Lords of the Realm II

Sun la Paul, la redacție. Muncea... La Sculi... la calculator...

- Am primit un joc nou de la Sierra. E meseriaș.

- Da? Cu ce?

- Castele, cavaleri, catapulte... E tare!

- Cum îi zice?

- Stai că mi-o trag ăștia... ăăă.... voi aici și voi aici... Mamă ce de țărani are! D-aia m-a bătut.

- ?!?

- Ăăă, ce ziceai?

- Cum se nume...

- Lords... II. Hai lasă-mă că iar...

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: Impressions FORMAT: 1 cd

Resurse:

	Minim	Recomandat
Sistem	486/66, 8MB	Pentium/75, 12MB
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	—	Placa de sunet

Măi cititorule dragă, e tare. E tare de tot! Cu joculețu' de față, Sierra a crescut în ochii mei cu 7,43 procente. A câștigat și o bilă galben pal ca să se joce cu ea în week-end. Oricum, mare noroc au sierrarii de colaborarea cu Impressions.

Încă din cele mai vechi timpuri, animalul coborât din palmier, lăsând în urmă-i fără pic de remușcare rudele cele mâncătoare de banane să zburde fără el prin înălțimi, s-a transformat în ceea ce cunoaștem azi sub numele de OM. Și cum tot din timpurile cele vechi și uitate omul a avut pofte și doleanțe, au intervenit neînțelegerile, la început disputate mormăind, mai apoi dezvoltându-se în cafteli cu oase, ca în Odiseea Spațială 2001; iar când s-au ivit și alt fel de dorințe fierbinți, au pus de-un război, două, acolo (vezi Războiul Troian).

Dar și setea de putere și foamea de ciolan au dus la războaie. După moartea king-ului, regatele Angliei și Scoției au fost împărțite între tot felul de nobili, care erau de fapt niște bampiri de sugeau sângele poporului. Odată cu apariția ta pe scena politică, lorzii au hotărât ca cel ce va da mai tare cu pumnul să fie conducătorul lor, în continuare și pe vecie. Și astfel a pornit războiul!

Cei de la Sierra știind că tu ești cel mai mic și lipsit de experiență, te vor lăsa să alegi țara, numărul de oponenți, dificultatea, mărimea castelelor, etcetera, etcetera, etcetera.

Important este să ai timp vreo câteva ore bune, eventual o noapte întreagă, ca să poți duce la bun sfârșit ceea ce ai hotărât să faci, pentru că răzbelul odată pornit te va ține cu ochii larg decoltați spre monitor.

În județele viitorului regat arta militară se împletește armonios cu arta muncilor agricole, a creșterii animalelor și cu meșteșugurile tradițional-moderne (doborâtul copacilor, spartul pietrei, escavatul minereurilor, la care ar fi trebuit adăugate mai noile meserii precum săpatul Canalului, ridicarea Casei și tăiatul Frunzei). La toate acestea se adaugă, pentru completarea peisajului, comerțul și făuritul armelor.

Ca orice lord de bun-simț vei începe lupta cinstit, având reședința într-un singur teritoriu (județ, land, regiune, ținut, raion...), eventual cu o singură armată. Scopul clar și bine definit este de a aduna toate regiunile sub flamura unui singur regat puternic și ferice, folosind puterea cavalerilor sau ascuțimea minții. Un sistem preistoric al poștei, adică ștafeta, îți permite să corespondezi cu pretendenții la tron. Astfel poți realiza alianțe, dușmănii și alte d-astea care să ajute scopului tău.

Latura diplomatică trebuie însă susținută și prin activitatea militară, care la rândul ei este sprijinită de evoluția activităților economice. Ca să reușești să ridici o armată cât de cât competitivă, o să ai nevoie de o fierărie în stare de funcțiune, de lemn și minereu de fier (obținut din exploatarea minelor respective). De la meșterii făurari poți obține săbii, halebarde, buzdugane, arcuri, arbalete sau armuri. Mai greu va fi să-i convingi pe pașnicii săteni să te-nsoțească în lupte. Proporțional cu numărul de oameni obținuți, aceștia vor renunța să te mai iubească. Și asta e foarte rău pentru că odată cu scăderea dragostei pentru conducător vor apărea și cârcotelile și chiar revoluțiile. Dar nu-i nimic, moralul și dragostea le vor reveni îndată ce le vei oferi câteva vedre din faimosul lor „Ale" (asta-i un fel de bere, cu mai mult alcool decât „beer"-ul) cumpărate de la primul negustor ce calcă prin ținut. Odată intrat în afaceri cu negustorul mai poți obține grâu, carne, piatră, lemn și toate armele amintite.

Pentru ca oamenii tăi să fie sănătoși și fericiți - deci să se-nmulțească - trebuie să-i hrănești corespunzător, stabilindu-le rația zilnică și raportul între grâne și carne din alimentație. Oamenii mài pot fi manipulați și îndrumați spre agricultură sau muncile tehnico-costructive. Dacă ai strâns suficiente rezerve de lemn și piatră te poți apuca de ctitorirea unui castel pe moșie. Sper că nu mai este necesar să-ți spun cum că un castel apără mai bine teritoriul pe care este construit, iar garnizoana conținută este în funcție de mărimea castelului, variind între 50 și 600 de oșteni.

Ș-acum să vorbim niteluș despre cum și ce se face într-o campanie militară bine pusă la punct. Ca să creezi o armată trebuie mai întâi să obții materialul brut, adică sătenii. Apoi înzestrezi iobagii cu armele produse de fierari și ai obținut primul corp de armată. Se pot reuni două armate, sau una mare o poți împărți după nevoi.

„Te-atacă ăla?" „Nu, eu sunt în castel și ăia de colo sunt cavalerii mei șarjând împotriva prostimii lui." „Aha"

În timp ce berbecuțul sparge poarta, tinerii oșteni sar împrejmuirea castelului, iar cavalerii... se uită ca la teatru.

Principala țintă a unui ținut este vatra satului, care este un fel de capitală. Odată cucerită, teritoriul îți aparține. Pentru o campanie mai îndelungată poți adopta străvechea tactică a năvălitorilor, aceea de a rade totul din drumul tău. Partea proastă (sau bună) este că, după ce distrugi carierele, pădurile, fierăriile sau minele și cucerești teritoriul, toate acestea se vor regenera și vor produce din nou.

Și trecând prin toate aceste te îndrepți spre confruntarea directă cu dușmanul. Jocul generează suficient de multe tipuri de teren care mai de care mai interesant din punct de vedere strategic. Astfel există poduri, zone întărite natural, ape, păduri, trecători, toate dând sarea și piperul aventurii.

Dar ce te faci dacă există un castel pe teritoriul ce vrei să-l cucerești? Nimic mai simplu. Așezi un frumos asediu, după ce hotărăști câte catapulte, turnuri de asediu și berbeci pentru spart porțile vei avea nevoie.

Nu știu dacă am amintit că există cinci feluri de construcții întărite: palisadă de lemn, un fel de palisadă combinată cu un turn înconjurat de apă, turn-fortăreață, castel și castel regal. Odată început asediul poți sparge zidurile cu catapultele, poți trece peste aceleași ziduri folosindu-te de turnurile de asediu, sau poți sfărâma poarta cu berbecul. Oricum, există două moduri de a cuceri un castel: kilărești toți dușmanii sau cucerești doar steagul, care deși va fi bine păzit, nu este un lucru imposibil. Pentru apărătorii castelelor există pe metereze și cazane cu ulei clocotit care sunt extrem de folositoare. Cam atât cu partea de poveste.

Aruncând o privire cu ochiul tehnico-critic vom observa că Lords II (după spusele lui Andrei) este un fel de Civilisation în care bătăliile se dau în timp real. Și chiar așa este. Jocul amestecă plin de grație strategia bazată pe ture cu cea în timp real. În afară de asta, regizorii au dotat trupele dușmane cu un foarte performant AI al strategiei generale, însă din păcate au pierdut un pic din vedere AI-ul personal al luptătorilor Aceștia folosesc un algoritmul de căutare a drumului puțin performant, iar în diferite situații nu se descurcă singuri de minune.

LotR II are implementată o muzichie care, cu siguranță, îți va face plăcere s-o asculți, iar vocile guturale ale supușilor tăi sunt delicioase. Din păcate chestia cu marcatul formațiilor (cu Ctrl + nr.) în timpul luptelor nu merge, în schimb grupul selectat poate fi aranjat în linie orizontală sau verticală cu H sau V. Și am mai găsit o hibă: dacă te aperi într-un castel regal și cobori podul pentru a trece la șarja de cavalerie vei observa că are un bug la grafică.

Chiar dacă a fost sacrificată un pic grafica, amatorii strategiilor bine făcute ar putea trece cu vederea acest lucru având satisfacția unei adevărate competiții.

Și să vă fie cât se poate de clar creierului: acesta este un joc foarte bun și să nu vă prind că nu-i cunoașteți cele mai mici amănunte, că mă fac foc și pară. Dar de aici m-am trezit, că se făcuse deja dimineață. Noapte bună!... pe care l-am băut...

Complex, cu un AI destul de tare și cu îndeajuns de multe planuri între care să-ți împarți atenția și eforturile.

Lupta în timp real putea fi un pic îmbunătățită.

Meci contra CPU

Luptă cinstită și deschisă. Teren cu lacuri și păduri. Eu 300 oameni (100 arcași, 100 halebardieri, 100 săbieri). El la fel. Începe lupta. Eu aștept să vad cum se comportă. El la fel. Până la urmă calculatorul face prima mutare: retrage toți oamenii într-un fel de culoar curbat orizontal, limitat superior de o pădure iar inferior de un lac. Pune arcașii la mijloc, în stânga săbierii și în dreapta halebardierii.

Bună mutare, gândesc! Să vedem ce-i de făcut acum. Iau și eu o poziție ofensivă caracteristică armatei lui Wilhem Cuceritorul neo-moderne, adică arcașii la mijloc cu trei pași înainte și flancurile asigurate de restul oștirii, atacând. Profit de avantajul tirului arcașilor și lansez prima salvă asupra săbierilor dușmani. Reacționează în mod logic și se retrage un pas, înaintând în schimb cu arcașii pregătiți pentru ripostă. Mă retrag și eu. El rearanjează formația inițială, cu arcașii la mijloc.

Într-o clipită mă lovește o idee: repet mișcarea sus-amintită până reușesc să fac arcașii săi să rămână blocați în fața săbierilor. De aici a fost floare la ureche să atac arcașii lui cu săbierii mei, halebardierii lui cu ai mei, iar săbierii lui o încasau neputincioși de la ai mei arcași, neavând ce face, fiind blocați la mijloc.

Sfârșitul primei reprize: eu rămân cu 278 de oameni, el cu nimic!

Repriza a doua: el (adică o armată de altă culoare) mă atacă imediat după pauză. Eu fără rezerve, el cu 740 de oameni (cei 300 de început, plus țărani de umplutură). Relief de pădure cu potecuțe înguste. Începe lupta. Nevoit să adopt o strategie total defensivă, mă baricadez într-un colț de potecuță, cu arcașii la mijloc. Lupt cu stoicism până la sfârșitul inevitabil al reprizei, fugărind arcașii din stânga-n dreapta.

Sfârșitul meciului: eu (din păcate) zero, el 118 oameni (jumătate țărani).

Cam asta te așteaptă.