Time Line: Apogee / 3D Realms

Prima jumătate a bannerului de dublă pagină: „Time Line" în roșu peste „Apogee/3D"; cuvântul continuă pe pagina alăturată

A doua jumătate a bannerului de dublă pagină: „Realms". Litera R este tăiată de marginea paginii — cuvântul trece peste cotor

Hotărâți să schimbăm lucrurile în bine, am reușit să păstrăm o atmosferă calmă când s-a pus problema stabilirii autorului de TIME-LINE. E drept, nici n-a fost vreo problemă mare, pentru că, din oficiu, am fost stabiliți noi: eu și copilotul de lângă mine.

Ne-a fost lăsată totuși, o libertate, aceea de a ne alege singurei firma de pus sub microscop. Greu, foarte greu. Să ne zică dom'le clar, nu să ne lase pe noi să ne dăm de ceasul morții încercând să ne găsim o sarcină cât mai ușoară. Mă rog, până la urmă am reușit să ne stabilim, cu greu, asupra unei firme ce nu a produs foarte multe jocuri cu mâna proprie, reușind în schimb să-și facă un nume ca distribuitor: Apogee.

Bineînțeles, nu putem vorbi de Apogee dacă nu vorbim de 3D Realms, cele două companii fiind foarte strâns legate, legăturile fiind... dincolo de cele sentimentale.

Apogee

Toate-s vechi...

La prima vedere pare o alegere puțin insipirată, lista cu joace distribuite de Apogee fiind lungă precum o zi de lucru, noaptea la redacție, numai tu, calculatorul și țânțarii cartierului. Cum însă, multe din joculețele astea sunt importante doar din punct de vedere arheologic, nu o să insistăm asupra lor.

Așa că

La-nceput, pe când era baba fată, pușca lopată și SVGA-u' CGA, se făceau jocuri puțin pretențioase. Apogee are trei mari și... hm, late(?) la activ:

Pharaoh's Tomb este un adventure/arcade în care n-ai altceva mai bun de făcut decât să explorezi o ditamai piramida egipteană, cu 20 de niveluri pline de capcane și puzzle-uri. Jocul utilizează sistemul FAST (Fluid Animation Software Tehnology) care zbârnâie până și pe un XT. Dealtfel cerințele de sistem sunt: XT, 384ko memorie convențională și 1 (un) mega pe hard-disk, placă video CGA.

PT este primul din seria de patru episoade, grupate sub numele Raiders of the Lost Tomb: Pharaoh's Tomb, Pharaoh's Curse, Temple of Terror, Nevada's Revenge.

Imagine din Cosmo's Cosmic Adventure: pădurea EGA, cu bara SCORE / HEALTH / BOMBS / STARS. Legenda din pagină: „Cosmo, unul dintre personajele ieșite pe ușa firmei Apogee. Mic, verde și mai puțin terestru."

Celelalte două jocuri sunt Arctic Adventure și The Kroz Games. Primul continuă aventurile eroului din Pharaoh's Tomb, pe numele său Nevada Smith (un fel de Gogu Ferentari) în căutarea unei comori a vikingilor.

The Kroz Games este jocul care a marcat efectiv începutul pentru Apogee *Software*, ramura productivă a firmei Apogee.

Joculețul este o combinație de arcade, adventure și strategie și are trei episoade: Kingdom of Kroz, Return of Kroz și The Lost Adventures of Kroz, ultimul fiind cel mai supărat.

Imagine dintr-un jump'n'run de epocă: interior cu „COMPUTER CENTER" și „REC ROOM". Legenda din pagină: „Așa arătau jump'n'run-urile pe vremea acea. Ei, băieții moșului. o fi fost EGA-u' EGA, da' nici Roma nu s-a clădit într-o zi, nici Rayman într-o lună."

Imagine dintr-un al doilea jump'n'run de epocă, cu scară și roboți

Odată cu trecerea la standardul EGA, violența care sălășuia în spiritul producătorilor de jocuri, se dezlănțuie în toată voioșia ei. În ce-i privește pe Apogee, aceștia scot pe piață o serie întreagă de jocuri care tratează același subiect: împușcatul cârcâiecilor sălbatici de către eroul jump'n'run-itor.

Nu putem să nu începem cu fantasticul Commander Keen: Invasion of the Vorticons, produs de nimeni alții decât id Software, compus pe atunci din John Romero, John Carmack și... încă unul.

Joci rolul lui Billy Blaze, băiatul stupid de genial care și-a făcut navă spațială și s-a erijat în apărătorul Pământului. Invasion of the Vorticons are trei episoade (pe la noi denumite popular Keen 1, 2, 3): Marooned on Mars, The Earth Explodes și Keen Must Die!

Billy Blaze ajutat de id, continuă să facă ravagii printre hoardele de Mehmeți spațiali în următorul joc din serie, Coommander Keen: Goodbye Galaxy, care are la rându-i două episoade: Secret of the Oracle și The Armageddon Machine.

Apogee a publicat o serie întreagă de jump'n'run'n'shut'em up'n,kick'em down-uri drăguțe, chiar așa pentru EGA: Monster Bash, Bio Menace, Secret Agent și Duke Nukem.

Pe domeniul educațional firma are trecute în cont Math Rescue și Word Rescue, jocuri făcute să convingă părinții de necesitatea computerului în educația odraslei.

Imagine dintr-un jump'n'run EGA, cu scorul „100". Revista tipărește sfârșitul bannerului („ms") peste colțul stânga-sus al imaginii. Legenda din pagină: „Încă un jump'n'run. Fise nu se foloseau că de-aia îi zice PC, ca să fie personal."

Ta, naa, în sfârșit un joc care cere o configurație mai puternică pentru a „merge" bine. Dark Ages necesită performanțele unui procesor 80286, ba chiar pe cele ale unui 80386, un 486 fiind deja prea puternic și făcându-l de nejucat.

Autorul lui Dark Ages a produs pentru Apogee mai multe jocuri, printre ele aflându-se Cosmo's Cosmic Adventure. În ciuda vechimii, aventura lui Cosmo este un jump'n'run simpatic, în care tânărul extrapământean Cosmo se află la comanda-ți pentru a-și salva... bla, bla.

Mai importante printre jocurile aceluiași tip, sunt Duke Nukem-urile. Seria Duke Nukem s-a bucurat de succes, începând chiar cu primul joc, în care îl hăituiești cât e ziua de lungă pe Dr. Proton și hăcuiești armata acestuia de Techbot-i (tehboți?).

Imagine din Duke Nukem (primul joc), 2D, cu panoul lateral de stare. Legenda din pagină: „Duke Nukem, pe când procesoarele nu erau în stare să-l facă și 3D"

Duke Nukem II e același joc, doar mai bibilit, cu mai multe, mai mulți, mai violenți și mai șmecheri. La fel de bibilit se vrea și Alien Carnage, joc avându-l ca erou pe Halloween Harry, tip beneficiind deja de avantajele VGA-ului și fiind cel puțin la fel de violent și hotărât să scape lumea de greutățile provocate de alieni și pe aceștia de greutățile vieții, ca și Duke cel Nukem.

Imagine din Monster Bash. Legenda din pagină: „Monster Bash. Un joc la fel de mare ca primele 10 de secunde din intro-ul Phantasmagoriei."

În același gen ca și Commander Keen, Duke Nukem sau ce-o mai fi, este făcut și Realms of Chaos. Jocul tratează viața grea și aventuroasă a celor două personaje, frate și soră, Endrick și Elandra, nevoiți să trudească din greu pentru a salva tărâmurile din Mysteria, puțin sub influența a ceva rău. Se găsește prin Realms of Chaos și ceva RPG, precum și ceva-ceva adventure, pe lângă acțiune.

Doi renumiți eroi își găsesc vocația în Crystal Caves și Paganitzu. În timp ce Mylo Steamwitz hălăduiește prin cele trei episoade ce compun cavernele (The Trouble with Twibbles, Slugging it Out, și Mylo Verses the Supernova), neînfricatul Alabama Smith (frac'-su lu Nevad Smith, probabil) vizitează cu multă grijă și simț al responsabilității piramidele aztece în cele trei părți ale Paganitz-ului (Romancing the Rose, The Silver Dagger și Jewel of the Yucatan). Paganitzu este oarecum similar cu Boppin, un joculeț total haios de logică, unde dacă ești logic... ăăă, știți voi.

Hei, destul cu atâta logică (atâta?), înapoi la acțiune! Magia se face simțită și pe domeniul jump'n'run-urilor prin intermediul lui Hocus Pocus. Trimis de Terexin, șefu' ăl mai mare al Consiului Vrăjitorilor, într-o călătorie primejdioasă, pentru a-și dovedi măiestria, eroul, pe numele său Hocus, are de înfruntat o întreagă hoardă de răuvoitori. O grafică VGA, o varietate mare de monsruleci... un jump'n'run, fie el și cu un strop de magie.

Imagine din Hocus Pocus: peisajul cu ciuperci, cu bara SCORE / HEALTH / CRYSTALS / KEYS. Legenda din pagină: „Ciupercuțe pe câmpii, hai să jumpăim copii."

Tot magie găsim și în Mystic Towers: A Baron Baldric Adventure, unde mai puțin tânărul Baldric „chichează asurile" tuturor băieților răi care au invadat Turnurile Lazarine. Bătrânel, bătrânel, da' ia uite-te la el! Moșu' Baldric are o mare libertate de mișcare în peisaj, se cațără, sare, se târăște etc. Rămâne să vedeți dacă e așa de original pe cât susține Apogee.

Ei, și pentru că mai toate jocurile violente de la Apogee aveau în prim plan o sărmană ființă din carne și oase, fie ea și erou, era timpul pentru intrarea în scenă a jocurilor cu năvuțe, laseruțe și tunuluțe. Lețe.

Major Stryker este primul joc folosind animație pe mai multe planuri. Ca și în Stargunner sau Raptor: Call of the Shadows, scopul este să-ți conduci nava total fioroasă spre inima forțelor dușmane, trecând în drum prin ficat, pancreas, pleură, plămâni și tot așa. La capitolul ăsta cu multe împușcături, Raptor este chiar drăguț, tipii de la Cygnus Studios, care l-au produs, făcând treabă bună pe toate planurile: animație, sunet, culoare și savoare.

Imagine din Rise Of The Triad, cu mesajul „SWITCH TURNED ON" și flăcări. Legenda din pagină: „Adevărul e că au existat motive pentru care Rise Of The Triad a fost numit „the most violent game""

După atâta violență nevinovată, Apogge publică cu un real succes, Death Rally. Un principiu simplu, acela conform căruia dacă nu-ți place de concurentul de lângă, i-o arăți fără multă vorbă, stă la baza acestui succes. Având o grafică chiar foarte bună și beneficiind de acel „vino-ncoace", Death Rally a cam stat destulă vreme în atenția amatorilor de raliuri cu împușcături. Ce oferă concret? 19 traseuri, 6 mașini, fiecare cu propriile arme, joc multiplayer (maxim 4 nefericiți). Tare mi-e că, dacă vă place genul, n-ar trebui ratat.

Imagine din Commander Keen. Legenda din pagină: „Commander Keen, cu adevărat Jump. Apoi Run."

Ieșit un pic din linia trasată de producțiile de până acum, Xenophage: Alien Bloodsport este ceva gen Mortal Kombat în care pe post de Liu Kangi și Shan Țungi se găsesc frumoși alieni alienați. Xenophage are câteva lucruri de arătat, printre care grafica SVGA și efectul de zoom care te apropie sau te depărtează de scena luptei, funcție de cât de departe sunt cei doi combatanți. Pe total, însă, dacă vreți cafting, MK-ul este mai bun.

+ 3D Realms

Bun. Acum ar trebui să vă spun câteva lucruri despre colaborarea dintre id Software, mai precis John Romero, și Apogee. Când Apogee a început colaborarea cu Romero, firma era foarte la început, iar acesta a cerut o sumă, nu mare în sine, dar importantă pentru ce era Apogee pe vremea aceea. Decizia nu știu cât de ușoară a fost. Da, nu știu cât de ușoară, însă știu cu siguranță că a fost bună. Seria Commander Keen produsă de Romero a fost într-adevăr un succes dar, mai important, acesta a produs primul first person shoot'em up notabil și anume Wolfenstein sau, hai să-i spunem și așa, Wolf 3D. E drept, id-ul mai făcuse ceva pe aceeași idee în Abyss 3D, însă Wolfenstein a fost hit-ul ăl mare.

Imagine din Star Gunner: peisaj nocturn cu cupolă geodezică și explozii. Imaginea alăturată (Wolfenstein 3D) este tipărită peste colțul din dreapta-jos. Legenda din pagină: „Star Gunner, cenușe și orhidee la New York. Sau greșesc? Bine, fără orhidee."

Captură dintr-un editor de hărți Wolfenstein 3D, cu meniul lateral

La apariția jocului, întreaga lume a enterteinmet-ului electronic a sărit în sus. Wolf 3D a câștigat câteva premii bune și a avut parte de calificative din cele mai răsunătoare. Numit de către presa de specialitate (PC Gamer) unul din cele mai importante opt jocuri făcute vreodată (Care or fi celelalte? Parcă văd că Dune 2 e unul dintre ele.), jocul care nu putea fi comandat în Germania

datorită conținutului un pic... ăă, dubios, beneficiază de următorul scenariu:

Îl întruchipezi pe William J. Blazkowicz, un tip îndeajuns de supărat și de inconștient ca să se afunde singur în labirinturile Castelului Hollehammer, fortăreața nazistă unde Dr. Schabbs trudește de zor pentru a fabrica armata perfectă.

Extrem de simplu ca interfață și foarte captivant, Wolf 3D îți oferă spre deliciu imaginea văzută prin ochii personajului, adică mâna cu arma-ți proprie și naziști încercând să te convingă de justețea cauzei lor.

La fel de 1st person și cam la fel ca realizare sunt cele două jocuri avându-l ca erou pe Blake Stone: Blake Stone: Aliens Of Gold și Blake Stone: Planet Strike. Scenariul e un pic mai SF, monștrii sunt ceva mai monstruoși, mai există ceva obiecte, o hartă, personaje vorbitoare, dar în rest, cam același lucru.

După ceva timp a văzut lumina zilei din biroul id-ului, DOOM-ul, știm foarte bine cu ce consecințe. Fără a fi ceva foarte oficial, este clar pentru toată lumea că Apogee și 3D Realms au început o campanie de, hai să-i spunem urmărire și nu imitare a id Software-ului.

Imagine din Wolfenstein 3D, cu bara LEVEL / SCORE / LIVES / HEALTH / AMMO. Legenda din pagină: „Wolfenstein, jocul cu care id-ul și Apogee au deschis o nouă eră în lumea jocurilor pe calculator."

Primul joc în gen a fost Rise Of The Triad. Cu un engine foarte asemănător cu DOOM-ul, cu un scenariu un pic penibil și nemergând pe 386, ROTT-ul a fost catalogat ca fiind la vremea aceea „cel mai violent joc". Totuși, datorită unor minusuri importante în design-ul nivelurilor și în concepția inamicilor, Rise Of The Triad nu a reușit să se apropie nici pe departe de dâra lăsată în conștiința jucătorilor de către DOOM.

La trei ani după apariția DOOM-ului, 3D Realms scoate pe piață Duke Nukem 3D, beneficiind de un engine mult evoluat față de cel al producției id-ului (sunt permise pasarele, poți sări, te poți târî, etc.). Bătând mult apa în piuă pe tema „Duke Nukem kicks DOOM's ass", 3D Realms părea să uite că un joc ce apare după trei ani de la lansarea celuilalt, e natural să fie mult deasupra ca engine. Totuși, deși toți sunt de acord cu superioritatea realizării tehnice a lui DN3D, părerea nu este la fel de unanimă în ceea ce privește feeling-ul.

Oricum, Duke Nukem 3D rămâne un joc foarte bun (în GO2 se găsesc mai multe despre el) și, cu siguranță, dacă ar fi apărut înaintea DOOM-ului, nu s-ar mai fi spus „jocul ăsta e gen DOOM" ci „gen Duke Nukem 3D".

Și, pentru că am cotit-o spre 3D Realms, să nu uit să pomensc de Terminal Velocity, joc mai mult decât foarte bun ca realizare, în care zbori la bordul unei nave supărate și faci lumea pulbere în juru-ți. O interfață simplă, o grafică foarte țapănă, un engine bazat pe poligoane texturate care face cinste programatorilor, o muzică și niște sunete excelente, toate astea fac din TV un joc furios în care acțiunea dementă este la ea acasă. Singura parte unde scârțâie, ușor, este scenariul.

Imagine din Shadow Warrior: stradă nocturnă, cu bara de stare completă. Legenda din pagină: „Shadow Warrior, tot 1st person, tot violent, tot 3D. Doar mai la umbră."

Parcă deciși să spulbere iluziile de „ăi mai tari" ai celor de la 3D Realms, id Software relizează Quake-ul. Dați puternic cu capul de pereți de monstruoasa excelență a ultimei producții id, 3D Realms amenință cu...

In production

Prey, poate cel mai important proiect al 3D Realms-ului, este anunțat de către aceștia ca viitorul sfârșit al supremației Quake-ului. Sloganul „Ceea ce Duke Nukem 3D a fost pentru DOOM, va fi Prey pentru Quake" a fost foarte uzitat de către 3D Realms. Deocamdată Prey este în lucru. Screen-shot-urile date către public arată foarte bine, însă să nu zicem hop până nu sărim gardul. Câțiva dintre participanții la Prey au abandonat proiectul, motivul invocat de către unii fiind tocmai lipsa de dorință a 3D Relms-ului de a face ceva nou și limitarea firmei la a imita și a încerca să întreacă id-ul. Prey este așteptat, în urma amânării, pentru 1998 și,se pare, va merge numai cu accelerator 3D. Declarațiile 3D Realms-ului, susțin că se află deja în posesia întregii tehnologii a Quake-ului dar că, pânăla data lamsări Prey-ului, aceasta va fi deja învechită. Oricum am da-o, noi jucătorii, se pare că vom avea numai de câștigat.

Tot amânat a fost și Duke Nukem 3D II. George Broussard, președinte la 3D Realms, spune că s-au plictisit oarecum de engine-ul „Build" cu care a fost făcut DN3D și că ar dori un nou engine care să facă din noul Duke Nukem 3D un joc cu adevărat 3D. (uf, ce de 3D-uri!)

Alt proiect al 3D Realms este Shadow Warrrior, anunțat cu destul de multă pompă. Deasemenea un 1st person, jocul te va pune să cutreieri prin niscaiva subterane, piramide, ceva de genul, unde... bla bla.

Uf!

Cu asta, am cam terminat treba și am pomenit de mai toate. Eh poate ar mai fi ceva de spus pe ici pe colo (un add-on la Duke Nukem 3D, numit Plutonium Pack, un alt add-on la Rise of The Triad, pe nume Extrem Rise Of The Triad) dar... uf, am obosit.

Ok, hai că am vorbit destul.

Go.