Interstate '76
Drept să spun mă așteptam la un MechWarrior modificat. Și pe undeva chiar asta e. Mai e însă ceva: Un mic buton caracterizează puțin. Apăs pe el și în mijlocul unei lupte încrâncenate coechipierului meu îi arde de... poezie!
Interstate 76 este un simulator de mașină într-un peisaj poligonal „texturizat", din epoca pantalonilor evazați, a Chevroletului, a floricelelor fluturașilor și a Vietnamului. Nici vorbă însă pe atunci de Windows95. Dar asta e altă rablă...
CATEGORIA: Simulator PRODUCĂTOR: Activision FORMAT: 2 cd
Resurse:
| Minim | Recomandat | |
|---|---|---|
| Sistem | WIN95, Pentium/90, 16MB | Pentium/133, 24MB |
| CD-ROM | 2x CD-ROM | — |
| Altele | — | Placa de sunet |
Interstates '76 - Grafica?
Grafica a fost categorisită de 80% din persoane proastă, și de mine bună. Cum vine asta? Ei, toate poligoanele au fost puse în valoare de epoca titlului, care presupune un farmec din linii drepte și apoi „filmele" de început, sfârșit sau cele dintre misiuni, sunt de aceeași factură. Nu e nici o diferență între „intro" și joc, ca să zic așa. Sper că m-am făcut înțeles. Treaba asta face bine la empatie. Dacă s-ar mișca și mai bine ar fi fost chiar roz. Dar așa...
The Road To Hell
Obișnuiam, când scriam un articol despre un joc, mai ales în ultima vreme de când cu atâtea track-uri audio, să-mi pun muzica din joc. Acum am ales un Chris Rea, nu că muzica din I76 ar fi de lepădat ci... De fapt muzica, sunetele, și vocile sunt perfect alese. O muzică de-atunci, un accent de-atunci, un bâlbâit de-acuma, și niște explozii din totdeauna. (Știți de când chinezii s-au jucat cu „chestia" în țărână și a explodat, sunetul s-a schimbat doar foarte puțin. Deh, tehnologia.) Și că veni vorba de explozii să vă spun că per total o mare explozie e la baza, sau la vârful întregului joc. Nici nu știu, să vă zic finalul? Neah, mai bine trag o lozincă: „Noi nu stricăm savoarea jocurilor" Merge? O să va zic totuși ipoteza: O gagică bine dotată (cu: o mașină plină de mine - nu e vorba despre autor ci despre știți voi ce- rachete, benzină și gloanțe în portieră, un colt și un sutien albastru... de fapt sutien n-are, dar ce are e frumos. Și albastru) e urmărită de o altă mașină. Tipa face o pană (un fulg pentru orice mecanic dar vezi tu nu prea era service acolo unde i s-a oprit rabla) și după ce strigă prin stație să comande o pizza - cred că era una scumpă că zbiera tare: HELP- bagă un umăr sănătos în portieră și se dă jos din jucărie. Se uită la câte gloanțe mai are, înjură (nu vă spun eu cum, că știți și voi cât îi duce pe americani capul la așa ceva) și se joacă de-a 'ascunsa cu tipul îmbrăcat la costum, și cu un pistol atât de mic, că orice gagică ar fi râs de el. Problema e că tipa noastră n-a apucat să-l vadă bine. Înțelegeți voi: gagiul i-a tras-o pe la spate. Poc! cred că în plămânul stâng, (raportul medico legal nu l-am văzut) căci ea se gândea tot la pizza aia și număra petale de margaretă. Nu e chiar așa, faza e chiar „cool" (n-am tradus nici înjurătura, nu traduc nici ce-a zis ăla care a venit s-o salveze, omul cu pizza). Fără atâtea brașoave vă spun că vine un negru cu părul mare, prietenul și coechipierul ei care are de acum sarcina de a te gasi pe tine, om pașnic, care din întâmplare ești frate cu victima, și să-ți lase povara faptelor de vitejie cu care se lupta frumoasa poligonală. Nefiind prea rotunjit nici tu, ești pus de către negru la încercare, după care, după ce negru se încurcă cu un glonț, tot din pistolul mic al moșului mafiot, te descurci mai... altfel.
God's Great Banana Skin
„Să lăsăm însă poveștile nene Cațavencule" și să revenim la joc. Vreo 18 misiuni mari cât o zi de post și nici prea ușoare, o interfață care ar necesita un joystick cu hat, throtle & stuff, nu prea bine optimizată pentru mouse și care necesită câteva modificari dacă ești un prăpădit de gamer cu tastatura lipită de degete. Jocul vine pe 2 CD-uri, unul de instalare și altul de joc. Metodă antifurt. Engine-ul de simulator de mașină foarte bine făcut, frâna de mână acționând cum trebuie, hopurile dâmburile, văile dealurile și peisajul mioarei clonate la americani în marele deșert, cu micile canioane, prapăstii de mai moare dragul când nu-l mai ține frâna sau când nu știe cum să ia o curba. E vară e frumos, noapte sau zi, claxonezi aprinzi farurile și-ți spun și cum e jocul. Vrei ?
I'm Looking For The Summer
I76 nu e doar un simulator, cum am avut proasta inspirație să vă spun. E un joc în care tragi în alte mașini, cu diverse unelte, care le găsești pe măsură ce înaintezi spre final. Tot ce distrugi e pradă de război și te ajută între misiuni la partea de management, service și stuff. Joc în care nu de puține ori ai de făcut curse de viteză. Ai la un moment dat un vis în care te întreci cu niște vechi dușmani de-ai soră-tii. Dacă băieții câștigă ai pierdut misiunea. Dacă ești mai iute se supără și dau după tine cu ce apucă. Ei exact la misiunea asta pe cel mai al'dracu' l-am îpușcat în cap. Poți să tragi pe geam cu pistolul și dacă nimerești soferul ai pradă de război o mașină aproape nouă. Dibaci cum mă știu, îi trag o gloanță între ochi, l-aud cum claxonează la nesfârșit (se proptise în volan pesemne) și se oprește într-un dâmb. Dar a fost doar un vis. În concluzie n-am luat nimic. Păi să nu-i înjuri? Nu, pentru că jocul e bun, chiar foarte bun, și dacă ți-a plăcut cursa asta, în următoarea misiune, după ce-l recuperezi pe negroteiul găurit din locul plin de dușmani te pomenești urmarit de o haită de cretini de care trebuie să fugi cu toată viteza pe un drum cu serpentine, dreapta munte, stânga gol. Și toate virajele spre dreapta. Eh, asta-i numai la început. Până să salvați cel mai mare zăcământ de petrol al americii mai aveți mult de împușcat. Și nu numai mașini care sunt una mai pitorească decât alta. Dar apar și zburătoare. Știți voi, acolo în deșert mulți țânțari, elicoptere și stuf (adică n' stuff).
Gone fishing
Acum, că v-am aburit destul vă las cu bine, dau un scor și-o șterg de-aici că m-am intoxicat de atâta Windows. Ce dacă e 3.11? Uite punem ceva mai supărat în CD și ne mai curățăm cu un Quake că tot se lungește și ăsta cât o zi de... sărbatoare. E spre deliciul nostru copii. Aaa, apropos, că veni vorba de voi. Dacă vă mai prind că trasferați atâtea poze de alea... băgați-vă mințile în cap. Ce credeți că noi nu știm cu ceva pierdeți nopțile? Perverșilor! Vă spun eu! Mai ales tu, ăla a lu' Țugulea... *
* Ce ciudă am eu pe tac-su' he,he!
Aromă plăcută, poezie, originalitate puțină, dar eficientă
Cerințe de sistem după nesațul Windows-ului. Mouse-ul neoptimizat.