Star Wars: Phantom Menace

"jocul este mediocru, neinpresionând prin aproape nimic"

Acum, că Star Wars: The Phantom Menace, filmul, a văzut întunericul cinematografelor și lumea a dat buluc cu mic cu mare să zărească minunea, au ieșit pe piață și primele două jocuri bazate pe noul bătrân univers. Nimic mai natural.

The Phantom Menace, jocul, este... de vară. Nu mă refer la dificultatea jocului, ci la atributele sale tehnico-artistice. Este un 3rd-person adventure-action game, gen aflat la modă. Îți privești personajul de sus și din spate, parcurgi o serie de niveluri, rezolvi o serie de puzzle-uri și trosnești mai multe serii de inamici. Iarăși, nimic mai natural.

Pe parcurs ai ocazia să joci cu diferite personaje din film, începând cu tinerelul - acum - Obi Wan Kenobi, trecând prin maestrul său de arme, cu look de "bărbat bine la 40 de ani" Qui Gon și terminând cu însăși regina Amidala. Acțiunea jocului urmează, dealtfel, destul de aproape firul epic al filmului.

Sus: Ei da, poza este artistică pentru că am schimbat perspectiva.

Dacă stau să socotesc părțile bune nu e greu de loc. Sunetul este, puțin spus, foarte bine făcut. Nici nu e greu, dealtfel, având în vedere tradiția și calitatea sunetelor ținând de Star Wars. Dincolo de sunet, mai există niște faze drăguțe de luptă în care folosești sabia laser pentru a respinge razele laser ale inamicilor - ce o încasează cu această ocazie - câteva puzzle-uri drăguțe- cel puțin până încep să se repete enervant - faptul că poți pune mâna pe câte o turelă, din când în când și niscaiva imagini... interesante. Cam atât.

Coduri la Nevoie

Backspace, după care urmează...

BRENADO - tech bonus

FROM ABOVE - vedere la 90 de grade

HEAL IT UP - sănătate maximă, (folosibil de 5 ori pentru fiecare joc)

I LIKE TO CHEAT - armele și muniție

IAMOBI - joci cu Obi

IAMQUIGON - Qui Gon îți spune

IAMQUEEN - devii Amidala

NAUGHTY NAUGHTY - vezi din spate

PERFECTION - Push Force mortală

SLOWMO - slow motion

Părțile rele abundă însă. Primul lucru rău este că perspectiva 3rd person este prea de sus. Pentru că una este să-ți privești personajul în ceafă, și alta în creștetul capului. Situația nu este chiar atât de dramatică, însă nu prea vezi multe lucruri în jur. Și, când acolo se află de obicei inamici ce-și holbează pistoalele spre tine, ai tendința să scrâșnești ușor din dinți. Încercam odată să ochesc o zburătoare metalică ce îmi dădea ocol trăgând din când în când în mine. Aproape ucigător, având în vedere că îmi intra în pseudocâmpul vizual pentru un moment foarte scurt, iar blaster—ul meu trăgea cu niște "proiectile" leneșe de tot.

Un dialog teribil. La o adică puteți să nchideți ochii și să dați ENTER la întâmplare. Tot acolo ajungeți.

La perspectiva asta haotică se adaugă dificultatea jocului în general. O bună bucată "dai" fioros cu sabia sau tragi cu un blaster anemic. Și când ai de înfruntat o hoardă de droizi ce te împroașcă de sus până jos, nu e deloc ușor. Sabia e ok, să zicem - mai respinge un laser, mai face praf un roboțel, lasă urme pe pereți și scoate zgomote frumoase, dar blaster-ul e dificil de folosit, măcar pentru faptul că nu ai o țintă cu care să ochești, trebuind să faci totul "din ochi'. Mai ai pe post de armă și "Push Force", o minune Jedi cu care poți împinge deoparte inamicii care-ți stau în cale. Drăguții pică însă doar la podea, nici vorbă să moară, însemnând că trebuie să-i termini ulterior...

Jos: Moment de destroy la comanda unei turele. Oricum, să nu credeți că e o situație roz

La capitolul "Cum să ne ferim de laser" nu există decât recomandarea "faceți tumbe stânga-dreapta". Puțin. Nu zic că jocurile de genul ăsta trebuie să aibă musai o opțiune de strafe, dar dacă tot împânzești nivelurile cu inamici, dă jucătorului posibilitatea să se miște "conform".

Vorbeam de puzzle-uri. În general sunt stil Tomb Raider, adică apeși butoane, deschizi uși și împingi cutii. Tot jocul este liniar cu foarte mici variațiuni. Pe parcurs mai întâlnești câte un personaj cu care poți schimba câteva replici , având chiar posibilitatea de a alege din mai multe fraze, rezultatul fiind însă, în general același, indiferent de ce spui. Puzzle-urile "de îndemânare" nu sunt multe, acțiunea rezumându-se aproape în totalitate la mers, tras și împins butoane, însă când dai peste unul, poți să fii sigur că-l ții minte. Modul în care se mișcă personajul, combinat cu perspectiva și cu structura unui asemenea puzzle generează o dificultate sinistră.

După cum ziceam, liberatatea în peisaj nu este mare. Dacă producătorii au hotărât că peste tufișul ăla de 10cm nu se poate sări pentru că este "afară din traseu", asta e. Nu că ai avea ce admira colindând locurile. Puține lucruri sunt frumoase în materie de grafică. Dacă nivelurile tehnologice mai arată cum mai arată, când e vorba de jungla în care se petrece acțiunea la un moment dat, aproape nimic nu e entuziasmant. Copacii sunt realizați în stilul clasic - două texturi puse la 90 de grade, însă când acțiunea este privită în principal de sus... Ei da, dar cere musai accelerator 3D.

Și uite-așa, din poc! în trosc! ajunsei la finalul articolului. Concluzia nu e greu de tras. The Phantom Menace, jocul, este mediocru, neimpresionând prin aproape nimic - ceea ce nu era, la o adică, obligatoriu - ci dimpotrivă. Singura posibilitatea de a-l juca cu o oarecare plăcere este să trișați. Chiar așa, este un joc de care te poți bucura dacă n-ai nici un moment "grija zilei de mâine". După cum ziceam la început, jocul e "de vară", nu-ți spargi capul cu vreun puzzle greu sau un nivel îmbârligat. Odată problema sănătății eliminată - măcar parțial - poți să te lași în voia tastelor, la vale... până spre final. Și scor.

-Bugs

General Info

Producator: Big Ape
Distribuitor: Lucas Arts
Web: www.activision.com

Hardware Bench

Testat pe:

CeleronA/375 64M Voodoo2 — ***** - excelent

Score Board

69 — Fără nici o îndoială, un univers ca cel al noului Star Wars merita gândit cu mai multă atenție și realizat cu mai mult profesionalism