Fragile Allegiance

DEEP SPACE INTENSE STRATEGY. Cel puțin așa se laudă ei, ei de la Gremlin. Oricum, dacă ți-au plăcut Reunion, Master of Orion, Alien Legacy, etc, etc... te apucă niște amețeli și faci tot ce știi să-l instalezi mai repede, să vezi, chiar așa e?

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: Gremlin FORMAT: 1 cd

Resurse:

	Minim	Recomandat
Sistem	486/100, 8MB	Pentium/120, 16MB
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	—	Placa de sunet

Să vedem care este situația politică. După ce pământenii au condus un imperiu de mai mare dragul, alienii s-au supărat rău de tot și au reușit să le dea la cap. Au început cu împăratul, detronându-l. Un război de zece ani a dus, într-un final, la crearea federației, compusă din șase rase. Federația este forța principală din univers (mă rog, din ăla cunoscut) însă megacorporațiile sunt aproape la fel de puternice,iar tu tocmai ai devenit angajatul uneia: TETRACORP.

TETRACORP se ocupă cu extracția mineralelor rare aflate pe asteroizi. În principiu, trebuie să strângi cât mai mult, având la dispoziție o zonă aproximativ plină de astfel de obiecte cerești. A, dacă poți să-i gonești pe concurenți din zonă folosind mijloace mai puțin pașnice? Bineînțeles, ba chiar e indicat.

Jocul

Stai, te uiți la primele imagini din joc și îți zici că ceva asemănător ai mai văzut, chiar dacă la rezoluție mai proastă. Multitudinea de meniuri împânzite de butonașe tinde să devină descurajantă, însă nu te lași copleșit de neputință și de lene și-i dai mai de parte. Așa...

Deși e frumos să te bați pentru rasa umană, pentru libertat și alte d-astea, munca tinde să devină plictisitoare. La modă acum e realismul. Fragile Allegiance e cu picioarele pe pământ (hm) într-o măsură mai mare decât alte jocuri din același gen.

Primul lucru pe care îl observi e harta. S-au dus vremurile în care cucereai planete și sisteme ce stăteau cuminți pe locurile lor. Aici e plin de asteroizi care, după ce că se mișcă bezmetici prin zonă, mai au și nesimțirea să „iasă din ecran" (nu în dimensiunea ta, din fericire) și, cu această ocazie, din joc. E drept că apar alții în loc da' ia gândiți-vă: cum ar fi să vă plece colonia la plimbare prin spațiu și să pierzi controlul, banii și alte alea? Dacă-ți dă mâna, poți să dotezi în timp asteroizii cu sisteme de propulsie, căpătând un control desăvârșit asupra mișcării acestora. Un soi de navă-colonie-asteroid.

Așa arată colonia ta. Micuță, comodă, cochetă...

Jucabilitate

E greu să fii diplomat cu chestiile astea.

Descoperirea asteroizilor ce merită să fie colonizați, colonizarea în sine, menținerea coloniilor pe linia de plutire, precum și dezvoltarea pe total, se fac într-o manieră cât de cât clasică. A fost luată în considerare dorința jucătorului de a vedea mereu ceva nou și, dacă se poate, cu un nume cât mai impresionant. Se comercializează prin viitor niște prototipuri ale unor scule care să te ajute în producție sau război, bani să fie.

Toată lumea care a jucat ceva asemănător știe că atunci când numărul de colonii crește, când apar alienii și ai lor diplomați, când nu mai știi ce agent ai trimis în misiune sau ce negustor are ceva bun de vânzare la un preț despre care nu mai știi dacă e

Sus: Un atac dat asupra uneia din coloniile adversarului. Cu adevărat „Life is fragile" Jos: Diferite tipuri de rachete, pentru diferite buzunare, dar pentru același scop

mare sau mic și când ataci și te aperi în j'de locuri în același timp... odată-ți vine să-i spui un „Exit to DOS" și să iei ceva pentru cap. Uitte că toate elementele astea (frumoase fiecare în parte) se regăsesc în FA. Și totuși „jucabilitatea" nu scade când numărul de puncte de interes este în creștere.Poți angaja administratori care se ocupă de o anumită colonie. Trimiți nava să fondeze așezarea și apoi tipul respectiv are grijă în totalitate de ea, având și o viteză de execuție pe care tu nu o poți atinge nicicum.

Agresiuni

Până la ostilități, poți semna tratate în stânga și în dreapta, tratate cu o mulțime de clauze, cu penalizări în caz de nerespectare, mă rog, tot dichisul. Diplomația este un element important, iar aici e bine reprezentată.

Nu mai puțin bine reprezentate sunt mijloacele de luptă. O flotă este modul cel mai comun de atac. Mai interesant e să folosești rachete lansate de pe asteroizi (o grmadă de tipuri de rachete îți stau la dispoziție) sau agenți ce se oferă pentru diferite misiuni pe teritoriul inamic. Deși poate fi tentant, nu trebuie să începi ostilitățile până nu ai o armată țapănă. Extraterestrii par să aibă mereu un număr superior de nave, astfel încât folosirea rachetelor este mai comodă. Mega Missile, de exemplu, dacă atinge ținta, distruge asteroidul în totalitate, cu colonia aferentă cu tot.

Tot la ostilități, ceva mai subtile, intră spionajul. Lansezi sateliți spion care aruncă un ochi în ograda vecinului, ca să ai și tu habar de ce ți se pregătește.

Pe total

Avem deci un joc complex. Asta e clar. Cât de complex? Îndeajuns ca să-l poți rejuca fără să te plictisești. Flexibil? Da, poți să joci chiar și de unul singur dacă ești mai sperios, după cum poți să joci în rețea dacă sărmanul computer nu mai poate duce greul.

Complex, flexibil, jucabilitos, arătos (nu era important, de-aia vă spun de-abia acum că arată chiar foarte bine), plăcut zgomotos și.... Master of Orion-os. Nu? Ba... oarecum, da. Și pentru că eu am cules articolul... Go!

Realizare și interfață taman bune.

Îi lipsește ceva-ceva adâncime jocului.