Krush Kill'N Destroy

Prima dată a venit Paul la mine și mi-a spus: „O să apară K.K.N.D.!" . Zic: Ce-i aia cacaende?", „Krash, Kill 'n' Destroy, o strategie în timp real, care, cică o să dea cu capul de pereți o mulțime de producători".

Apoi a fost noaptea petrecută la redacție (nu c-ar fi prima), în care pe Andrei l-a furat somnul, iar pe mine Command & Conquer-ul; în care m-am întâlnit prima dată cu unchiu' „Krush".

Spre dimineață, apare Andrei în pragul ușii, cu niște ochi roșii și cu o siluetă de zombie, de s-ar fi putut ascunde cu ușurință în cireș și spune: „Ce joci acolo?", „Norton Commander, zic, vrei și tu?", „Lasă bancurile tâmpite! Ce director e ăla?", „KKND la botezat tata lui, să-ți zic pe litere?", „Litere ești tu! Tu știi ce-i aia? E install-ul de la K.K.N.D.! Hai să-l vedem!".

Și uite așa, eu dând din „maus" și Andrei dând din gură, am făcut noi cunoștință cu K.K.N.D...

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: Melbourne FORMAT: 1 cd

Resurse:

	Minim	Recomandat
Sistem	486/100, 8MB	Pentium/120, 16MB
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	—	Placa de sunet

E vorba de un joc gen „Command & Conquer", adică în care trebuie să construiești clădiri care să-ți ofere diferite tipuri de unități spre producere, unități folosite pentru liniștirea definitivă a adversarului, care încearcă să facă și el același lucru. Mă opresc aici pentru că majoritatea voastră cunoașteți C&C-ul cel puțin la fel de bine ca mine.

Într-un viitor apropiat, după un sever cataclism nuclear care a ucis mai bine de câteva miliarde de oameni, restul a reușit să supraviețuiască alegând două căi.

Grafica nu are multe puncte slabe, baaaa... e chiar foarte bună, chiar dacă e cam statică.

O mică parte din oameni s-a refugiat în adăposturi subterane, dispunând de mari rezerve de hrană și apă. O altă mică parte a reușit să se adapteze condițiilor dificile de la suprafață, mutațiilor îngrozitoare cauzate radiației, animalelor și florei teribil transformate de puterea scăpată de sub control a nanotehnologiei. Cei mai slabi au murit, iar cei mai puternici au construit o societate bazată pe un inflexibil Cod al Războinicului. Încet, încet au reușit să îmblânzească o parte din animalele mutante din jurul lor și să redescopere unele din vechile tehnologii.

Totul a evoluat sub un oarecare echilibru până când locuitorii adăposturilor au dorit să redevină stăpânii unici ai planetei. Forțați de epuizarea resurselor au revenit la suprafață și uzând de toate mijloacele tehnice pe care le-au salvat de cataclism au pornit un război necruțător împotriva celor de aici. S-au autointitulat „Supraviețuitori" iar ceilalți s-au numit „Evolați", prescurtare a termenului de „mutant". Opunându-le un straniu melanj de tehnologie și monștri mutanți, „Muții" au dovedit în scurt timp că au sorți egali de izbândă în lupta pentru supremație.

Cam așa sună scenariul jocului. Să vedem acum ce oferă jocul în sine.

Pornești misiunea dispunând de un Clan Hall (presupunând că alegi tabăra „Muților"), clădirea „de bază" care îți permite, la început, să produci vreo câteva tipuri de infanteriști, plus clădirile . În continuare ți se deschid în față mai multe posibilitați, dar cel mai indicat e să te apuci să faci „bani" (prin bani înțelegând lucrul ăla, oricare ar fi el, care îți permite să construiești, creezi, procreezi tot ce mișcă sau nu) exploatând resursa pe care ți-o oferă jocul: petrolul. Modul de exploatare al acestuia e un pic mai laborios, fiind necesar un „Blacksmith" care să facă un „Derick" (adică un fel de sondă pliată și pusă pe roți) și o centrală care convertește petrolul direct în energie. Odată făcută centrala, îți este oferită în același pachet și o cisternă care să transporte petrolul de la sondă. Mai multe centrale, mai multe cisterne, conform principiului „Mai multe plicuri trimise, mai multe șanse de câștig". Îmbucurător este faptul că propriile cisterne sunt perfect compatibile cu sondele adversarului, așa că poți să furi petrol de la sonda acestuia dacă o lasă (sau devine, heh, heh) nepăzită de un „GuardTower".

Resping atacul, upgradez clădirea și abia apoi...

Diverse animale mutante de care vorbeam mai devreme, le aduci pe lume cu ajutorul unui soi de țarc SF, numit aici „Beast Enclosure". „Alchemy Tower" te ajută să faci niște uprade-uri la diversele clădiri, oerindu-ți unități noi și alte beneficii pe termen lung.

Să trecem acum la unități. Clan Hall-ul construiește pe post de infanteriști, Berserker-i, un fel de trăgători cu arcu', aproape lipsiți de importanță strategică, Shotguner-i, a căror armă nu v-o dezvălui și Mekanik-i, pe care-i bagi în clădirile proprii de ți le repară și în cele adverse de le... Nu, de sabotat le sabotează sabotorii, că ai și d-ăstia.

Duse sunt vremurile când elefanții erau vânați cu cruzime. Acum aceștia au implantat un frumos tun și pot avea singuri grijă de propria piele. Ba chiar și de a altora.

Dacă-l upgrade-ezi, Clan Hall-ul îți permite să pui la punct cuiburi de mitralieră și Pyromaniaci, mândrii flăcăi cu aruncătorul de flăcări sub braț, care sunt fantastic de eficienți în lupta corp-la-corp.Totodată cu upgrade-ul făcut Clan Hall-ului îți apar pe hartă mândre și punctiforme guguloaie - unitățile proprii și ale adversarului (dacă și pentru asta e nevoie de upgrade, quo vadis Domine?).

Blacksmith-ul cel fierar pe românește, construiește motociclete cu ataș, una din cele mai rapide unități și Derrick-ul de care v-am zis mai devreme. După upgrade ii mai reușeșe câte un „Monster Truck", un camion cu turelă, mitralieră și mult tupeu.

De departe, cele mai KUL-e unități le oferă țarcul cu animale mici și mutate ușor spre monstruos. Acesta oferă următoarele bunuri pe piața de larg consum: „Direwolf", un fel de mărgelatu' călare pe un lup ceva mai mărișor, înarmat cu un shotgun în loc de flintă; „Giant Scorpion" care e ce-i spune numele, având în plus posibilitatea de a scuipa cu acid de un verde iarbă la distanță. Odată upgradată construcția, apare și un „War Mastodont", un elefant simpatic purtând o mare turelă cu două țevi în spate, în stare să convingă toți vânătorii că șansele de a obține genul respectiv de trofeu au scăzut considerabil.

A șasea și ultima clădire e „Menageri"-a pe post de service pt. vehicule și doctor pentru animale.

Scene de luptă pe gura noastră de rai și pe piciorul său de plai. Și-i mai și furăm petrol de la propria-i sondă.

Ăsta ar fi doar începutul, clădirile producătoare de unități se pot upgrada de până la 5 ori(până la urmă) vărsând în luptă crabi cu rachete în spate, infanteriști cu grenade, rachete și puști cu lunetă, sabotori (care, deși e nevoie de 3-4 ca să distrugă o clădire, când o fac îți oferă și banii pe ea și pot fi folosiți la întărirea clădirilor proprii), raiduri aeriene și trei tipuri de GuardTower-uri, făcute de ClanHall.

De partea cealaltă, tipii autonumiți „survivors" se bucură din plin de avanajele tehnicii, unitățile echivalente celor enumerate mai sus având nume ca „Anaconda Class Tank", „Autocannon Tank", „Barrage Craft" etc și închipuind, n-o să vă vină să credeți, tot felul de tancuri, lansatoare de rachete, aruncătoare de flăcări și tot etc-ul necesar.

Clădirile lor de produs vehicule cumulează funcțiile pitoreștilor fierar și ciobănaș-de-la-țarc, costând, totuși, mai mult și au alte tipuri de Guard Tower-uri. În rest, totul seamănă, respectând bineînțeles design-ul, plus-minus unele mici amănunte de cost și alte caracteristici .

Interfața este foarte bine pusă la punct fiind cea mai bună până la ora actuală

Puțină realizare

Peisajul e SVGA și e foarte asemănător cu cel din C&C, cel puțin la partea de concepție. Există râuri care nu pot fi trecute decât prin „locuri special amenajate", mici păduri care îți blochează accesul, dar asemănarea se oprește aici. Relieful e mult mai abrupt și mai bogat , plin de canioane accesibile și inaccesibile, poduri care poți să treci peste și pe sub ele și alte asemenea.Toate astea vin, natural, să dea un plus de farmec, strategie și culoare jocului.

Clădirile se construiesc tot la o, hai să-i spunem „pătrățică" distanță una de alta. Sonda nu este considerată clădire, singurul lucru pe care-l poți construi lânâ fiind cuibul de mitralieră, probabil ca să-i împiedici pe vecini să-ți fure petrolul, care să consume și el în timp, săracul.

Îmbunătățirea cea mai importantă a fost adusă interfeței. Nu modului de selectare a unităților, de formare a grupurilor sau altceva din același domeniu, ci meniurilor care permit construirea trupelor.

Ți se oferă maximum de vizibilitate asupra a ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă, meniurile fiind reduse la un simplu cârd de butoane pe partea dreaptă. Vrei să vezi harta? Apeși pe buton, o vezi, apeși iar, n-o mai vezi. La fel cu „banii". Poți să construiești cu o singură fabrică mai multe tipuri de unități în același timp, chestia fiind valabilă și pentru clădiri. În plus, dacă vrei să faci x (până la 9,după care construiește la infinit) unități de-un tip, click-ezi de x ori pe butonul respectiv, apare o cifră corespunzătoare și fabrica dă drumul la producția de serie, nemaifiind nevoie să revii prin meniu după fiecare mesaj care zice „Unit ready". Meniurile fiind reduse ca mărime, nu e nevoie să scroll-ezi înebunit (ca în C&C) după unitatea sau clădirea dorită.

Pe câmp o gheretă, în ea un roboțel, pe roboțel, laseri, pe fața-mi, un surâs

V-am promis că o să revin asupra AI-ului și iată că o fac în picaj. O îmbunătățire este faptul că adversarul se retrage atunci când simte că o ia prea tare pe coajă și chiar mai contraatacă atunci când își amintește. În rest totul e ca până acum : când îi trimiți undeva trupeții se înbulzesc, intră în tirul adversarului la fel de veseli ca în jocurile de până acum (nudaunume) și trebuie să le specifici clar să tragă în clădiri; cisternele se duc singure după petrol dacă acesta e prin zonă ș.a.

Lupta e destul de frumos animată, în pofida faptului că unitățile sunt făcute să se miște cam încet, probabil ca să nu trebuiască să gândești prea repede și să-ți ia procesoru' foc. Îmbunătățirea KOOL-ă a luptei e că unitățile cu turelă (mastodonții proprii de exemplu) continuă să tragă în ținta selectată chiar dacă merg în altă direcție (primesc un ordin, se retrag etc.). Altă îmbunătățire ar fi că, pe măsură ce-ți folosești un trupete, acesta devine „veteran", adică trage mai bine și se regenerează după un timp.

Per total există 50 de misiuni pentru toată lumea, cu bază și cu număr fix de unități, cu cap concepute ambele, folosind din plin avantajele pregnantului relief. Mai există 10 hărți pentru rețea, care are 6 jucători maxim locală sau, natural, 2 prin modem.

Mi-au mai atras atenția muzicile hardcore supărate, sunetele îndeajuns de sefeo-cule, filmulețele haioase dintre misiuni și mi-a plăcut că, odată terminată o misiune, se salvează automat și poți s-o reiei când vrei.

M-au dezamăgit filmele de la sfârșit, că trebuie să apeși de două ori Esc-u' pentru a „ schipa" introducerea și că nu-i place lu' Șarpe că se mișcă prea încet.

Și-acum, ca să-l citez pe Paul, că tot mă enervează expresia, Go.

Realizare bună și câteva idei noi, atât la interfață cât și pe domeniu strategic.

Viteză de mișcare prea mică. Peisajul e static rău de tot.