Death Rally

Producator: Apogee

Minim	Recomandat
486•100/16M	P5•100/16M
2X CD•ROM	4X CD•ROM
	Sound Blaster

• - Păzea!...
• - Tiii, tiii!...
• - Vruuuum!...
• - Ferește!...
• - Tiii, tiii!...
• - Ni-no ni-no!...
• - ?...
• - Got you!

Nu știu cum se întâmplă că într-o zi, nici una nici două se strică unitatea de CD de la calculator. „Blasfemie!" am strigat amintindu-mi de vremurile (apuse) în care jocurile se îngrămădeau pe dischete și în care mesajele de eroare de tipul „CRC Error" erau la ordinea zilei. Cu spiritul (cel „tânăr și neliniștit" nu celălălt...) profund rănit de meandrele vicioase ale vieții mă plimbam absent prin neantul directoarelor fade și profund ostile (Dos, Windows, etc.), când deodată șansa î-și arată providențiala mână într-o revelație nasperată: „C:/GAMES/DRALLY". Scurt și la obiect î-mi sare inima de bucurie și ochii mi se umplu de lacrimi. „Tăiați vițelul cel mai gras și destupați butoiul cu vinul cel mai vechi căci fiul cel mare, pierdut a fost și s-a găsit". Zis și făcut. Lansez cu bucurie jocul, cu speranța în suflet că varianta „full" se va ridica la nivelul celei „demo", pe care o atacasem mai demult cu Paul și care mă enuziasmase la un nivel suspect. Ce să mai spun? Jocul mic da' rău. Nebunie curată: mașini, rivali, bani, sponsori, easy-normal-hard, damage, upgrade-uri, într-un cuvânt tot ce-ți trebuie pentru a-ți omorâ o noapte de marți.

Aglomerație mare la start. „Ce claxonezi dom'le Duke Nukem? Unde te grăbești? Te crezi pe Magheru?"

Ideea este că începi, nefericitul de tine, cu o roabă de mașină și 450$, cât pentru un burger microscopic, cu termenul de garanție depășit, la McGheorghe, și pe ultimul loc (20) și 0 (zero) puncte într-un clasament gen ATP. Cu sârguință și puțin noroc vei reuși să treci peste acest dezavantaj, vei acumula bani, vei cumpăra mașini noi și vei face câte un upgrade mic acolo unde este cazul, în speranța că la final, când vei avea mașina cea mai scumpă cu maximum de upgrade-uri, vei ajunge pe primul loc, vei concura cu „capul răutăților", cu jucătorul suplimentar pe traseul suplimentar și dacă învingi jocul se va termina plăcut de brusc trecându-ținumele în hall of fame și invitându-te să o iei de la început, ceea ce bineînțeles că nu vei face.

Am jucat jocul la tandem cu Paul și cea mai importantă concluzie pe care am desprins-o este că nu „setea este importantă" ci upgrade-ul la cauciucuri este „de bază". Poți avea cel mai tare motor pe care mintea umană îl poate concepe, dacă nu ai cauciucuri „la meserie" vei derapa cu bucurie la cea mai mică curbă și orice Trabant va trece pe lângă tine ca un Porche. Deasemeni nu strică câte un upgrade la armură (cu cât deții o mașină mai bună cu atât mai piperate vor fi costurile la reparații). În rest poți juca după cum î-ți dictează neuronul și după cum răspunde la apel mâna, sau tastatura pe unde este cazul, că prea rău nu poate fi.

Jucând hipnotic împreună cu Paul am ajuns la un moment dat să avem cea mai bună mașina dar cu un damage de 99%, fără bani și fără salvare. Necaz mare, ce mai plânsete, ce mai zbucium! Cum am făcut? Am jucat la traseul eazy de 750$ și am rămas în spate ca nu cumva să ne ciocnim chiar și o singură dată cu vre-o mașină, în speranța că vom găsi pe parcurs un dolar (simbolul „cules" de pe drum î-ți aduce un plus de 200-5000$ în fucție de nivelul traseului ales). Nu mică ne-a fost bucuria când am reușit să culegem un astfel de simbol, care parcă se ferea de noi. Lovitura de teatru aștepta să vină (sau să cadă) ca sabia lui Damocles la finalul traseului, când am ajuns pe locul patru (ultimul) iar calculatorul a respectat ideea „no money for nothing". Esența e că nu ne-a dat cei 200$ care ne reveneau de drept. How fun.

În încheiere pot spune că Death Rally este opusul Outlaws-ului de la Lingura de Lemn. De ce? Pentru că dacă de la produsul Lucas ne așteptam la foarte mult (și nu am primit nimic) în ce privește acest joc nu speram la prea mult de la cei 12 mega mari și lați pe care se întinde.

Imaginea din stânga mă reprezintă încercând să mă ascund în cireș, după ce m-am chinuit din greu să fac niște hieroglife pe șosea, în timp ce ceilalți treceau linia de sosire. La dreapta este un instantaneu la trei secunde de la startul în ultima cursă.

De remarcat efectul de spațietate pe care îl induce jucătorului, deși acesta „vede de sus" în tot timpul parcurgerii traseului, și în general grafica foarte reușită, cu maximum de efect ce se poate obține de la un joc care rulează în 320x200. La un nivel foarte bun se ridică efectele sonore și muzica, însă unul dintre lucrurile care cel puțin mie mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că acesta reacționează imediat la Ctrl Alt Del nu prin reset ci prin revenirea extrem de eficientă la sistemul de operare. Ce vreți și voi? Așa sunt eu: acum lansez, acum „control-alt-deletez"... Am zis.

-Johnny

Ce ne place	Ce nu
Un feeling aparte și un lipici deosebit.	Așa mic și drăguț cum e, nici nu știu ce să-i reproșez. Măgarul, merge și-n rețea...