Worms

Hei, hei, mult este de când ne jucam Prince și eram extaziați în fața Lemingșilor.

N-aș vrea să mă înțelegeți greșit, jocurile pomenite mai sus au fost, la vremea lor, bestiale și chiar acum au doza lor de farmec. Cum totul progresează, conceptele amintite au evoluat și ele. Astfel, Prince a căpătat o pușcă și s-a materializat în Flash Back sau în Blackthorne, iar Lemingșii... au căpătat fiecare voință proprie și, cu un arsenal pe cinste, se pregătesc să ne impună sloganul lor în Worms.

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: Team 17 FORMAT: 1 cd

Resurse:

	Minim	Recomandat
Sistem	386DX/33, 4M	486DX2/66, 8M

Închipuiți-vă, așadar, un peisaj gen Lemmings, cu două dimensiuni și conținând poduri, prăpăstii, statui demonice, mingi de plajă, cruci sinistre etc., toate amestecate și aruncate pe ecran într-un talmeș-balmeș cât se poate de încântător. Acum populați peisajul cu două echipe rivale de viermișori isterici, cărora le insuflați o puternică dragoste pentru violență și cărora le încredințați un adevărat arsenal. Fluierați, vă rog, începutul partidei.

PARTIDA

Ești pus la cârma unei echipe de patru nevertebrate, fiecare având asupră-i o căruță de arme, respectiv o bazooka, un Uzi, câteva grenade, niște Homing Missiles, un shotgun și alte câteva. Trebuie ca, într-o confruntare bazată pe ture succesive, să-i faci pe cei din echipa adversă să regrete că au intrat în luptă. Peisajul fiind, de obicei, aglomerat și relieful accidentat, dispui și de echipament de forare, săpare, cățărare, teleportare și altele asemenea. Fiecare viermișor are în trusa de supraviețuire un ciocan pneumatic, o „ninja rope", niscaiva scări, mă rog, tot ce e necesar pentru a putea ajunge în cele mai ciudate locuri.

Când începe turul tău, ți se dă controlul asupra unui vierme din echipă și poți, în timpul pus la dispoziție, să înaintezi, precum și să tragi în ce ai chef. Peisajul se comportă la explozii, precum cel din Lemmings, adică explozia sapă o gaură în locul unde are loc. Alegând arma cea mai potrivită, te străduiești să ochești unul din inamicii cei ticăloși. Când tragi cu ceva gen bazooka, lansator de rachete sau când arunci o grenadă, trebuie să ții seama de forța vântului și să adaptezi forța loviturii în consecință (ai un soi de potențiometru pe care dacă-l vedeți, pe loc îl recunoașteți ca fiind la fel cu cel din Video Pool-ul de pe HC), altfel poți, fără un efort prea mare, să-ți arunci singur grenada în cap.

Varietatea de arme fiind foarte mare și având o mare libertate de mișcare, poți încerca tot felul de stratageme, mai mult sau mai puțin inspirate: „Ce-ar fi să sap un tunel până sub viermele ăla de colo, să pun dinamită, să mă depărtez frumușel și apoi... BUUUM!!!"

Fiecare războinic bun de pus în undiță are 100 de puncte de viață și poate acționa atâta timp cât mai are cât de cât vlagă. În momentul în care unul dintre sărmani simte că i s-a apropiat ceasul (respectiv are 0 puncte de viață) scoate din buzunar un estetic detonator, și-l folosește pentru a-și pulveriza propria persoană. Asta poate avea efecte din cele mai benefice pentru cei aflați în jur, cred că vă dați seama.

Ca să sporească farmecul jocului, peisajul este împănat de mine. Acestea detonează dacă te apropii prea mult de ele și au un rol foarte important în planificarea unui atac. La fel de importante sunt și cutiile (conținând diferite arme sau muniție) ce sunt parașutate din timp în timp, de nu se știe cine. Cel ce reușește să ajungă primul la o cutie, pune mâna pe conținut și scoate limba la adversar.

STRATEGO-ACȚIUNE, SAU CE?

Să nu vă închipuiți că Worms este ceva unde să-ți spargi creierul. Dar să nu vă închipuiți, însă, nici că s-ar juca ținând ochii închiși, urechile pe raft și mâinile... mă rog. Deși lupta împotriva calculatorului poate oferi multe satisfacții, jocul e mult mai plăcut de jucat între noi, oamenii. Hopa-tropa, fiecare își alege o echipă (patru e numărul maxim), se setează toate zecile de opțiuni care permit customizarea jocului până în cele mai mici amănunte: arme, muniție, mine, explozii, puncte de viață etc.; se alege un peisaj (sunt generate aleator așa că sunt grămezi) și gata, conflictul e în toi. Pe lângă faptul că un om judecă mult mai bine și este mult mai spontan decât un CPU, este și mult mai puțin exact atunci când vine vorba de tras cu mare precizie. Calculatorul e de-a dreptul nesimțit dacă are o echipă tare și poți fără mare efort să capeți nervi plați pentru că te calcă pe ei.

Și, pe urmă, dacă Worms se vroia un joc fioros, nu se chema Worms. Găseau băieții niște super agenți á la Șvaițer, care să joace rolurile de fioroși și să dea titlul jocului. Worms este, însă, jocul pe care-l joci râzând cu gura până la urechi și chiar mai departe. Filmele ce punctează acțiunea sunt, de departe, unele din cele mai haioase animații produse pentru PC.

Unde mai pui că viermii au o muzică și niște sunete total războinice. Vă-nchipuiți un vierme cu o voce de bas? Eu nu. Tot așa și Team 17. Așa se face că replicile și țipetele sunt haioase și nu distrugătoare.

CEVA RĂU? VINEEEE...

Eu, dacă aș fi fost în echipa care a făcut jocul, aș fi zis așa: Măi fraților, de ce să vadă jucătorul ce face inamicul? Dacă, de exemplu, între un vierme de-al meu și altul de-al lui există o ridicătură a terenului, să nu se vadă unul pe altul. Și apoi, de ce să nu faceți câmpul de bătălie ceva mai mare?

Probabil că s-ar fi câștigat la strategie și s-ar fi pierdut pe alte părți, câștigându-se astfel, niște gameri dar pierzându-se alții.

AHEM!

Și-uite-așa, am reușit să zăpăcesc pe cât mai mulți. Ceilalți, dacă aveți curajul și responsabilitatea de a vă-ncumeta la luptă, n-aveți decât. Eu vă spun însă: fiți buni la Worms că a apărut Worms Reinforcements. Zice că e un add-on și hă, hă, când v-o adona odatăăă... las că vedeți voi!

O idee bestială și o strategie extrem de haioasă. Și se joacă în patru pe același calculator.

Putea fi o țâră mai complex, chiar dacă asta ar fi răpit din umor.