Te-apucă dracii!! OVER! Și, pentru că a contribuit și Paul... Go!

- Bubble

Ce ne place	Ce nu
Dinamism și grafică, idei și interfață, toate la un loc, fac ce fac și te prind. Se poate juca în doi prin split-screen.	Win 95 și cerințele corespunzătoare.