Magic: The Gathering

Producator: Microprose

Minim	Recomandat
P5•133/16M	P5•166/32M
2X CD•ROM	4X CD•ROM
SVGA Card	Sound Blaster

DRAGA CITITORULE,

Dacă faci parte din categoria jucătorilor cărora le plac jocurile cu acțiune furioasă, laseri și alte chextii haioase, mă tem că jocul ăsta n-o să-ți placă.

Dacă, în schimb, ești genul de om căruia-i place să-și piardă timpul gândind în fața monitorului sau elaborând strategii și combinații prin care să-și învingă CPU-ul sau prietenii, mie teamă că ești unul din oamenii pentru care a fost făcut jocul de față.

Pentru cei care nu au citit „Stând pe vine"-le din numărul cinci am să fac o prezentare generală. Magic The Gathering - ul lui Microprose reprezintă transpunerea pe calculator al unui joc de cărți realizat de Wizards Of The Coast în 1993 și care, de atunci s-a bucurat de un succes și o răspândire fenomenală (tradus în șapte limbi, peste un bilion de cărți vândute).

După cum v-am mai spus, Magic: The Gathering a apărut ca joc de cărți, în 1993, „bazat pe ture", ca majoritatea jocurilor de cărți și de atunci a cunoscut un succes și o dezvoltare mai mult decât spectaculoase. S-a ajuns cu numărul cărților vândute la 2 miliarde, s-au ținut campionate naționale, a fost tradus în 7 limbi și continuă să mai apară și acum add-on-uri cu cărți noi pentru el, în timp ce unii îl consideră un mod de viață.

Poate lucrurile ar fi rămas așa dacă n-ar fi făcut cunoștință cu jocul respectiv un individ pe nume David Etheredge, designer la Microprose. Nu în aceeași seară, cred, au fost cumpărate de la Wizards of the Coast (firma producătoare) drepturile pentru o transpunere pe calculator a jocului.

Etheredge a obținut nu numai drepturile respective, ci și pe Richard Garfield, creatorul jocului, pe post de colaborator, ba chiar și pe celebrul Sid Meier, care a dus proiectul destul de aproape de finish, înainte de a pleca să-și fondeze prpria companie, Firaxis.

După numeroase amânări și probeleme, mai ales cu inteligența artificială, jocul a apărut, spre mulțumirea fanilor.

Conține două părți, o transpunere fidelă a jocului original, în care te duelezi pur și simplu cu calculatorul și o aventură pe fir epic, în care explorezi lumea mitică a Shandalar-ului pentru a învinge cei cinci vrăjitori care nu lasă oamenii să-și vadă liniștiți de treburi.

The Duel

Într-un joc MTG, original, jucătorii se înfruntă utilizând fiecare un pachet propriu de cărți, pe care le folosesc după anumite reguli, pentru a reduce la zero totalul punctelor de viață ale adversarului.

Fiecare își poate alcătui pachetul (din cărțile primei ediții a jocului și din toate add-on-urile care a apărut mai târziu) după gust și tactică preferată. Cărțile reprezintă creaturi, vrăji, diverse artefacte și terenuri. De pe urma terenurilor obții mana, energia magică pe care o consumi pentru folosirea oricărei magii.

Se începe cu 7 cărți în mână. În fiecare tur ai dreptul să dai jos un land (teren), care poate genera un punct de mana. Când ai adunat destulă mana poți aduce în joc creaturi cu care să-ți ataci adversarul sau pe care să le folosești pentru a te apăra de creaturile acestuia, poți folosi vrăji care să-ți întărească creaturile proprii și să le slăbească pe cele adverse, poți folosi vrăji mai mult sau mai puțin subtile, cu efect mai mult sau mai puțin direct asupra adversarului. Evident, poți face asta doar folosind cărțile pe care le ai în mână, fiecare jucător trăgând o carte din propriul pachet, la început de tur.

Dealtfel, un tur se împarte în mai multe sub-faze, în care se poate efectua o acțiune specifică. Într-o fază poți invoca creaturi, în alta poți ataca uzând de cele pe care le ai la dispoziție, într-o altă fază te aperi etc. De notat faptul că, în anumite momente, poți acționa (dacă ai destulă mana rămasă nefolosită până în momentul respectiv) folosind un „fast efect", acțiunea având loc chiar în timpul turului advers.

Structura turelor și natura cărților duc la situații de o complexitate nebănuită la prima vedere, care permit modalități de joc foarte subtile, Magic: The Gathering justificând pe deplin denumirea de „strategy card game" pe care a primit-o.

Cărțile sunt împărțite în cinci culori, după tipul de mana pe care o necesită pentru a fi folosite, mana generată de cele cinci tipuri principale de terenuri (există și terenuri care generează mana neutră). O culoare imprimă cărților un anumit specific.

Albul este culoarea cu cel mai mare accent pe defensivă. Lipsa unor creaturi puternice sau a unor vrăji distructive, este compensată de costul scăzut al acestora, în mana, și de abundența de vrăji care-i permit posesorului să se vindece când ți-e lumea mai dragă.

Verdele reprezentând puterea mamei natură, reușește să-ți toarne în cap în timp record, un număr astronomic de creaturi, fără abilități magice extraordinare, ce-i drept, dar îndeajuns de insistente în a te măcina fără multe subtilități.

Negrul, culoare zisă a morții și decadenței, se împarte între forță și subtilitate, putând fi o culoare periculoasă chiar pentru posesor.

Roșul este culoarea cea mai distructivă, cea mai apropiată de forța brută și, implicit, cea mai lipsită de subtilitate. Trebuie să încerci să compensezi această lipsă de subtilitate, altfel de poți vedea redus la zero de un jucător folosind, de exemplu...

Albastrul. Culoarea cea mai plină de surprize pentru adversar. Culoarea iluziei și a artificiului. Fără creaturi sau vrăji puternice, se mulțumește să denatureze creaturile și vrăjile adversarului, de-ți vine să te iei cu mâinile de cap dacă tu ești ăla.

Cărțile sunt ilustrate de către artiști specializați, cât mai nebuni la cap și cu viziuni corespunzătoare, iar câte unele au și un citat, chipurile de la niscaiva eroi de-acolo din universul MTG.

Așa arată un duel în Magic: The Gathering. Aucm, ca să-i facem curioși și nerăbdători pe cei ce cunosc jocul, am pus o poză conținând numai cărți din add-on-ul pentru NTG, pe care Microprose se pregătește să-l scoată.

Sus: meniul dintr-o așezare. O fi arătând a sat cu găini, dar găsești o mulțime de minuni la fața locului. / Dreapta: un dungeon la interior

Cam atât despre istoricul și regulile MTG-ului. Dealtfel jocul are un tutorial de mai mare dragul și multimedia într-însul, laolaltă cu un sistem de help pentru fiecare carte.

The Duel constă, așa cum am mai spus, în a te înfrunta împotriva AI-ului computerului. Există câteva zeci de pachete prestabilite, aparținând creaturilor pe care le întâlnești în Shandalar. Poți să joci cu sau împotriva oricărui pachet.

Cel mai important instrument al acestei părți a jocului este însă, Deck Builder-ul. În Magic: The Gathering, la fel de important ca a juca bine este să-ți alcătuieștiun pachet în stare să facă față unui duel, cu îndeajuns de multe surse de mana, cu îndeajuns de multe creaturi, având în componență cărți ce formează anumite combinații, cât mai apropiate de calificativul „imbatabil" (combinație care nu există, dealtfe). În SUA există și o revistă, „The Duelist" care oferă sfaturi și rețete pentru alcătuirea deck-urilor, moduri de folosire a anumitor cărți sau combinații de cărți etc.

Pentru un jucător profesionist, Deck builder-ul constituie Raiul pe Pământ. Poți să modifici deck-urile preexistente sau să alcătuiești unele noi având la dispoziție peste 400 de cărți (ediția a IV-a a jocului laolaltă cu add-on-urile Antiquities și Arabian Nights) după care nu mai trebuie să alergi, ca până acum, prin magazine.

De notat faptul că jocul e conceput astfel încât nu există deck-ul perfect, care să bată tot ce mișcă, din orice poziție și în orice situație.

Unul din lucrurile pozitive pe care le-a adus transpunerea pe PC, a fost interfața. Calaculatorul știe regulile și se îngrijește de aplicarea lor, fără să mai fie nevoie să-ți bați du capul pentru a ține socoteala diferitelor faze din joc. Regulamentul complet al jocului este departe de a fi unul simplu, iar un joc între doi oameni ar conține cu siguranță, cel puțin în prima fază, situații de genul „ofticosu', ofticosu", apărute la interpretarea diferită a unei reguli.

Lumea în care te miști. Shandalar, that is.

Shandalar

Universul Shandalar aduce jocului elementul de Adventure combinat cu ceva urme de gestiune economică, mai mult decât necesar pentru atragerea unui jucător care nu știe ce e aia MTG.

N-am să mă lansez în prezentarea „planului" (cum e numit) Shandalar, pentru simplul motiv că e lungă, îmbârligată și nu v-ar ajuta la nimic. Ce trebuie să știți este că locul respectiv este condus la momentul respectiv de către cinci vrăjitori supărați, specializați fiecare în folosirea unei anumite culori și posesori ai câte unui castel, proprietate personală, în diferite colțuri ale continentului. Tărâmul e populat, în marea majoritate, de servitorii vrăjitorilor respectivi, ființe puțin binevoitoare, ce locuiesc, funcție de mana folosită, în munți (roșu), la câmpie (alb), pe lângă ape (albastru), în codru (verde) și prin malaștini (negru). Mă rog, fiecare stă pe forma de relief din care își trage energia magică. Există și astfel de bâzdâgănii ce au deck-ul alăctuit din mai multe culori și care se plimbă nu numai pe o singură parcelă, ci și pe cele învecinate.

Din loc în loc, există sate și orașe, locuite de țărani, respectiv de vrăjitori mai mici, care prestează diferite servicii pe care am să le reiau mai târziu.

Tu ești cu unu' mic, situat în mijlocul ecranului și așa mic cum ești, trebuie să alergi pe tot continentul pentru a împiedica slugile marilor vrăjitori să captureze orașe. Odată ce au capturat cinci orașe (indiferent care dintre ei) se cheamă că au adunat destulă mana pentru a-l chema pe al șaselea vrăjitor, unul rău de tot, iar tu se cheamă că ai pierdut jocul.

Când începi, poți să-ți alegi culoarea cărților și nivelul de dificultate. Ți se alăcătuiește un deck random (random da' slăbuț). Ajuns în Shandalar, poți să te duelezi cât poftești cu ființele de la fața locului, folosindu-te de deck-ul din dotare. Dacă pierzi o bătălie, pierzi o carte din deck-ul prpriu. Dacă reușești să câștigi, capeți fie mai multe cărți din deck-ul adversarului, fie informații despre diferite dungeon-uri, labirinturi, cum vreți să le numiți, care se află prin zonă și care adăpostesc cărți rare și puternice, laolaltă cu paznicii corespunzători.

În sate și orașe poți vinde sau cumpăra cărți, precum și edita deck-ul. Tot de aici îți procuri mâncarea, fără de care nu mori, dar te deplasezi cu viteza unui melc furibund. Mai importante sunt quest-urile. Un quest este o misiune pe care ți-o încredințează înțeleptul satului sau orașului respectiv. Misiunea poate consta în ceva simplu (ducerea unui mesaj în cutare loc) sau în ceva relativ complicat (găsirea și uciderea unei creaturi, ducerea undeva a unei cărți de un anume fel). Ca răsplată, poți primi un punct suplimentar de viață (permanent), cărți sau pietroaie magice de diferite culori. Aceste mana-stones pot fi folosite ca mijloc de schimb în orașe, contra cărților. Folosesc și la activarea anumitor obiecte magice folositoare, care se găsesc de vânzare în anumite orașe. Obiectele astea îți permit niște șmecherii deloc de neglijat, cum ar fi teleportarea la locul unui ataca advers asupra unui oraș sau, știu eu, editarea deck-ului oriunde pe hartă, nu neapărat într-o așezare.

Orașele oferă contra pietre magice o gamă variată de cărți. Harta te ajută la localizarea orașelor care vând cărți ce te-ar putea interesa pentru completarea deck-ului. De exemplu, orașul cutare vinde creaturi sau terenuri sau, în general, cărți de culoare roșie, la prețuri variind de la 1 la 3 pietre magice.

În final scopul este, după ce ai explorat tot ce se putea explora, bate tot ce se putea bate, cumpăra tot ce era necesar, să-ți alcătuiești deck-ul (sau deck-urile) cele mai potente și să intri după vrăjitori, în cele cinci castele. După ce i-ai terminat pe ăștia, mai trebuie să-l bați și pe al șaselea, cel mai afurisit, care are un total de puncte de viață de 100 (tu pornești jocul cu 10, iar ființele întâlnite variază cu viața într 4 și 21). După ce l-ai bătut, gata jocul...

Shandalar-ul creat de Sid Meier reușește să surprindă în mod magistral caracterul colectibil al jocului original și constituie ceea ce se cheamă o modalitate plăcută de a căpăta și exersa cunoștințele despre el. Ah!

- Fane

Ce ne place	Ce nu
O idee absolut bestială. Absolut bestială	E sub Win 95 și se simte. Nu se joacă în rețea, cel puțin deocamdată.