War Wind

Nu mai știu de unde până unde am auzit eu de War Wind. Nu mai știu de unde, dar ce știu e că am rămas cu o impresie foarte plăcută. Strategie în timp real, asemănătoare cu Warcraft, făcută de Dreamforge în colaborare cu SSI. Bun. Merge sub Windows 95. Numai sub Windows 95. Prost. Chiar foarte prost.

Și cum mă gândeam așa la War Wind, așa m-a prins și jocul când mi-a picat în brațe. Excelent, zic. Hai să vedem!

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: Dreamforge FORMAT: 1 cd

Resurse:

	Minim	Recomandat
Sistem	WIN95, Pentium/60, 16MB	Pentium/120, 24MB
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	—	Placa de sunet, PCI card

O poveste

Pe o planetă trăiau unii răi și tari care-i asupreau pe alții buni, da' proști. Pe lângă că-i asupreau, îi mai și prosteau, de habar n-aveau, când și cum trăiau. Da' nuș' ce făceau, că seama-și dădeau și se răsculau. (Măi, ce ies rimele când pui toate verbele la imperfect). La bătaie toți se luau și-așa de frumoși erau, că un titlu inspirau și War Wind că se chemau.

Mda, e un pic stupid, dar asta este.

Și dacă Warcraft avea două rase, de ce să n-aibă War Wind patru? Tha' Roon, Oblinox, Eaggra și Shama Li reprezintă de fapt, câte un nivel de dificultate, pe lângă un stil aparte de viață și luptă. Fiecare rasă are propria filosofie, propriul stil arhitectonic, propriile puncte slabe sau grase. Cele patru rase reprezintă, cum frumos am exprimat mai sus, patru nivele de dificultate, Tha' Roon fiind cel mai ușor, iar Eaggra ăl mai dificil.

Imitație și nu tocmai

Este un lucru cert că War Wind a preluat de la Warcraft mai mult decât rezonanța titlului. Este, deasemenea, la fel de clar că aduce o mulțime de idei noi, unele mai bune decât altele mai rele. Pe total, War Wind este mult mai complex decât Warcraft 2 și asta o să vedem mai pe-ndelete în cele ce urmează... la modul sobru.

Ideea de bază în War Wind este EVOLUȚIA: unitățile evoluează trecând dintr-un stadiu în altul, până la atingerea nivelului dorit. Ca să „faci" un asasin îți trebuie nu știu câți „executioner"-i, pentru care îți trebuie un număr de alții mai slabi, pentru care îți trebuie... Se pleacă astfel de la un simplu țăran bătut de soartă, pentru a ajunge la un maestru în arta mânuirii armelor, a magiei sau a riglei și compasului.

Ăla de colo e un Destroyer, mai sunt două camioane d'ale lui, niște case de făcut moloz și... un War Wind de jucat

Un alt concept novator este acela conform căruia toate unitățile de care vei dispune, nu le construiești, ci le recrutezi din cârciuma construită în acest sens. În cârciumă pot veni spre recrutare eroi, lucrători, mercenari, ba chiar luptători aparținând taberei adverse. Se poate alege o strategie de recrutare, care influențează tipul de unități ce sosesc în îmbietorul local.

Este pus puternic accentul pe caracteristicile individuale ale unităților, fiecare soldat/lucrător putând dispune de un număr de bio-upgrade-uri (viteză, forță, etc), astfel că un lucrător „upgradat" țapăn, este mult diferit față de unul „original". La fel, fiecare unitate are un grad de deghizare care o face mai puțin observabilă de către adversari. Se poate merge de la „mascat" până la „invizibil", existând, normal, și amărâți (lucrătorii simpli, de exemplu) care nu știu ce e aia deghizare.

Niște Eaggr... e? în luptă cu niscaiva Obli... nocși? Și alții.

Wow! au spus unii de peste ocean. Uau! am spus și eu. Ce de aspecte la care să fii atent! Să ai grijă ca fiecare să-și primească doza de upgrade, să ții socoteala la ce-ți mai trebuie și câți, ca să poți face... altceva. E complex! E tare!

Cei mai buni dintre cei buni sunt pastrați în Hero Hall și pot fi alesi pentru misiunea următoare.

Mda, așa pare, problema care se ivește este de altă natură. Jocul devine sărac în unități. Nu mai există armate numeroase, pentru simplul motiv că e greu să obții fiecare soldat mai supărat, trecând prin nu știu câte faze intermediare. Harta rămâne, astfel, mult mai goală și jocul cu mult mai puțin gust decât Warcraft 2.

Totuși strategia...

Strategie? Va să zică AI-ul? Aha. Stați să vedeți:

Jucam cu „băruța" de dificultate a oponentului la minim. Fac un grup de luptători, dau iama în baza pizmașului și încep să dau cu clădirile de pământ. Ai săi apărători nu s-au deranjat decât într-un târziu să mă împiedice. Eh, îmi spun, hai să dau dificultatea la maximum. Zis și făcut. Apărătorii au reacționat la fel de puțin prompt, dar au reușit, totuși, să-mi oprească ofensiva pentru simplul motiv că erau mult mai rezistenți.

Așadar, ce concluzie trag de aici? Un AI nu foarte dezvoltat, chiar spre slăbuț, aș zice, ca să fiu blând și bun la suflet.

E păcat ca un joc cu un potențial foarte mare ca strategie (se pot construi poduri, există bărci și camioane ce pot fi capturate dacă nu au conducator, este prezent un oarecare relief, apare și un „fog of war", se pot traversa pădurile) să sufere din pricina lipsei unui AI pe măsura ideilor.

Apoi...

Realizarea War WInd-ului este ok. De ce numai ok și nu foarte bună? Pentru că, deși grafica este spre foarte bună, lucrată cu grijă, cu migală și cu ce mai vreți voi, sunetele lasă de dorit. În primele momente pot părea haioase, însă, după prima misiune, sesizezi că devin obositoare. În Warcraft 2, chit că nu înțelegeai ce spuneau orcii, sunetele îți plăceau, erau pline de savoare și, cum să zic... gustoase. Aici am reușit (după multe eforturi) să deslușesc printre râgâiturile aliene (extrapolând, ce-i drept) cuvinte ca „Șaaarrrpe", „caca sus", „nasol", amuzante la început și enervante spre sfârșit.

Am intrat la el în bază precum penetrează lichidul calcarul de se formează grote de urși de peșteră. Cum?

Apoi, nici grafica nu e lipsită de unele probleme, modul în care imaginea scroll-ează nefiind cel mai fericit, iar animația fiind o țâră sacadată. Nu știu ce merit are și cât de tare este DirectX-ul cel din Win 95, dar în War Wind nu reușește mare lucru.

Iar aici puteți vedea War Wind-ul. Simplu.

În plus, pot apărea probleme de genul că se strică o salvare și-ți mănânci nervii sau jocul se hotărăște să meargă deodată foarte prost, aproape de blocare, chestie la fel de distrugătoare de neuroni.

Brrr? Nu chiar.

Nu uitați vă rog, că în ciuda acestor defecte, mai mici sau mai mari, fondul, baza, stuctura War Wind-ului este una extrem de bine făcută. Este o strategie în timp real, care ia Warcraft-ul 2 și îl îmbunătățește foarte mult pe domeniul strategiei, pierzând teren în partea cu jucabilitatea. Însă chiar așa, cu un oarece teren pierdut, War Wind-ul mai are destule parcele de bunătăți pe care să vi le pună pe tavă pentru a vă convinge să-l jucați. Dealtfel și eu vă îndemn să-l jucați, pentru că, deși a pierdut calificativul de „excelent", War Wind îl merită cu siguranță pe acela de „foarte bun", iar a nu-l juca, ar fi cu siguranță o pierdere pentru iubitorii genului. Una mare. Go.

Aduce multe idei noi și multe elemente pe care le-am fi vrut și prin alte jocuri

Ar fi putut fi mult mai bun, dar se vede că le-au lipsit niscaiva play-tester-i țapeni.

Inovații și ovații... prin War Wind

• poți intra în clădiri, existând astfel un adăpost relativ pentru unitățile mai importante
• există way-point-uri, adică poți indica unităților un anumit traseu de urmat
• accesul prin pădure se face mai greu, dar se face
• resursele (banii adică) pot fi luate din mai multe locuri (lemn, diamante, baza inamică, etc)
• fiecare unitate are un anumit grad de deghizare, ce o face mai puțin detectabilă de către adversar
• există unități active pe hartă (animale 'n stuff), unele pașnice, altele nu. Unele din aceste unități generează ceva resurse atunci când sunt omorâte
• zidurile, gardurile sau drumurile sunt construite de lucrători într-o anumită direcție pe care o indici, netrebuind să te scremi construind un ditamai zidul „piece by piece"
• o unitate superioară poate fi adusă la starea de omu' junglei printr-un downgrade, ca să poți „genera" astfel oricând un lucrător
• se pot construi poduri, o chestie foarte importantă
• șeful clanului odată omorât, se cheamă că... asta e
• vehiculele și bărcile pot fi capturate dacă nu au pe nimeni la comandă
• poți să recrutezi, rar ce-i drept, eroi aparținând și celorlalte rase
• la sfârșitul fiecărui scenariu poți include într-o listă câteva unități care ți-au fost pe plac, urmând ca la misiunea ce vine să-i scoți de la naftalină pentru a fi disponibili chiar de la început
• dificultatea oponentului poate fi modificată chiar în timpul jocului. Dificultatea asta se referă, ce-i drept (și, dealtfel, rău) în special la rezistența inamicilor in fața intemperiilor naturii. Naturii umane.

Iar emite Șarpele:

„Kaka... Șarpii... Suu... NASOL!"

Zice Paul: „Auzi Șarpe?"

Nu apuc să-i răspund cu răsuflata poantă „Aud din '68." că mi-l văd continuând:

„Nu scrii și tu ceva despre War Wind?"

SIGUR! De parcă n-aș avea și alte EF2000 sau DIABLO de jucat.

So, War Wind... NASOL! Nasol nu-i joculețul, ci nasol e că-s prea mulți cârcăieci intr-insul. Mulți frate, care și fak prea multe chestii de le pierzi șiru' la un moment dat și dai in mouse-ită (asta-i un fel de boală a mâinii drepte sau, după caz, stângi, care apare după ce clichezi și manevrezi șoarecul fo' minim 6 ore).

„Mulți cârcăieci??! Păi asta e minunat!" vă și aud. E și nu E. E la-nceput, după aia nu mai E.

Cu cât îți mărești colecția de melci exoleambinoși, manglofile buxoase sau alți libidoși burtoși, cu atât vezi Windows-u' 95-u' cum îți dă mai multe ocazii să-i zici ceva printre dinți.

Oricum, eu zic că-i un fel de Warcraft, dar cu mai multă zeamă de tun. Motociclete, bărci cu motor, vrăjitori (care știu mai multe șmecherii decât alții de aceeași teapă din jocuri similare), tot soiul de clădiri de intră țăranu-n ele prost făcut grămadă și iese arhitect, ninja sau parașutist.

Ce să mai scriu? A, de bază in Warwind e UPGRADE-ul. Iei fiecare individ care iese pe câte o ușă, il trimiți pe o altă ușă să devină cult in cap, după care il alături altora si se numește că... de exemplu, pe vrăjitorii tăi ii poți trimite să se umple de puteri superpsiho-pupu cu care poți „aburi" vreun individ din tabăra adversă, care nu trebuie omorât (că așa scrie in scenariu), ci adus la tine acasă, viu și nevătămat... Simplu nu?

„Nu!"

„Te cred! Paaaauuul!"

„Da"

„M-am plictisit, pune-mi și mie un Warcraft 2. E mai bătrânesc, moșule, mai liniștit, mai pentru vârsta mea... Săru' mâna."