Steel Panthers II

Să vă spun cinstit și sincer, Steel Panthers I nu mi-a făcut, mie personal, o impresie prea bună la momentul apariției. Se pare că odată cu trecerea timpului ne mai vine mintea la cap și devenim din ce în ce mai deștepți. Așa că prima oară când am văzut la față Steel Panther II îmi șoptesc suav în barbă: „Ce-o mai fi și chestia asta reeditată?". Însă trecerea timpului și mai ales încercările făcute, m-au făcut să-mi revizuiesc părerea inițială.

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: SSI FORMAT: 1 cd

Resurse:

	Minim	Recomandat
Sistem	486/66, 8MB	486/120, 16MB
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	—	Placa de sunet

Ce este de fapt cu panterele astea de oțel? Se face că ești mare conducător de oști, cu carte de muncă începând din anii '50 înspre încoace. Vei avea parte de toate conflictele militare și vei păși (virtual) pe mai toate câmpurile de luptă până în viitorul apropiat (scenariile se termină la data de 31 decembrie 1999). Faza interesantă este că poți lua parte la bătălii din fotoliul de conducător a 40 de națiuni, fiecare cu armamentul caracteristic, pornind de la tancuri și avioane până la camioane sau diferite tipuri de pistoale mitralieră. Și rețineți, toată enciclopedia existentă pe CD poate fi translatată în conflictele militare care le vei avea (bineânțeles ținând cont de anul în care se întâmplă toate acestea). Exemplul cel mai concludent în această privință este evoluția armelor portabile anti-tanc, de la bazooka anilor '50 la armele inteligente ale anilor '99.

Dacă diversitatea armamentului nu vă surprinde, mai pot aduce un argument forte spunându-vă că poți alege din 55 de scenarii predefinite (marea majoritate sunt făcute suficient de bine), sau ai de străbătut 6 campanii care, personal, mi-au adus mari satisfacții (sunt campanii de la Înălțimile Golan până la Furtună în Deșert și chiar presupusele conflicte între China, Taiwan și Statele Unite).

Sus: 5 tănculețe, se legănau, pe o dună africană și findcă...

Și totuși cei de la SSI aduc o noutate esențială în jocurile de strategie militară: poți da ordine separat fiecărei unități sau poți da ordine unui pluton. Acest lucru este foarte util în perioadele jocului când trebuie să-ți deplasezi forțele armate la oarecare distanță. În plus, un rol foarte important revine comandanților de pluton sau celor de la Cartierul General, care pot susține moralul oamenilor și influența, pozitiv sau negativ, chiar șansele de a lovi sau nu o țintă (pentru cei ce nu au jucat SP I, în momentul tragerii apare un procent de probabilitate a lovirii țintei).

Jos: și după ce am tras așa, ca la vre-o sută de obuze, odată ne-am dat seama că nu se mai înțelegea mare lucru din peisaj

Totuși acest articol are menirea de a vă descrie ochilor ce poate jocul. Așadar să facem o incursiune în meandrele lui.

În primul rând este faza cu alesul țării (implicit armamaentul caracteristic), a oponentului, zonei, etc. Odată ajunși în teritoriu o să fim un pic derutați de toată înghesuiala de acolo. Există câteva lucruri importante de știut, iar restul este fundal (sau poveste, cum preferați). Iportant este că există cote de altitudine și cum bine se cunoaște cei ce stau sus văd mai departe sau, după necesități, trag mai departe.

O altă trebă bună este că te poți folosi de teren la maximum, adică poți ajunge în spatele liniilor dușmane fără să tragi un singur foc, dacă relieful o permite (există și bătălii în câmp deschis unde n-ai cum s-o dai „cotită"). Tot la capitolulul „lucruri bune" putem încadra și vizibilitate care variază și poate lucra pentru tine sau împotriva ta.

Un lucru interesant este cum înveți să folosești oamenii. Ei se pot dovedi obstacole greu de trecut dacă sunt puși în locuri bine alese, precum clădirile, pădurile dese, tranșeele, ori alte d-astea.

În unele condiții s-ar putea să beneficiezi de acoperire aeriană. Ce înseamnă asta? Poți chema în ajutor avioane specifice atacurilor la sol de tipul A-10 sau F-4. Aceste lovituri se execută la fel ca cele de „indirect fire", cu diferența că trebuie să desemnezi un traiect de zbor pentru escadrile.

Am menționat mai sus „indirect fire". Acest lucru înseamnă de fapt acțiunea armelor cu tirul curb. După cum știi (dacă nu, o aflii acum) în terenul denivelat există o așa numită „superioritate a armelor cu tirul curb asupra celor cu tirul drept". Mai pe româmește este vorba despre tirul mortierelor (aruncătoarelor, etc..) care pot trage peste un deal (obstacol, etc.) fără să apara în raza de tragere a unui tanc (tir drept). Simplu, nu-i așa?

Ce mai este interesant? Păi de exemplu ai posibilitatea să tragi cu muniție fumigenă, adică să faci să apară fum fără foc, acolo unde este nevoie. Asta va trebui să-o folosești foarte des, dar cu băgare de seamă pentru că fumul îl va împiedica pe adversar să te vadă, dar în același timp vei fi și tu în imposibilitatea să tragi. Oricum, se pot face multe la adăpostul fumului! Încă o chestie tare este existența arucătoarelor de flăcări (spre deliciul audienței). Pentru informarea voastră, inginerii sunt purtătorii acestor arme teribile, ce pot fi folosite pentru a scoate din cotloanele clădirilor soldații dușmani.

Adițional la aceste minunate minuni ale jocului, mai există și posibilitatea fixării de way-point-uri, sau plasarea de mine și „dinți de dragon" (cunoscuți și sub numele de arici de beton și oțel), sau altele și altele ce vă las pe voi să le descoperiți.

Sus: jocul e mai complex decât Panzer General. Dacă PG e „macro", SP2 e „micro". Nu? Jos: și când chinezii se-ntâlniră cu taiwanezii, odată încinseră o partidă de table la botul tancului. Acum, pe bune, nu joacă table. Șah.

Având în vedere că jocul s-a bucurat de un mare succes, producătorii au scos imediat pe piață și un „Campain Disk", care adaugă încă 30 de scenarii și 3 campanii jocului propriu-zis.

Spre încheiere vă sugerez să lăsați politica și balivernele de-o parte și să fiți voi primii în NATO... sau în locul lui Sadam... sau al lui Elțân... sau unde vă va duce preșul imaginației, căci cei de la SSI nu au limite!

Un pas înainte față de primul SP.

Îl bat încă destul de ușor.