Cu ochii pe Electronic Arts

Deși titlul e foarte semeț, intenția mea, în cele ce urmează, e departe de a face o cronică completă la ceea ce pregătește EA-ul să distribuie pentru a-și lăsa publicul lipsit de darul vorbirii. De fapt, am ales din mormanul de press pack-uri, doar căpșunele de pe tort ("da, e o adevărată psihoză, o plagă pe fondul psihic colectiv redacțional, un complex "Scufița Roșie" la scară medie"!! - declara Fane, izbind cu pumnul înclestat în cărțulia "Jung - Junghiuri și renghiuri psihosomatice", referitor la mania redactorilor de a menționa, obsedant, fructele de pe niște torturi alegorice).

Iată titlurile care mi-au captat atenția:

Shogun: Total War

Un wargame în timp real presărat pe alocuri cu arome de "turn based", în adevăratul sens al cuvântului, complex, care, prin multitudinea de elemente componente, se dovedește a fi cel mai ambițios proiect al Dreamtime-ului. Din punct de vedere epic, exploatează istoria zbuciumată a Japoniei, mai exact perioada "Sengoku Jidai" ("Age of the Country at War", adică timpurile când nu se înțelegea japonez cu japonez). Rolul tău e implacabil determinat: ești Daimyo, stăpân deplin al unei regiuni din uriașa Japonie și ești împovărat de un destin pe măsură, acela de a strânge toată suflarea japoneză sub cârmuirea ta. Te confrunți cu problemele epocii, adică stare de război perenă, asasinate, progres (chiar va exista și aspectul ăsta al cercetării și "tehnologiei") și asigurarea continuității cu urmași(!); mi se pare o idee extraordinară faptul că-l poți convinge pe Daimyo-ul pe care-l întrupezi să se dedea la un seppuku, în livadă, la umbră, pentru a face loc, odraslei tinere și pline de energie; motivele specifice Țării Soarelui Răsare (samurai, seppuku, etc.) vor face deliciul multora, fiind puțin folosite în domeniul jocurilor de strategie.

Abordarea tematicii e una din cele mai serioase, existând două nivele care-ți solicită talentul: unul strategic generic, legat de economie, politică, dezvoltare militară și unul legat de tactică, de deployment-ul armatelor și conducerea acestora în luptă. E bine să știți de pe acum că în timpul luptei e folosită o perspectivă 3D, deja obișnuită acum pentru strategii în timp real și că poți privi ostilitățile prin ochii unei iscoade, ai unui general sau samurai. Referirile la interfața promisă conțin cuvinte dulci precum "simplă", "imediat accesibilă".

Scenariul nu e nici pe departe liniar, ci mai degrabă o epopee eroică sau un "Ursul păcălit de vulpe" (depinde cum joci, fiindcă deciziile au mare greutate pe termen lung). O serie de opțiuni permit tot atâtea moduri de joc, de la campania ambițioasă de unificare a Japoniei(unde te ocupi și de tactică și de prosperitate), până la lupta în sine care te solicită relativ mai puțin, adică numai tactic.

Aspecte precum diplomație, spionaj, comerț, manevre politice vor beneficia de atenție mărită, acestea nefiind absolut deloc niște accesorii de formă ale jocului. Unul din lucrurile promise și, zic eu, mai dificil de realizat, e AI-ul care nu va fi, chipurile, "de colo"; armatele vor fi numeroase, de ordinul zecilor de mii iar fiecare soldățel va avea AI propriu și, fiindcă nu e destul, orice unitate are atribute care hotărăsc performanțele acesteia (onoare, experiență) și care se dezvoltă, treptat, participând asiduu la lupte. Oricum, pe ansamblu, AI-ul promis va fi...ucigător, fiind capabil să se adapteze la stilul jucătorului, învățând de la acesta și dezvoltându-se odată cu trecerea orelor de joc; va fi prevăzută și posibilitatea de a salva acest AI, pentru a-l trimite amicilor(?). Trebuie să mai știți că dezvoltarea inteligenței artficiale de care va da dovadă oponentul electronic, are la bază cca 200. de legi și teorii extrase din "The Ancient Art of War", autor Sun Tzu, ediția I, 500 BC.

Una-alta despre unități. Vor fi două clase de unități: ordinare(normale) și strategice. Gama celor normale va fi variată suficient, existând, de la pedestrași umili la samurai călare și transpirați sub armurile grele. Unitățile strategice nu sunt complementare, având o importanță capitală în joc. De exemplu, de generali e absolut nevoie pentru a comanda grupuri de unități direct combatante; pot acumula experiență, iscusința dobândită simțindu-se efectiv în eficiența trupelor de sub comandă. Fiindcă religia e un aspect luat în calcul, vor fi și unități cu sutană care au un rol diplomatic, decisiv uneori. Oricum, unde nu încape vorba meșteșugită, încape sigur lama unui pumnal, fiindcă un om și un cuțit nu pot fi contrazișI niciodată. Așa că vei putea antrena și Ninja, care se vor ocupa de spionaj și de șoptit la ureche "Indezirabilule!" inamicilor aflați în posturi cheie. Resurse strategice, hehe, sunt și nurii gheișelor pe care le poți antrena; acestea sunt superspioane, diplomate și asasine cu carte de muncă. Culmea e că Daimyo-ul inamic, la care ai trimis prăjiturica, se cam prinde de intențiile acesteia dar preferă, de cele mai multe ori să gândească...altfel.

În ceea ce privește grafica, vă pot spune că vor fi suportate majoritatea acceleratoarelor grafice și se va putea abuza de rezoluție până-n 1600x1200. Peisajele vor fi menite să sece inima jucătorului, cu munți, văi, lacuri, zăpezi, toate caracterizate de detalii frustrante. Engine-ul 3D va permite o perspectivă gen Myth, element cu succes asigurat.

Multiplayer-ul va beneficia de o multitudine de opțiuni, pentru a putea satisface și cele mai abrupte gusturi. Va exista și posibilitatea de a juca "by mail". Cum? Trăim și vedem...

Concluzii concludente. E un joc care mi-a trezit, realmente, interesul, mai ales prin intențiile ambițioase. Deși sunt sceptic din fire și prefer să nu mă entuziasmez prematur, sper din tot sufletul ca jocul să fie o Lovitură, pentru că ideile sunt excelente. Până apare, mai privim o poză, mai ascultăm un gând, și tot așa...

Jane's World War

Deși citit și interpretat repede înseamnă "războiul Janei cu lumea", titlul reprezintă ceva infinit mai serios, o piatră de temelie pentru simulatoarele de război, online, din generația următoare. Momentant se lucrează cu dăruire la acest titlu, însă când va fi gata, se va prezenta sub forma unei lumi virtuale, consistentă, unde amatorii de război, se vor simți ca acasă. Ideea centrală a proiectului este de a crea, inițial, acest mediu virtual (JWW), și de a-l extinde, ulterior, cu produs după produs. Dealtfel, paralel, se află în lucru și USAF, primul produs care va fi integrat în JWW. Astfel, avem de-a face cu un multi-joc cu multi-player. Orice avion sau sistem militar compatibil World War, vor putea participa la Jocurile inițiate în mediul mai sus amintit. Câmpul de luptă virtual, de dimensiuni considerabile, e împărțit în mai multe zone; în fiecare astfel de zonă se vor putea desfășura 120 de jucători. Un outsider se poate alătura comunității fie în cadrul unui squadron (de fapt un grup de jucători care vor să zboare și să conlucreze pe parcursul jocului) fie ca Free Agent( absolut pe cont propriu).Nucleul, adică conflictul, va fi generat, controlat și menținut de un server dedicat. Războiul va fi în timp real, în sensul cel mai exact al cuvântului, adică se desfășoară permanent, cu cei log-ați în momentul respectiv. Suportul multiplayer promis este unul revoluționar. Având în vedere destinația, cam așa ar trebui să fie.

Jane's USAF

După cum spuneam, primul produs pentru mediul JWW. El e, prin intenție, un simulator care-ți va da posibilitatea de a te sui la ceruri, între aripile unui F-16C Falcon sau ale lui A-10 Warthhog sau ale altor șase avioane. Vor fi puse la dispoziție misiuni istorice, în care Edenul american a aruncat semințe de arbuști de măslini, în cele mai diverse locuri de pe glob: Vietnam și Irak. Pentru o campanie ipotetică de implementare a visului american în Europa, vor putea fi folosite F-117 Stealth Fighter și ultramodernul F-22 Raptor. Site-ul care va îndura luptele e JanesCombat.net.

Toată problema va fi abordată, "timpic" vorbind, pe parcursul a trei ere: istorică( misiuni aferente conflictelor din Vietnam și Irak), actuală (de antrenament, în Marele Canion american) și futuristică ( cu Europa drept scenă de război, inițial și particular, Germania).

Cele opt avioane de luptă vor reprezenta tot atâtea opțiuni, fiecare fiind adecvat pentru anumite tipuri de misiuni (vânătoare, bombardament, escortă). Pilotajul fiecăruia se va dovedi, sper, a fi o plăcută provocare, pentru că nivelul de simulare promis este incitant.

USAF va beneficia, din spusele producătorilor, de un 3D terrain engine, nou, care va permite rezoluție năucitoare de până la 1280x1024 și detaliu supărat, pe computere medii (rămâne de văzut ce idee au ei despre noțiunea de "mediu"). Interesant e și faptul că fiecare succes sau eșec al tău e monitorizat, putându-se vorbi de o adevărată carieră în USAF, cu grade, decorații și tot tacâmul.

Va fi prevăzut și un sistem de record-playback pentru a te putea delecta sau enerva cu prestația ta din timpul vreunei misiuni, un sistem voice-activated pentru comanda wingmanilor și multe alte minunății.

Fiind deschizător de drum, aștept calitate și profunzime de la USAF. Cum internetul devine pe zi ce trece tot mai indisolubil legat de viețile noastre, e necesar și un simulator ca USAF care să ofere plăcerea caracteristică unui simulator jucat exclusiv cu parteneri umani, într-un mediu complex în care cuvântul "interacțiune" e miezul, cu mize - nu-i așa? - uriașe.

Slave Zero

Deși nu am văzut decât un demo și, prin amabilitatea Fortunei și a distribuitorilor EA, un beta, pot să zic că jocul mi-a plăcut chiar mult. Văzusem cândva, în trecut, niște imagini ale unui robot bătând ușor spre imens, ce pășea nonșalant pe un bulevard dintr-un mediu cât se poate de urban, în timp ce mașinile și pietonii i se zbăteau printre picioare precum o șleahtă de mormoloci rahitici într-o baltă, pe timp de secetă.

Nu știu să vă spun povestea sau chestii de genul ăsta. Cert este că mânuiești dintr-o perspectivă 3rd person un robot înalt așa... cam cât să se uite pe geamul etajului 8, cu aspect de luptător japonez - ceva mai Manga - și având mișcările fluide ale unei balerine nemâncate de o săptămână. Împotriva ta se agită diferite forțe ostile. De la elicoptere și tancuri "normale", până la namile la fel de metalice ca și tine, ce întrebuințează aceleași tehnici de luptă. Lupta asta de care vorbeam se duce - cel puțin în demo - într-un oraș demn de un roman SF. Dintr-ăla cu șosele suspendate, cu lumini orbitoare, cu zgârie nori... Ei bine, în peisajul ăsta, închipuiți-vă doi mamuți de metal trăgând unul în altul cu tot soiul de proiectile sau dându-și unul altuia niște lovituri capabile să pună la pământ un bloc, cu tot cu locatarii dintr-însul.

Chiar așa, ăsta e un lucru care mi-a plăcut extraordinar de tare. Ești mare, nu? Ei bine, poți dacă vrei să culegi de jos o mașină nevinovată care rulează regulamentar și să o arunci unde îți poftește inima. După cum poți să dai câteva scatoalce unei clădiri și să o vezi cum ți se năruie la picioare. Nu mai spun de "zborșirea" cu voie sau fără voie a traficului care ți se prelinge printre picioare. Feeling-ul generat este asemănător cu acela dat de filmul King Kong. O ființă - robot în cazul ăsta - cu o agilitate de invidiat și cu o forță pe măsură, agitându-se într-un oraș aglomerat. Mda, doar că în film, sărmana maimuță uriașă era singurică; în Slave Zero te mai întâlnești și cu un inamic, doi. Luptele cu băieții ăstia se duc, în general de la distanță, cu rachete și "flinte", toate la o scară corespunzătoare. Am remarcat câteva chestii chiar drăguțe. De exemplu, un robot care se așează într-un soi de gardă, poziție în care e - poate nu chiar de tot - invulnerabil. Sau faptul că nu știu ce tip de proiectile te aruncă în spate ca pe o păpușă de cârpă, pe tine, o chestie de zeci de tone. Frumos ca feeling.

Trecând deci peste grafica neterminată a demo-ului, se impune faptul că Slave Zero a "nimerit" cum trebuie pe partea de gameplay. Și cum asta e cel mai greu, ochiu' pe el!

-Blom si nițel Bugs