Magic: The Gathering

Îți plac strategiile? Te-a sedus vreodată ideea să devii un ucenic vrăjitor sau un puternic magician care să-și folosească puterile în a-i învinge pe alții asemeni lui? Ești curios să știi cum vede Sid Meier un asemenea joc? Atunci hai repede cu mine să-ți povestesc cum stă treaba cu Magic: The Gathering.

Motto: „When you're a wizard, trapped in the Netherworlds..." — Magic Carpet

Ca de obicei, nu știu cu ce să încep. Să-ncerc așa:

Prima oară când am auzit de Magic: The Gathering, navigam într-o ignoranță totală. E un joc cu o mulțime de fani? Pe care trebuie să-l scoată Microprose în curând? Păi, dacă n-a apărut, cum de are o mulțime de fani?

Mai târziu am înțeles că e vorba despre un joc de cărți care exista deja, câștigându-și fanii respectivi și care urma să fie transpus pe calculator de M-prose. Și, ce se face atâta tămbălău pe chestia asta? vă veți întreba. Ce? Cu Bridge-ul sau Poker-ul nu s-a întâmplat tot așa?

Magic: The Gathering se joacă folosindu-se niște cărți proprii, specifice și nu are prea multe în comun cu un joc obișnuit de cărți, fie el Poker, Bridge, Șeptică sau Popa-Prostu'. Care e istoria lui, în ce constă, cum se joacă și ce urmări a avut apariția sa, vom vedea în cele ce urmează.

Magic: The Gathering - jocul de cărți

A apărut în august 1993, produs de Wizards of the Coast (tâmâ), firmă specializată în acest gen de jocuri, avându-l drept creator și inițiator al proiectului pe Richard Garfield, prof de mate nebun la cap. A fost catalogat - jocul - ca „first trading game" al acelui an de către „Intelligent Games". Au fost vândute peste 6.000.000 de cărți în primele 6 săptămâni, iar până acum, peste cam un miliard (sic!). Pachete cu add-on-uri pentru jocul original s-au vândut înainte de a ajunge în magazine. A fost tradus în 7 limbi, fiind pe cale să mai fie tradus și în altele. S-au ținut campionate naționale, unii jucători au devenit profesioniști, iar alții consideră M.:T.G. (cichi-dau') un mod de viață.

În ce constă, totuși, acest joc, în stare să suscite o atare nebunie din partea fanilor?

Cărțile cu care se joacă, după cum am spus, sunt proprii și nu reprezintă numere ca cele obișnuite, ci tipuri de vrăji, creaturi, artefacte însuflețite sau nu, magii cu ajutorul cărora să-ți înfrângi oponentul (dealtfel, sper/cred că puteți vedea câteva prin pozele din jur). Cărțile sunt împărțite în 5 culori, după tipul de Mana (energie magică) folosită: Alb, Albastru, Negru, Roșu și Verde.

Sunt 60 de cărți într-un pachet, iar în timpul jocului, 7 se țin în mână. Se alege o „Land Card", reprezentând teritoriul unde se va desfășura acțiunea/confruntarea, care poate fi „Plains", „Swamp", „Island", „Desert", „Oasis" etc. Fiecare tip de teren are anumite caracteristici, făcând, de cele mai multe ori, necesară folosirea unei anumite culori de Mana.

După alegerea „Land Card"-ului îți poți aduna Mana necesară ca să-ți ataci adversarul, folosindu-te de tot arsenalul de cărți pe care-l ai, aruncând asupra celuilalt/celorlalți, chestii ca „Nalathni Dragon", „Mirror universe", „Call from the Grave", „Lord of the Rit" și altele asemenea.

În concluzie, reprezinți un vrăjitor, care te duelezi prin intermediul cărților cu vrăjitorii rivali.

În ce constă noutatea jocului? În aceea că fiecare joacă uzând propriul pachet de cărți, DIFERIT de al celorlalți. Cum e posibil așa ceva? Simplu. În primul rând, pachetele originale care se vând, nu sunt identice, nu conțin aceleași cărți. În al doilea rând, există și add-on-urile de care pomeneam mai devreme. Pentru o partidă, fiecare e liber să aleagă din colecția de cărți pe care o posedă, 60 pe care le consideră mai potrivite în timpul jocului, fie că sunt mai puternice în sine, fie că se pricepe să le mânuiască mai bine.

Contează nu numai cum joci, dar și modul în care ți-ai ales și organizat „armamentul" înainte. Există jucători specializați în folosirea diferitelor culori de Mana, în pachetul cărora există cărți preponderent de culoarea respectivă. Există jucători care folosesc foarte mult artefactele, însuflețite ori nu, jucători ce folosesc strategii ofensive sau defensive, alcătuindu-și pachetul în consecință. Culorile magiilor folosite, au legătură cu, ba chiar impun, strategia de joc.

Să vedem mai de-aproape ce-i cu add-on-urile astea. Costă în general „up to 200£". Asta n-ar trebui să ne șocheze, pentru că un pasionat (a se citi maniac) de Magic: The Gathering, poate cheltui ușor între 1000$ și 2000$, pentru o colecție țapănă.

În al doilea rând, add-on-urile sunt de două feluri: „expansion set" și „booster pack".

„Booster packs"-urile sunt, pur și simplu, pachetele de 15 cărți, pe care dai banii fără să știi ce vei găsi înăuntru. Ce vă mirați? Când erați mici, nu cumpărați „gumă cu suprize", fără s-aveți habar ce „supriză" vă pică, în speranța că o să completați colecția de mașini, actori, sau ce naiba mai exista pe vremea aia? La fel fac și fanii MTG, în speranța câștigării cărții ultra-rare cu care „să-i sparg pe toți". Și ce faci dacă ai prea multe cărți de un tip? Păi, cam ce făceați voi cu dublurile de la „suprize": schimb cu alți jucători. Respectiv le ascund bine, dacă sunt prea puternice și nu vor ca ceilalți să pună mâna pe ele.

Cu „expansion set"-urile, situația devine ceva

mai complicată: fiecare nou set este prezentat în câteva numere ale revistei de benzi desenate „Magic: The Gathering", pe care Armada și Acclaim Comics o editează împreună cu Wizards of the Coast. Asta pentru că W.O.T.C., nebuni cum îi știm, nu s-au rezumat numai la pachetul/pachetele de cărți create, ci au creat un întreg univers în jurul lor: Dominia.

Dominia este de fapt un „multivers" și include în alcătuirea sa o multitudine de universuri magice, fiecare fiind văzut ca o nouă dimensiune. Revista de benzi desenate prezintă, pe fir epic, câte un nou univers din alcătuirea Dominiei, cu tipurile specifice de magie. La sfârșitul fiecărui număr al revistei sunt prezentate posibile tactici de a folosi noul „expansion set", ale cărui vrăji, personajele benzii desenate le foloseau în timpul povestirii.

Cam complicat, nu? Asta e, nu mă-njurați, oricum trebuia să vă spun toată polologhia asta când apărea jocul. Ba chiar și la jocul cu același nume pe care vor să-l scoată Acclaim (vedeți voi, Microprose nu sunt singurii care au sesizat potențialul afacerii).

Magic: The Gathering - jocul pe computer

Ce a început Microprose să facă, va fi numai pentru Win 95. Grafica o să fie 24bpp (adică 16,7 mil culori), SVGA, astfel încât cărțile nu-și vor pierde nimic din statutul de opere de artă pe care îl au. Și astea nu sunt vorbe goale. Cărțile nu au fost create de JECO sau omonimul său de peste ocean, ci de artiști înrăiți și, dacă e posibil, cât mai duși cu pluta, astfel că merită pe deplin calificativul de „artă".

Din ce se știe, MTG va avea trei părți. O parte de strategie la care lucrează Sid Meier, având rolul să familiarizeze jucătorul cu regulile jocului. Reprezinți un magician (ce altceva?) a cărui sarcină e să elibereze Shandar-ul, lumea în care se desfășoară acțiunea, din mâinile a 5 vrăjitori cu puteri malefice. În acest scop va trebui să explorezi un peisaj făcut în cel mai pur stil Sid Meier, să discuți cu diverse persoane, să te bați cu măreața colecție de creaturi ce populează Shandar-ul și să parcurgi labirinturi, așa... ca fapt divers. De fiecare dată când te lupți cu ceva sau cineva, o faci cu ajutorul cărților și, dacă învingi, îți revine arsenalul celui învins, de care te poți folosi ca să-ți faci un pachet mai puternic.

Jocul e randomizat conform tradiției microprosiene, ceea ce-i conferă o mare jucabilitate (ah, ce de neologisme se impun de când cu calculatoarele astea!).

A doua parte este un joc pur de MTG, inamicul fiind AI-ul calculatorului, care se pare că va fi foarte performant. Poți să-ți alegi din - atenție! - 500 de cărți, în care există două „expansion set"-uri: Arabian Nights și „Antiquities" și 12 cărți complet noi numite „Astra Cards".

Partea a treia constituie acel atât de așteptat „multiplayer game", fiind de fapt o uriașă confruntare colectivă.

După cum spuneam, și Acclaim are de gând să scoată un joc, bazat tot pe MTG-ul celor de la Wizards of the Coast și se pare că au o înțelegere cu Microprose, care le permite să scoată ei primii jocul. Din câte am aflat, interfața va fi mult diferită, dar sper ca cele două companii să se completeze una pe cealaltă. MTG-ul o merită din plin.

Cam atât.

Magic — culorile de Mana

ALB: este magia ordinii și a artei luptei cavalerești. Dăruit cu puteri de vindecare și protecție, albul este cea mai protectivă dintre toate magiile. Deși poate apăra un vrăjitor, nu poate folosi într-o ofensivă puternică.

ALBASTRU: este magia aerului și a apei, ca și a iluziei și artificiului. Este cea mai înșelătoare dintre toate culorile, forțându-l întotdeauna pe oponent să ghicească. Deși deține cele mai mici resurse concrete, compensează prin deturnarea celorlate vrăji.

NEGRU: este magia decadenței și a morții. Vrăjile negrului sunt puternice, dar periculoase chiar pentru cel care le folosește, de cele mai multe ori distrugându-l pe acesta. Are cea mai mare putere de distrugere asupra creaturilor și jucătorilor, însă lipsa ei de precizie îi diminuează eficiența.

ROȘU: aparține magiei haosului și elementelor pământului și focului. Este o forță brutală, agresivă, care distruge tot ce întâlnește în cale. Toate celelalte culori au posibilitatea de a contracara efectele roșului.

VERDE: este magia naturii și vieții. Sub aparentul ei calm, se ascund puternicele forțe pe care le dirijează. Deși incapabilă să atace direct oponenții, el îi poate copleși ușor cu un puhoi de creaturi.