MDK

Puțin doritori să dezvăluie secretul ce înconjoară titlul jocului, producătorii au lansat la apă denumiri trecând ușor de la haios la bizar: „Make Diana King", „Meteorite Destroys Kentucky" sau „Miner Discovers Kryptonium". O fi Murder Death Kill? N-o fi?

CATEGORIA: Actiune PRODUCĂTOR: Shiny Ent. FORMAT: 1 cd

Resurse:

	Minim	Recomandat
Sistem	Pentium/90, 8MB	Pentium/120, 16MB
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	—	Placa de sunet

MDK, MDK, ce e aia MDK?

Ei, dar până când? ne-am întrebat cu o doză de enervare în glas. Ah, da, înțelegem... unul din cele mai așteptate jocuri ale momentului, una din cele mai pitorești apariții ale unui personaj, una din cele mai rele acțiuni, unul din cele mai frumoase amalgamuri de idei novatoare și elemente clasice... mister, enigmă... înțelegem, dar până când? Măcar atunci când o să punem mâna pe joc o să aflăm? ne-am întrebat naivi și cu ochii plinide o speranță tâmpă.

Ei, aşi!

Am pus mâna pe joc. Scurt, la obiect, enervant de bestial, enervant de enervant. Ce e așadar MDK?

Este, diincolo de misterul titlului și în termeni „științifici", un 3rd person/1st person view, 3D shoot'em up. În termeni mai puțin pretențioși și păsărești (pentru cei neavizați) este un joc în care îți conduci personajul privindu-l de undeva din spate, în care, din când în când, ai ocazia să privești chiar prin ochii acestuia și unde scopul principal este să treci peste ce-ți stă în cale, indiferent care ar fi ea.

Banal, ziceți? S-a mai făcut, spuneți? Un soi de Crusader combinat cu DOOM, ați rostit? Greșit! Până însă la a vă arăta de ce atât de greșit, lăsați-mă să vă plictisesc un pic cu povestea.

Deodată…

Descoperiră oamenii universului viitor niște minuni de natură energetică, un soi de „tuburi" de energie pură hălăduind prin spațiu. Peste un interval destul de scurt, Pământul are norocul să întâlnească o astfel de sursă nelimitată de energie, totul mergând cât se poate de strună. Și poate ar fi mers strună încă multă vreme, dacă aceste „tuburi", „Streams" pe numele lor cel de pământeni atribuit, nu ar fi fost folosite drept mijloc de deplasare ieftină și rapidă de către așa numiții „Strem-Raiders", tipi asemănători ca structură psihică, într-o prea mare măsură, cu vikingii secolelor X-XII, pentru a fi niște ființe binevoitoare și dornice de o conviețuire pașnică.

Așadar, noii sosiți extratereștri, au construit orașe plasate pe platforme gigantice, ce se deplasează la suprafața Pământului, distrugând fără mare discernământ, ființe vii sau lucruri mai puțin vii.

Și totuși, tam-tam... pe o orbită în jurul Terrei se află în siguranță Max, un câine puțin creat pe cale genetică, Dr. Fluke Hawkins, un geniu nebun ca toate geniile comerciale și Kurt - tu - un nebun genial, ca toți nebunii comerciali. Puțin încântați de prestația alienilor de dedesubt, cei trei hotărăsc să-i potolească pe aceștia. Păi, și-au zis, hai să le-o coacem. Și pentru că n-aveau cuptor cu microunde... te vor folosi pe tine.

Original

Ideea de bază din MDK, aceea care-l face atât de diferit față de alte jocuri 1st person de până acum, este faptul că lupta se duce într-un decor lipsit de obișnuitele camere, uși, coridoare, ci într-un spațiu imens. Există două moduri în care îți poți folosi arma/armele. Fie tragi „de la șold", ca să zic așa, fie folosești modul „sniper". Modul „sniper" înseamnă că-ți montezi arma pe față și privești practic prin țeavă. Următorul element care vine să ne tulbure, este capacitatea de zoom. Așa... în cifre, zoom-ul „merge" până la X100. Asta înseamnă că poți să ochești între ochii unui inamic aflat la 2km distanță și poți să tragi mai aproape de stângul decât de dreptul, dacă așa ai chef.

Kurt poate ghici oricui viitorul dacă se uită în chestia aia. Ba, îl poate chiar influența.

Chestia asta cu zoom-ul dă o senzație absolut bestială, aceea că poți să dobori inamicii unul câte unul, fără ca măcar aceștia să-și dea seama că ești prin zonă. Asta cel puțin în prima fază.

Engine-ul folosit este bazat pe, de-acum clasicele și indispensabilele - pentru un joc bun - poligoane cu texturi, iar mișcările personajelor se vede cât de colo că sunt lucrate pe principiul „omului împănat de senzori". Pe lângă arma de bază, găsești în timpul jocului tot soiul de scule de doborât băieți răi sau, după caz, tancuri, ziduri sau cazemate rele. La capitolul explozii, schije, fragmente rotindu-se prin aer, roți sărind care-ncotro, carcase carbonizate, engine-ul se descurcă mai mult decât onorabil, efectul obținut, acela de haos provocat cu bună știință, fiind foarte bine pus la punct.

Kurt eroul, singura speranță a omenirii etc, etc, are în dotare, pentru a fi o șansă cât de cât reală, un set de mișcări ce includ, saltul cel de bază și fuga cea și mai de bază, precum și o parașută dubioasă ca aspect, dar care permite o planare lină și ușor controlabilă, atunci când este nevoie. Sări, planezi, tragi, te-ascunzi, schimbi arma, tragi, înghiți în sec, iei trei guri de apă, mergi, zoom-ezi, te minunezi...

Şi niște mine, vă rog

Fără nici urmă de îndoială MDK reușește să îmbine și să echilibreze cele două aspecte atât de căutate la toate jocurile.

Sus, jos, stânga sau dreapta, oriunde ne-am uita aceeiași demență. Și toată demența asta, absolut toată, într-un singur joc, MDK.

Dinamismul, acțiunii și părticica de strategie, acel ceva care se află dincolo de vederea 3D și mișcarea rapidă a electronilor prin neuroni. Poți studia situația de departe, că doar de-aia poți să vezi culoarea ochilor unui inamic aflat la kilometri distanță. Există și un „air strike" pe care-l poți folosi unde crezi de cuviință. Există locuri vulnerabile și puncte cheie ale unei anumite scene de luptă. Degeaba omori inamici cu grămada dacă nu observi că trebuie să tragi în treaba aia de colo, care de fapt... și-uite-așa. Inamicii au, din ce-am văzut până acum, un AI destul de bine pus la punct, știu să se ferească ba chiar și să-și râdă de tine, atunci când se cred la adăpost.

Fantezie pe toate planurile, atât la design-ul interfeței, al monștrilor sau al misiunilor...

Pe total, combinația dinamism-tactică este unul din punctele forte ale MDK-ului, dincolo de performanțele tehnice și de scenariul puțin desuet.

E greu să spui absolut sigur că un joc este fantastic. Dacă ești tu ăla anormal? Din ce-am văzut/jucat/auzit însă, MDK nu are mari șanse să scape de calificativul de „hit" și tare-mi pare bine. Pentru noi toți. Go.

... cât și al peisajului în care are loc lupta. Sau, hai să-i spunem demență, e mai pe-aproape

Extraordinar ca realizare, feeling și idee.

Nici nu știu dacă puteam cere mai puțin la capitolul System Requirements.