M.A.X. — Mechanized Assault and eXploration

Ce-ați zice să luăm un ceaun lucios (unul cât mai asemănător cu un CD-ROM) în care să punem o halcă de Dune2. A doua zi, tăiem mărunt câteva bucăți de Panzer, amestecăm cu inspirație, și fierbem la minim 66 MHz câteva luni. Apoi adăugăm muzica după gust. Punem în farfuria calculatorului și... se pare că am greșit-o bine. Așa a fost pregătit Mechanized Assault and Exploration de către bucătarii Interplay-ului.

Render decorativ al unei aeronave M.A.X., așezat peste titlu și peste coloanele de text (pagina înfășoară textul în jurul ilustrației, deci dreptunghiul prinde inevitabil și text)

Iată că INTERPLAY-ul s-a hotărât să producă un war-game demn să rămână în istoria genului. La început a fost materia. Apoi a apărut Pământul. Pe urmă s-a dezvoltat Civilizația. Apoi a apărut Arakis, Atreides și bătălia pentru Dune(2). Și după toate aceste glorioase file de istorie, urmează în mod firesc un fel de revoluție (nu vă gândiți la ... împușcături și împușcați) prin apariția Warcraft-ului sau al generalului Panzer cel viteaz. Practic de aici au apărut două moduri de a vedea lucrurile: poți înfrunta adversarul în timp real sau să te încontrezi la un joc pe ture.

Ca o paranteză, aș vrea să vă spun că prima dată când l-am pornit era pe la ora 11 noaptea și cu greu m-am hotărât să mă culc în zori, știind că am o zi încărcată care începea peste vreo 2 ore. Adevărul e că acțiunea te prinde destul de bine de la început, tot timpul fiind în situația de a face față unei noi probleme de natură strategică, tehnică sau organizatorică, toate acestea contra cronometru.

Când a apărut Z-ul, credeam că s-a ajuns la un nivel suficient de ridicat al AI-ului încât să se oprească. Dar M.A.X.-ul vine să mă contrazică. Dacă te consideri un bun strateg și ești suficient de îndrăzneț, ți-aș recomda să începi direct la nivel mediu (aici numit „Expert"). Cred că vei fi destul de mulțumit cu problemele și situațiile dificile cu care va trebui să te descurci. Dar despre asta vom vorbi mai târziu.

Încă de la începutul jocului vei fi pus în situația de a lua decizii ce vor atâna greu în balanța desfășurării campaniei tale de cucerire și colonizare. De mare importanță este alegerea clanului sub al cărui steag vei lupta, având de ales între 8 clanuri, fiecare cu talente și preferințe pentru anumite arme: aviație, marină, blindate, cercetare, construcții, rachete, unități rapide sau o bună organizare a defensivei. De asemenea vei avea de ales, în limita creditelor stabilite, ce unități urmează să te însoțească pentru începutul aventurii. Alege cu multă grijă, pentru că de ele depinde efectiv soarta partidei.

Al doilea render decorativ de aeronavă, în marginea din stânga

Și iată-te cu campania pornită împotriva unuia sau a mai multor adversari (după cum te simți de tare la curea). Pentru început ai doar o mină și un generator electric, plus mașinăriile care le-ai ales. Ca recomandare ți-aș propune să nu te avânți de la început prea departe în explorare pentru a nu-ți face cunoscută poziția. De asemenea ar fi bine să ai cu tine cel puțin un radar mobil și un cercetaș care să le ții mai departe de bază pentru a descoperi de departe ce te amenință (nu uita că e bine să aibă escortă dacă nu ai de gând să renunți la ele).

Trebuie știut că inginerii pot construi doar structuri fixe ușoare și diferite elemente auxiliare precum conectori, poduri, platforme plutitoare, depozite, etc. Constructorii, în schimb, vor fi folosiți la înălțarea de stabilimente importante (fabrici, mine, ateliere, porturi, etc.).

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: Interplay FORMAT: 1 cd

Resurse:

	Minim	Recomandat
Procesor	486/66	486/120
Memorie	8MB	16MB
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	—	Placa de sunet

Pentru a-ți aisgura resursele necesare desfășurării în bune condițiuni a misiunii, va trebui să utilizezi un fel de păienjenei care, plimbați din loc în loc, îți vor releva zăcămintele ascunse în adâncurile scoarței planetare.

Generatoarele și centralele electrice vor prezenta o importanță strategică în desfășurarea campaniei, deoarece distruse în totalitate te vor pune în situația, vorba ceea, să te uiți la televizor cu lumânarea. Așa că ai face bine să păzești cu sârguință măcar o cetrală electrică. Ele folosesc combustibilul extras din mine, deci vor trebui legate direct de una dintre acestea, sau dacă vrei bătaie de cap, le poți aproviziona periodic cu cisterna (bineânțeles dacă nu te lovește vreo criză a combustibilului după cum se poartă pe la noi).

Din punctul de vedere al tehnicii de luptă, nu prea văd ce-ar mai putea lipsi. Pe lângă tradiționalele și nelipsitele tancuri, lansatoare de rachete, tunuri, transportoare, radare, avioane de vânătoare și de bombardament, distrugătoare, submarine și fregate putătoare de rachete, îți mai sunt puse la dispoziție cel puțin încă o dată pe atâtea arme, care mai de care mai interesante și mai utile, parcă desprinse dintr-o desfășurare a forțelor NATO în fața balconului lui Sadam Hussein. Dar vorba unui prieten aici de față (care nu prea scrie la strategii): „dacă n-are aruncător de flăcări, n-are farmec". Ca un ultim sfat, nu subestima puitoarele de mine (terestre sau marine). Minele plasate înțelept în anumite zone, pe lângă faptul că îți vor semnala mișcările inamicului în zonă, te pot apăra mult mai bine și mai sigur decât oricare altă mașinărie.

Jumătatea din stânga a graficii decorative roșii care traversează pagina dublă: literele „El" peste silueta unei mașinării

PRINCIPII ȘI STRATEGII

Principiul de bază constituind sămânța din care răsare înfruntarea strategică precum vrejul de fasole din bobul lui Jack, este acela că fiecare unitate este caracterizată, pe lângă alți parametrii, de două raze de acțiune: a radarului (cât „vede" unitatea în jur) și a armelor (distanța la care poate trage). Acești doi parametrii, combinați cu un Ai foarte performant al caclculatorului și cu faptul că fiecare unitate are un anumit număr de „puncte" în limita cărora poate să se miște și să tragă turul respectiv, generează niște înfruntări care pot facă Panzer General-ul să pară anost și desuet (nici nu e prea greu, dealtfel).

Câmpul de luptă izometric, cu panoul de comandă din stânga

Harta unei misiuni pe insulă, cu razele de acțiune afișate

Cum e faza cu acele „puncte"? Fiecare unitate poate muta și trage într-un anumit tur, atât cât îi permite acel număr, fiecare „pas" făcut sau foc tras scăzând din acest număr. Ce mai e interesant este că, atunci când te apropii de o unitate adversă (care stă nemișcată, pentru că e turul tău), aceasta poate riposta automat când intri în raza de bătaie a armelor sale. Nu prea merge, deci să te lupți „corp la corp". Tactica cea mai comună este să înaintezi cu o unitate ieftină, să-l faci pe respectivul să-și consume focul trăgând în ea și de-abia apoi să ataci cu adevărat.

„Este unul din puținele jocuri care a plăcut într-un grad îngrijorător tuturor celor care au avut ghinionul să-l vadă, chiar așa, în faza de test."

Bineînțeles, nimic nu e așa de simplu cum pare. Există tot soiul de unități, fiecare având diferite caracteristici și nu e simplu să te gândești la toate în același timp și să iei în considerare toate aspectele. Cea mai comună greșeală este aceea că nu-ți dai seama unde este limita până la care „vezi" unitățile adverse. Există o opțiune care-ți arată distanța până la care vede unitatea selectată, însă, pe ansamblu, poți să te păcălești crezând că într-un anumit loc nu e nimic, de fapt nefiind nici un radar care să bată până acolo. Ca să fie mai clar, închipuiește-ți un fel de „fog of war" din Warcraft 2, dar care nu-ți este indicat.

Jocul suportă două moduri de joc: pe ture succesive sau mutări simultane. Nu te sfătuiesc să joci în al doilea mod atunci când înfrunți calculatoru, pentru simplul motiv că te bate rău de tot. Nu pentru că e neapărat mai bun strateg, însă „el" mută mult mai repede unitățile decât poți tu să o faci cu ajutorul unui sărman rozător, fie el și supercablat. Astfel, o să te vezi pus în situația de a rata atunci când tragi pentru că inamicul respectiv tocmai fuge , sau de a fii atacat înainte de a putea riposta.

Jumătatea din dreapta a aceleiași grafici decorative: „e!" (textul coloanei se înfășoară peste ilustrație)

Modul ăsta cu mutări simultane este destinat jocului în doi sau mai mulți, pentru ca cel care termină turul să nu semene foarte mult cu nefericitul conte de Monte Cristo în al 13-lea an de închisoare, atunci când termină adversarul.

La munte și la mare, în orice-mprejurare, lansatorul atomic... e o încântare!

Pe total, combinația dintre strategia pe câmpul de luptă și cea din „curtea casei", adăugată la o varietate impresionantă de arme și clădiri disponibile, face din MAX un „must" pentru cei doritori de strategie.

SĂ AȘTEPTĂM, DECI

Toți cei care au atins MAX-ul, l-au tot atins ore în șir, chiar dacă erau înebuniți după Dune2, Warcraft2, C&C, Panzer General, UFO sau Z. Este un fel de soi de combinație foarte reușită între câteva concepte și stiluri de joc, susținut de o grafică tare și având niște designeri tare supărați în echipa care l-a făcut.

Nu mai trebuie decât să așteptăm versiunea finală, pentru că acesteia, pentru „play testing", n-am putut să-i dăm scor și tare suntem curioși să vedem dacă o să fie pătrat perfect.