Dark Earth

Când m-am pomenit cu sarcina de a scrie acest aricol, mă aflam prin centrul capitaei cu Paul încercând să ne conducem unul pe celălalt spre case pe o traiectorie mediană, pe un început de ploaie prinși în discuții aprinse ca în fiecare zi. La despărțire mi-a înmânat pachetul cu documentația pentru E3 a celor de la Kalisto. „Ia și scrie ceva de-aici, zice...". Asta după o discuție în care aflasem că nu se pomenise nicăieri în numărul de față de Dark Project și altele care mă ardeau. Am răspuns contradictoriu că prefer să-mi placă despre ce să scriu.

- Zici de Kalisto, care au făcut Furry of the Furries..

- Și prostia aia de Savage Warriors care a luat 4%, îi tai eu vorba.

Îmbufnat, plouat și încă foarte departe de casă mă las în plata altor griji, fără nici o speranță din partea pliculului pe care-l purtam. Schimbare de situație. După ce am parcus CD-ul, mi-a venit să strig: "Gata, schimbam cover-story-ul!". Ba chiar m-am decis și cum să-mi fac tricoul, așa de exaltat am fost. Să vă povestesc.

Pe 6 Decembrie 2054, profesorul Erataux de la Institutul de Studii Stelare, a observat din laboratorul sau situat în Pirinei, o cometă ce se apropia de mijolcul sistemului nostru, mascată fiind pâna atunci de soare. Pe data de 9 Decembrie, la Centrul de Calcul Internațional din New York, delegația astronomilor și-a verificat calculele și a ajuns la concluzia de care se temeau, cum că această cometă v-a trece la o distanță mai mică de 40000 de kilometrii de pământ, distanță la care, cu siguranța bucăți din cometă vor cădea pe pământ. Un dar destul de neplăcut de crăciun pentru pământenii acelei vremi. Două zile mai târziu șefii de stat a peste 30 de țări se întâlneau la Geneva, chipurile pentru un nou plan de pace. Programul „Îngerii Păzitori" avea să cuprindă 13 stații orbitale și sateliți nucleari și să fie lansat în regim de urgență pe data de 12, având pe lista oficială misiuni de cercetare și întreținere și ca scop distrugerea corpurilor stelare ce intrau în raza de acțiune. Însă pe 15 decembrie, un ziarist de la World Times află și dezvăluie toată povestea iscând un haos de nedescris. Șefii de state au dat toate asigurăriile necesare cu privința la „Îngerii păzitori" asta neîmpiedicând introducerea starii de necesitate în unele state, pentru menținerea calmului. Pe 20 Decembrie primii meteoriți au fost localizați și 13 rachete s-au îndreptat spre ei. Însă graba cu care a fost lansat programul a dus la defecțiuni majore, una dintre rachete explodând chiar la lansare și distrugând toată baza chineză Kwan II, celelalte fiind pierdute în spațiu. Eșecul „Ingerilor Păzitori" a condus la o criză generală, oamenii asaltând bisericile, sinagogile, templele și panicându-se complet. Era însă prea târziu. Fii ai „Lunii Negre" au căzut pe pământ distrugând în calea lor toate rachetele ce le erau destinate și provocând cataclisme. Nori gigantici de praf negru s-au ridicat brusc omorând milioane de oameni, animale, plante. Alte milioane aveau să moară în săptămâniile de apoi. Pentru supraveghetori, abia începea o nouă epocă: "Epoca Pământului Negru"

Există un drum la jumătatea
umbrei și a luminii
în care singurătatea
își dă întâlniri cu linii
soli ai nedumeririlor
Focul Pământul, Apa și Aerul
De-a valma acolo își vântură vaierul
și-așează împerii.
Există un drum la mijlocul tăcerii*.

Pământul a suferit schimbări majore. Norul negru a transformat Terra într-o planetă rece, atingându-se 10 grade la ecuator și -40 noaptea, în zonele temperate. Fără lumină plantele au murit, urmându-le animalele ierbivore, odată cu care cele carnivore, etc. În locul lor, vaste deșerturi negre, toxice și-au făcut apariția. Nimeni nu se aventurează singur în Dark Lands. Pe lângă mediul toxic mai sunt și creaturile întunericului.

Și totuși, în această lume de coșmar mai rezistă niște insule de lumină. Stallite-urile sunt fortărețe la care ajunge lumina, patronate de Zeul-Soare. Așa cum pe Dune apa era cel mai prețios lucru, pe Dark Land lumina este totul. Povestea cataclismului a fost divinizată intrând în legendă, puțini cunoscând adevărul. Întunericul este luat ca o pedeapsă divină, iar noaptea Zeul Soare se luptă cu forțele Întunericului. Mulți nu mai speră la venirea zorilor, care-i binecuvântează pe toți din Stallite-uri.

Viitorul planetei este, așadar, în mâinile omului, prins în mijlocul luptei dintre două forțe ce sunt peste puterea sa de înțelegere. Vă spun toate astea, incercând să descriu cât de cât atmosfera pentru care eu am citit o enciclopedie întreagă, cu fauna și flora, clima, populația, cultura, tot. Așa că, dacă nu v-ați lămurit, o să mai continui și în alte numere. Deocamdată trec să mai zic și de joc. Nu?

Dark Land este un 3D action-adventure, combinat cu combat, ceva gen Bioforge, dar într-un alt sistem de coordonate. Jocul este început acum 3 ani și folosește un engine numit Lib Sys, la care a Kalisto a început să lucreze în urma cu 5 ani. Nu le adunați!

Având peste 250 de locații pre-renderate, care arată înebunitor, generând o atmosferă nebună, 98 (nouă zeci și opt) de caractere 3D, 40 de arme, citiți bine da, cu 6 stiluri de luptă diferite, 5 ore de dialog și 25 de minute de secvente 3DS care dau clasă la aproape orice, Dark Earth mai promite și ceva de genul real-time puzzles, reacții unice ale caracterului, evoluția și modificarea universului jocului în funcțe de acțunile jucătorului, căruia i s-a lăsat o mare libertate în acțiune și mișcare, chestii nemaiîntâlnite în nici un joc de până acum. Ei ce ziceți? Mai vreți? Mai na: Caracterele și creaturile sunt animate cu peste 5000 de cadre. Merge SVGA pe un P75 cu doar 8 Mb. de RAM, 640x480x256 sau 32000 de culori. 800 de sunete și 50 de minute de muzică pe track-uri audio și gata. Universul atât de bogat al lui DarkEarth a început deja să fie extins și pe alte medii cum ar fi cărțile, preparate acum, cât și un RPG ce-i va fi continuare în '98. Așa că dacă vă obișnuiți cu întunericul, puteți s-o țineți așa cât poftiți. S-aveți doar grija când aprindeți monitorul să nu fie în Windows să vă orbească lumina de dincolo de geam. Mai ales dacă aveți geamuri '95.

De la complexitatea personajelor (jos), la realismul unic al umbrelor (dreapta) și la scenele de role play (sus), cum numai cei de la Kalisto se pare că știu.

Ah, da, era să uit... trebuie să vă spun ce ai de făcut în joc. Ei, personajul este un „Guardian Of Fire" adică un fel de polițist, (acești Guardians of Fire erau mâinile drepte ale preoților, (numiți Sunseers, stăpânii Stallite-urilor, care făceau și pe judecătorii și pe învățații și pe alte-alea), care se ocupau de aprinderea făcliilor noaptea, păstrarea ordinii, îngrijirea FaRha-ului, adică a farului cetății, (un sistem dubios de oglinzi) și în caz de incendiu erau pompieri) pe nume Arkhan, în orașul Sparta, care este smuls de la activitatea lui obișnuită de o forță întunecată. Trebuie să riște totul pentru a afla sectretele întunecimii, morții și poftei ce-i dă târcoale. V-am lămurit? He, he, așteptați până în septembrie că n-o să vă pară rău. Noi vă mai ținem la curent, cât mai știm să-l folosim. Se pare că după 2054 foarte puțini vor mai ști ce înseamnă curentul. Dar uite, nici n-am observat că s-a luminat afară. He, și când i-oi da ditamai aricolul lui Paul... așa-i trebuie. El vroia o pagină... mor de râs. Eu vă mulțumesc și mă duc să mă culc.

- Andrei