Afterlife

Puterea absolută!... Cine nu o dorește? Acum îți este îngăduit să te folosești de ea în noua ta postură de Demiurg. Dar numai în acest joc.

Ne ținem cu tot dinadinsul cuvântul pe care l-am scris în GO no.3 și vă aducem pe tapet (tapetul ecranului cu care e tapetat monitorul... adică înțelegeți voi), acel simulator de viață după moarte și tinerețe după aceea, jocul pe care prietenii noștri și ai voștri, cei de la Lucas Arts, ni l-au promis încă de la prima jumătate a anului care tocmai se va termina. Dar cum totul e bine, înseamnă că și jocul va fi bine.

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: Lucas Arts FORMAT: 1 cd

Resurse:

	Minim	Recomandat
Sistem	486/66, 8MB	Pentium/100, 16MB
Grafică	SVGA	—
Sunet	—	Placă de sunet

Pentru început, s-a prezentat într-o versiune de Win 3.1 și bineînțeles fratele mai mare Win 95. De curând mi-a picat în computator și o versiune de DOS (slavă cerului!), deci este prezentat în gama completă.

După ce Mr. Mike Stemmle a șezut și s-a socotit bine pe tema simulatoarelor și a problemelor de viață și de moarte, a reușit să compileze un joculeț destul de hazliu.

Se face că a fost o dată ca nici o dată un pacient ce se afla pe masa de operație. Și el era bine, sănătos, până ce la un moment dat veni și timpul să se întâmple ceva care să mai învioreze atmosfera. Deci cum vă povesteam, el, pacientul, a murit. Și asta nu ar fi nimic, căci au mai murit și alții înaintea lui și nu au pățit nimic, dar cu toate eforturile doctorilor acolo de față nu a putut fi salvat de la eterna întrebare:„ To be or not to be... in Hell or Heaven". Cum tu ai fost numit de cuând noul manager al S.C. H&H srl, asta ar trebui să te bucure nespus deoarece ai mai căpătat un mușteriu.

Dacă tot am ajuns până aici, ar trebui să te lămuresc un pic, neicușorule. În prezentul joc tu ești responsabilul cu sufletele celor ce s-au hotărât să părăsească Planeta temporar sau definitiv (în cărțulia de prezentare se fac numeroase precizări că nu este vorba de Pamânt, nu este vorba de suflete și că nici prin gând nu le-a trecut să considere locuitorii Planetei ca fiind oameni). Deci ai sub controlu-ți luminat și Raiul, și Iadul. Și ca să-ți fie munca mai ușoară, ți-au fost repartizate, cu inventar complet, două personaje extrem de simpăticuțe: mr. Jasper Wormsworth - un demon cu nas de porcușor și lady Aria Goodhalo - ca reprezentantă din partea Raiului. Vei avea mari satisfacții auzindu-le cum se ceartă politicos, și totuși explicându-ți foarte clar ce ai de făcut. După ce vei fi citit articolul, merită să nu recunoști nimic în fața lor și să le dai satisfacția să te pună în temă cu ce urmează să faci.

Acum, cum să vă spun? Cei care au sperat prea multe de la acest joc, s-ar putea să fie ușor dezamăgiți. Cei care n-au auzit ce se pregătește, se vor distra copios la prima vizionare. Doar cei care sunt fani SimCity, or SimCity2000, vor avea momente de satisfacție profundă parcurgând într-o buclă eternă sim-ul, deoarece el nu se termină niciodată. Pur și simplu nu are nici o finalitate. Nu poți câștiga, dar fiți pe pace, există multe modalități să pierzi. Scopul tău principal este rentabilitatea exploatării entităților imateriale (SOUL-uri denumite aici), care petrecându-și sejururile în Rai sau Iad, îți vor aduce oareșce venituri și numai atât.

Adevărul este că în Afterlife, lucașii au pus accentul pe partea cu umor a lucrurilor, și nicidecum pe latura practică sau de alt fel. Încă din prezentare ești pregătit pentru a vedea lucrurile sub alt unghi, cu totul alfel decât ar fi impus la o analiză ca atare a problemei existențiale.

În joc vei avea parte de tot felul de structuri construibile precum porți de intrare, drumuri, porturi, locuințe pentru îngeri și demoni, bănci (de la care te poți împrumuta la nevoie) sau clădiri speciale. Toate acestea sunt desenate foarte colorat și sugestiv.

Puctul central de interes este reprezentat de zonele care vor găzdui sufletele. Acestea sunt de șapte culori diferite, fiecare reprezentând unul din cele șapte virtuți/păcate lumești: invidie/mulțumire, avariție/dărnicie, lăcomie/cumpătare, lenevie/hărnicie, destrăbălare/decență, ură/pace și mândrie/umilință. Fiecare zonă poate răsplăti sau pedepsi (în mod vesel, trebuie să recunoaștem) sufletele celor care au fost suferinzi de respectivele atribute. Tot în domeniul zonelor „rezidențiale" se mai încadrează și o zonă multicoloră, care este la jumătate de preț și este universal utilizabilă. Toate aceste zone trebuie să fie legate la o șosea pentru a fi funcționale.

De asemenea vei avea parte de „Karma Stations", adică un fel de zone de teleportare a sufletelor celor doritori de a se reîntoarce pe Planetă. Stațiile propriu-zise se află la egală distanță de Rai și Iad, fiind agățate și colo și colo de un fel de ancore. Legătura între stații și zonele de transfer se va face cu trenulețul (ca la Mamaia în parcul de distracții). Rețineți că și trenulețul se află în imponderabilitate între cele două împărății, pe suprafața lor apărând doar umbra lui.

După un anumit timp de joc, care depinde de cât de dibaci ești, populația se va înmulți corespunzător și astfel vei avea parte de mici surprize din partea superiorilor, care îți vor da voie să construiești unele din clădirile speciale de care vorbeam mai sus.

Dacă te vei uita cu atenție pe suprafața pe care construiești, vei găsi un fel de stânci. Acestea îți vor folosi la extragerea de nu-știu-ce-smac cu ajutorul sifoanelor și care va ajuta clădirile să se dezvolte mai repede. Ingenios, economic, simplu, genial și cum mai vreți voi.

În joc s-ar putea întâmpla să ai pierderi de suflete. Precum se sparge conducta de apă caldă când se apropie iarna și ai mai mare nevoie de ea, așa se poate petrece și cu străzile tale. Cauza e posibil să fie și de natură organizatorică (asta îți vor explica Aria și Jasper). La toate acestea, cei care au conceput jocul, au găsit și un remediu: barurile, care conțin o cantitate de bere ce va ține ocupate sufletele o bucată de vreme până apuci să remediezi defecțiunea. Este suficient să construiești unul lângă locul faptei și care după epuizarea stocului de bere va exploda.

Dar știți ce ? De ce s-o mai lungim la vorbă? Restul va trebui să descoperi tu. Eu mai am de adăugat doar că este posibil din când în când să te lovească vreo nenoricire-dezastru care să-ți mai taie din elanul muncitoresc care te-a cuprins. Așa că nu te speria când vei vedea un diavol raper dansând peste clădirile tale din Iad, sau când o pasăre zburând pe deasupra Raiului va lăsa unele amintiri peste clădirile care va trece. Asta-i viața și atât avui de scris.

E hazos, gazos, superfluid și plesmonic.

Lipsa unei finalități și a unor mreje solide.