Normality

Dacă mergi pe stradă și întrebi gamer-ii, ăia pe care reușești să-i găsești, care joc e ăl mai bestial venit de la Gremlin, cu siguranță că răspunsul va fi ori ceva de genul : „Care Gremlin?", ori „Actua Soccer" sau „Euro 96", că doar de-aia e românul fotbalist înfocat cu sânge latin clocotind. Ah, am uitat o variantă de răspuns: „Băăă, derbedeilor, ia-ntindeți-o și vedeți-vă de școală și de viitorul țării!".

Aceste răspunsuri dovedesc o lipsă de informare pe care noi, ca revistă, trebuie să facem tot posibilul pentru a băga-o pe gâtul celor care fac imprudența să ne citească. Astfel, nu vreau să spun aici că cel mai bun joc venit de la Gremlin e ăla sau ălălaltu', însă n-ar strica să aveți o idee și despre ultimul quest făcut de „firma cu G-ul": Normality.

„Bună seara, zunt normal. Lammol mzjft... raes nbonmsss... nu-s normal", a început la un moment dat, o emisiune radio făcută de mine și Andrei, în vremurile cînd de-abia jucasem demo-ul de la Normality și ne formasem niscaiva impresii despre el.

CATEGORIA: Quest PRODUCĂTOR: Gremlin FORMAT: 1 cd

RESURSE:

	Minim	Recomandat
Sistem	486/66	Pentium/100
Memorie	8M	16M
Altele		Placa de sunet

UN PIC DE ORIGINAL

Jocul e un ceva pe care unii și-l doreau de mult. Adică un quest în care să vezi acțiunea prin ochii personajului. E drept, ceva asemănător ar putea fi considerate RPG-urile sau, știu eu, System Shock-ul și eventual Cybermage-le, însă nu e bine să amestecăm infernul și labirinturile din creațiile de mai sus (unde vrând nevrând te trosnești că băieții răi de prin zonă) cu atmosfera mai mult decât normală din Normality.

Seringa uriașă care traversează pagina de sus în jos (ilustrație fără chenar, în jurul căreia pagina înfășoară textul, așa că decupajul prinde rânduri din coloanele alăturate)

Așa se face că Normality este un quest pur, în care nu-ți vezi mâna cu arma pe centrul ecranului și nu vine nimeni să-ți taie capul sau să-ți ia gâtul. Este un 1st person, cu toate avantajele și dezavantajele aduse de genul ăsta. Cu mâna stângă stai pe săgeți și cu dreapta miști bezmetic mouse-ul peste obiectele din ecran, mai minunându-te de priveliște, mai storcându-ți creierul ca să găsești soluția la un puzzle.

Ar fi cazul să știți că soluțiile astea sunt...

„Aș vrea un joc... unde să merg ca la DOOM, dar să nu mă-ngrozesc și să tresar la fiecare colț de clădire, ci să fie... un quest".

NUMAI NORMALE NU

Acțiunea se petrece undeva, într-un viitor, unde lumea este ținută sub control de „normi", un fel de polițiști, dar mai sadici. Introducerea are grijă să te pună la curent cu situația și astfel afli toată povestea până în momentul începerii jocului propriu-zis.

Personajul principal, decupat din pagină (ilustrație fără chenar, suprapusă peste captura cu bucătăria și peste subsolul paginii, așa că decupajul prinde și din ele)

Personajul pe care ești chemat să-l reprezinți este unul rar în lumea ținută forțat în normalitate. Tipul poartă cercel în ureche, tricou dement cu un scris mare pe el, vestă fără mâneci, bocanci de rocker, tunsoare de punker, centură de karateka, bermude de rapper, ochelari de mafiot, bărbuță de omu' negru și... în cap, creier. Or something.

Ăsta fiind personajul, vă dați seama că soluțiile găsite de el nu pot fi foarte obișnuite, mai ales dacă ținem cont și de ochelarii de cal ai celor din jur. Un exemplu? Vrei să te angajezi la o instituție care testează mobila și, pentru a fi un tester cât mai bun, trebuie să fii gras. Neavând la dispoziție inelul lu' Arabella pentru a te face obez, nu-ți rămâne decât să îmbraci un tricou pe care scrie mare „I'M FAT". Cu asta, treaba-i gata.

O bucătărie normală. Într-o lume normală. Locuită de oameni normali. Brrr!

Nimeni nu poate contrazice ceea ce este scris negru pe alb (nu mai țin minte exact culoarea tricoului, da-nțelegeți voi).

Stânga: Dacă reușești totuși să faci rost de un rechin autentic, cu pedigree, nu-l păstra în cada de acasă. Jocul e doar un joc.

Chestia asta cu ideile trăsnite o fi ea amuzantă, însă poate fi ciudat să-ți dai seama de soluția respectivă. Dacă unul îți cere cafea cu frișcă, poți foarte bine să-i oferi cafea cu aracet, tipul nesesizând diferența, iar tu minunându-te de cât de tare ai fost.

Dreapta: Pentru cei ce nu s-au hotărât încă în privința viitoarei ocupațiuni, există aici o sugestie interesantă, apropo de lampa cu oxiacetilenă...

Accentul este pus, deci, pe umor și nu pe trosneală, pe haios și nu pe scrînteală. Pardon, retractez. Pe scrînteală, da, e pus un mare accent. Unul circufl... circumflesc... of, of!

DE LA UN CAP LA ALTUL...

este scrîntit Normality, iar grafica și sunetele nu sar departe de trunchi. Poți să joci VGA sau SVGA, după cum te țin puterile. Există unele probleme cu texturile (știți voi, efectul ăla care apare atunci când te uiți în sus sau în jos, în Duke Nukem 3D și/sau te rotești), care poate părea ciudat până te obișnuiești. Principalul este că ți se oferă sentimentul ăla de explorare atunci când mergi prin peisaj și îți tot vine să te învârți, să studiezi inscripțiile de pe pereți și să citești toate afișele. Și-apoi, la un quest nu stă totul în grafică, chit că de asta întreabă toată lumea.

De ce se-ntreabă mai puțin este sonorizarea. Vă dați seama că tipul de personaj descris ceva mai sus n-are cum să fie prea conformist în ce gândește și - natural - în ce vorbește. Full speech, cu voci demente și muzică asemenea, partea ce se îngrijește de asurzirea celor cu SB, nu e nici de ridicat în slăvi, nici de călcat în picioare. Ba, parcă plutește așa... pe undeva, pe sus.

Dreapta: tipu' e chiar supărat rău dintr-un motiv pe care... las' că vedeți vol. (în colțul din stânga sus se suprapune, ca în pagină, colțul capturii alăturate)

NU ATINGETI: ANORMALI

Trebuie să-ți placă să joci questuri. Trebuie să ai răbdare și imaginație. Bolnavă, dacă e posibil. Trebuie să fii în stare să termini seria Goblins (aia unde tragi mâța de coadă ca să se aprindă lumânarea). Și, cel mai important, n-ar strica să fiți normal. Sau ar strica? Don't know. Go.

O idee de adventure îndeajuns de simpatică pentru a merita toată atenția

Ceva probleme cu texturile, dar mai știm noi câteva jocuri cu aceleași neajunsuri.