Red Alert

Dându-și probabil seama ce imens potențial reprezintă pentru crearea unui joc de strategie, al doilea război mondial, Westwood a hotărât să amâne producția anunțatului Tiberian Sun, și să-și concentreze forțele pentru lansarea Red Alert-ului. Mulțumită acestei concenrtări, prequel-ul respectiv a fost lansat la sfârșitul lui noiembrie și s-a cățăraat rapid în fruntea topurilor.

Nerespectând linia istorică a evennimentelor, Red Alert pornește de la ideea că rușii au reușit să devină amenințarea pe care fasciștii au reprezentat-o în realitate. Bătălia se duce astfel, între forțele aliate și armata roșie.

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: Westood FORMAT: 2 cd

Resurse:

	Minim	Recomandat
Sistem	DOS: 486/66, 8M	DOS: P75, 16M
Sistem	Win95: Pentium, 16M	Win95: P120, 24M
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	—	Placa de sunet

Aspect 'n stuff

Primul lucru pe care îl reții este că Red Alert merge sub două sisteme de operare, DOS și Win 95. Ce e mai important e că sub DOS aleargă VGA, iar sub Win 95, merge SVGA. Astfel, grafica îmbunătățită promisă de către Westwood nu poat fi savurată decât sub acest ultim OS, fiind necesar, pentru o satisfacție totală, un Pentium. Unul rapid.

„Pornește spre Eindhoven mâine, băiete, nu e nici o grabă. Am pierdut un pod". — Gen. Norman Gwatkin

În ce privește peisajul, este mai variat și mai aglomerat, plin de copăcei, stânci, podulețe, faleze, plaje, vaduri (nu de Doom!), asta plăcând ochiului și urchii interne.

Noua interfață sugerează mai mult atmosfera de WW II, harta pe care îți alegi misiunile fiind mai din linii drepte, iar cursorul de joc este mai mare.

Sunetele & muzichia sunt, așa cum ne-a obișnuit Westwood-ul, adică de nota zece. Am remarcat cu toții plecarea de la microfonul de comandă a tipei corespunzătoare și apariția unui tip nesuferit. Vocile care-ți raportează prin eter sunt excelent făcute, vo(d)cile rușești, cel puțin, fiind pline de savoarea unui accent autentic.

Structuri și unități

Ca într-o continuare, fie ea și prequel, apar o mulțime de unități, structuri și alte bazaconii, care vin să îmbogățească peisajul, să complice lucrurile și să mărească satisfacția mânuitorului.

De-a lungul jocului pui la treabă hoți, medici, spioni, câini fiecare cu priceperea sa specifică. Intri cu spionul fluierând la inamic în bază, pentru că acesta te vede ca pe unul de-al lui, dar numai atât timp cât nu se află vreun câine prin preajmă.

Bum! Bum! fac proiectilele tancurilor pe carcasele ălorlalți. Vâj! Vâj! fac bombele avioanelor. Fiuu! Fiuu! face vântul prin capetele dușmanilor.

Medicii, mai ceva ca ăia din Star Trek, reușesc să-ți vindece soldații de la distanță într-un timp record. Hoții... fac și ei ce știu.

Mașinuțe și tănculețe sunt pentru toate gusturile și nevoile. Dispui de stații de bruiaj mobile, de puitoare de mine și lansatoare de rachete, de tancuri grele, medii, ușoare și mamut. Au dispărut unitățile foarte rapide gen motocicletele NOD-ului din C&C și pe bună dreptate, erau un pic prea bune pentru posesorul lor și prea rele pentru adversar.

Pasul cel mare și așteptat de toți, a fost făcut însă, prin aducerea în luptă a unităților aeriene și maritime comandate direct. Lansezi parașutiști în spatele inamicului, faci fotografii aeriene ale terenului și ataci la sol cu ajutorul avioanelor și elicopterelor. Pe mare se îngrămădesc submarine nedetectabile, crucișătoare cu o rază de acțiune înspăimântătoare, gun-boat-uri, distrugătoare și, bineînțeles transportoare de trupe.

Conform adevărului istoric, rușii se bucură de puterea muschiului, aliații fiind însă mai subtili și mai buni la unitățile speciale. De exemplu, rușii au tancuri mamut și lansatoare de racheete V2, în schimb aliații posedă sateliți, hoți și unități mai rapide dar cu putere de foc mai mică.

Abundență și varietate ne întâmpină și din partea structurilor pe care le poți construi. Oferi locuri de muncă în șantiere navale, cronosfere, centre de cercetare, turele camuflate, aruncătoare de flăcări, bobine Tesla, aeroporturi, heli-pad-uri, stații de bruiaj și altele, la fel de bine plătite și de productive.

Conform adevărului istoric, rușii se bucură de puterea mușchiului, aliații fiind însă mai subtili și mai buni la unitățile speciale. De exemplu, rușii au tancuri mamut și lansatoare de rachete V2, în schimb aliații posedă sateliți, stații de bruiaj, hoți și unități mai rapide dar cu putere de foc mai mică.

Strategie

Westwood promisese un AI mult îmbunătățit. Privind cu tot obiectivismul posibil, îmbunătățirea este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Calculatorul se comportă la fel, doar că este mai rapid în a repara acolo unde ai stricat, respectiv în a vinde, atunci când nu mai are nici o șansă. A fost introdus conceptul de nivele de dificultate, având de ales între cele trei tradiționale (E, M, H).

Vecinătățile unei clădiri au fost extinse cu o „pătrățică" (poți construi în consecință, ba chiar mai departe în cazul turelelor), în schimb sacii cu nisip și sârma ghimpată nu sunt considerate structuri. Așadar, adio strategiei „îl atac încet-încet cu baza".

„Dragă mamă, [...text ilizibil în scan...]" — [...atribuire ilizibilă în scan...]

ANDREI ZICE:

La ECTS era mai frumos. De ce? Pentru că nu știam că va fi SVGA doar în WIN95. E trist să vezi cum...plouă. În rest, plăcut impresionat de îndârjirea Westwood-ului. Mă bucură să mai dau peste joace adevărate. Dezvoltarea principiilor clasice, și a engine-urilor mă bucură oricum. Și cu toate că e doar un fel de urmaș în gen, cu tot prequel-ul lui îmi place evoluția. Și la urma urmei, nu uitați: ESTE UN JOC MAI ALES DE REȚEA.

Ca o diferență în bine față de C&C, hărțile au căpătat dimensiuni impresionante. Apa este mult mai prezentă și asta, împreună cu faptul că podurile au devenit mai lungi și pot fi distruse, dau o mare importanță unităților maritime. A fost luat în considerare faptul tancul nu poate sări de pe faleză în cala transportorului, deci, pentru o îmbarcare/debarcare, este necesară o plajă. De aici reiese importanța strategică a podurilor și plajelor.

Alături de apă, a fost împânzit și aerul cu mașinării de război. Trecând peste neputința de care dau dovadă renumitele avioane sovietice (pot fi doborâte de un pitic de bazookar și abia zgârie ținta), avioanele, parașutiștii și elicopterele nu pot fi neglijate.

Unitățile pedestre capătă mai multă importanță. Asta din cel puțin două motive: tiberiumul fiind înlocuit de minerale și pietre prețioase, nu mai împiedică marile manevre, secondo, poți obține rezultate notabile folosind spioni, hoți și ingineri.

O dovadă că se făcea mai bine școală pe vremuri este putința inginerilor de a repara o clădire indiferent de cât de stricată este. Mai puțin descurcăreți ca generația din C&C, oamenii cu geantă de scule nu pot captura o clădire decât dacă aceasta este pe roșu (știți voi cum vine asta). Fiecare inginer strecurat într-o structură adversă o deteriorează într-o anumită măsură, astfel încât un grup de patru poate pune mâna pe o clădire nou-nouță.

Tot nou-nouță rămâne și Tanya, comando-ul, după explozia unei clădiri dinamitate. În C&C tipul cu lunetă și dinamită era afectat de explozia obiectivului sfărâmat și era dificil să-l pui la treabă en-gros. Tanya, odată scăpată în curtea dușmanului, o poate transforma rapid în Apa Sâmbetei, pe care să se ducă clădirile acestuia.

Un motiv în plus pentru valoarea bazookarilor, este eficiența lor împotriva avioanelor și elicopterelor. Adăugând asta la modul în care poți să-i miști prin bază, rezultă un efect defensiv chiar mai bun decât cel al unui AA Gun (valabil doar pentru aliați).

„Îndrăznește dacă poți să vii aci/ Îndrăznește dacă poți să te apropii,/ Scoate-ți jobenul și nu te mai lăuda,/ Mai bine te-ai lăsa de smecherii,/ Îndrăznește dacă poți să vii aci." — „I Double Dare You", cânticel

Cum e faza cu rețeaua?

În rețea jocul capătă aspecte tragi-comico-dramatico-strategice. Aliații dispun de clădiri false (șantier terestru și naval, war factory) pentru a te pune să ghicești în cazul lansării unei bombe atomice.

Ambele părți pot antrena brigăzi Tanya pentru atacuri surpriză.

În C&C puteai să angajezi în conflict și niște așa numiți AI Players, care, controlați de calculator, erau destul de amărâți, dispunând doar de câteva unități și neavând bază. Situația este alta acum, cei 6 AI players având fiecare câte o bază micuță și câte un potențial de loc de neglijat.

ȘARPELE EMITE:

Nu știu de ce trebuie io neapărat să-mi dau cu părerea-n scris de Red Alert, când cel mai bine și mai bine ar fi să faceți rost singuri de unde-oți ști de jocuțu' ăsta și să terminați cu atâta citit de reviste (am auzit că strică la ochi, mai ales la stângu'), scărpinat, mâncat, băut, fumat și-n general orice acțiuni cu implicații dubioase.

Și vă vorbește unu', NU care-a [...text ilizibil în scan...]ea multe filme, ci unu' [...text ilizibil în scan...]

Dacă la C&C, să zicem că pe ici, pe colo, mai prindeai un moment de respiro, la RA n-ai șanse TATĂ! Aaaa... bine, dacă vrei să joci pe Easy, atunci poți să te uiți și la Cassandra, da' io zic că un adevărat bărbat, care-a trecut de C&C și Covert Operations, nu se coboară la nivel de Sucker. So[...text ilizibil în scan...]

1. În primul rând [...text ilizibil în scan...] de fost (viitor) Tiberium sunt aici minunate și pline de diamante. DA! DA!

P.S. Nu-ți mai „sug" trupele. Încă un DA!

2. Aliații au de la bun început avantaj asupra „soldatului sovietic eliberator" și asta nu-i frumos. Ex: Dacă ajungi să-ți faci și bărcuțe cu tunulețe, crucișătoare (să te ferească Mega de Ram să ai o bază pe-aproape de mal, ba chiar și mai departe, că trag frate...), tu, ca aliat, le ai, dar el, ca sovietic, nu-și poate convinge submarinele să se comporte la fel de feroce ca niște crucișătoare. NU! NU!

3. Față de C&C ai nespuse, ba uite, spuse, posibilități, de a-ți schimba strategia pe parcurs. DA! DA!

4. La jocul „hai Paul în re[...text ilizibil în scan...] ukrainenii", am plesnit după turelele cu rachetele cele avansate ale GDI-ului, ce ai aici ca aliat ca defensivă nu e cine știe ce scofală. NU! NU!

5. Spionii zic foarte frumos „For King and Country!". Câinii sunt foarte buni la descoperirea indivizilor de mai sus și singurii care le sar la gât (dac-ar avea și niște grenade ar fi și mai buni). Săci Duduia Tanya este mai mult decât demnă de menționat. După ce-o mai dezbrăcați un pic și-o scoți din cazarma cu soldați (ce-o fi făcând ea acolo?!) devine un fel de echivalent al comandoului din C&C, dar de zece ori mai potentă. Iubiți-o pe Tanya că merită.

6. Noutăți pentru impreisa artistică:

• Cronosfera. Bun instrument. Dacă ai și o bombiță [...text ilizibil în scan...]

• Invulnerabilitate. Nu ține mult și n-o poți pune pe soldați. Ducă-se!

Față de C&C simt în apendice o mai mare lipsă: tancurile invizibile. E și bine, e și rău că, față de fratele mai mic, Red Alert are o hartă mai mare. Dacă-ți scapă de la început mâna pe mouse și mouse-ul într-o parte, riști să te pierzi în întunericul ecranului iar când îți regăsești oaza de lumină cu unitățile, o să constați că nu mai ai decât un pumnicel. (BUM! BUM! Da' ce credeți, că inamicul vă așteaptă pe voi să învățați comenzile?)

Ia, hai, mai lăsați-mă cu comparația RA față de C&C. Am puțină treabă cu Tanya și voi mă țineți de vorbă. Sau...

TE FAK UN RA, SUCKER?

Mai sunt câteva opțiuni specifice jocului în rețea (terenul descoperit se poate acoperi, cu timpul, de întuneric, miza jocului este posibil să fie capturarea steagului advers, necum distrugerea unităților) toate venind să porească farmecul.

În meniul de multiplayer găsești și opțiunea "skirmish", adică te poți pune în același timp contra cinci jucători controlați de calculator. Asta pentru cei îndârjiți.

Frumusețea principală în rețea este posibiliatea de a se face alianțe (selectezi o unitate inamică și apeși „A"). Chiar și cu participanții controlați de calculator. Ar fi de remarcat aici slăbiciunea următoare: calculatorul nu trage în tine dacă nu-i declari război și astfel îl poți ataca folosind tasta CTRL (știți voi cum) și distruge agale.

Toate astea, alături de hărțile mult mai mari și de varietatea armelor dau opțiunii multiplayer votul celor mai mulți jucători. După noi, pe bună dreptate.

Înainte de scor

Oricum am lua-o, Red Alert este un pas înainte în seria C&C, chiar dacă nu unul de șapte poștește tărâmul strategiilor în timp real. Westwood a reușit încă odată să oprească din creștere puștii care-și pierd nopțile în wargame-uri, să ruineze afaceri întregi datorită funcționarilor ce joacă Red Alert în rețea, în loc să mărească productivitatea și să dea un subiect excelent de discuție, ceartă și bătaie, tuturor stratego-maniacilor de pe mapamond. Go.

Excelent sub multe aspecte, vine să dea un nou pupic iubitorilor de C&C

Legat oarecum de Win95 și de cerințele ciudate de sistem. Un AI slăbuț.

SPUNE GEORGE:

Eu cum să vă spui... am avut sarcina să-l disec mai pe îndelete timp de câteva nopți, ceea ce mi-a permis să-i observ organele interne (gen AI, părți bune ori părți rele).

Interfața grafică, prezentă în fața ochilor tăi, poate varia de la VGA la SVGA, după cum ai instalat tradiționalul DOS ori, respectiv, minunatul Windows 95. Ciudată această mică diferență de rezoluție (care, credeți-mă, nu este de neglijat), ținând cont că un Tycoon Transport sau chiar un Warcraft II se mișcau excelent SVGA sub DOS.

Marii iubitori de strategie... strategie, probabil se vor vedea frustrați de plăcerea unei confruntări reale cu inteligența artificială în favoarea culorilor frumoase și a animației bogate. Trebuie admis că jocuri precum Dune II, Warcraft sau C&C nu excelează într-un AI cât de cât competitiv, dar nici nu au displăcut. Jocul este atractiv prin faptul că ai o multitudine de mașinării de război la dispoziție, deci poți să concepi numeroase procedee de anihilare a adversarului.

Având în vedere că jocul a apărut pe tărâmurile străineze abia la începutul lunii decembrie (în noaptea de 30 noiembrie spre 1 decembrie - ca să împăcăm pe toată lumea), eu am avut parte de o versiune proaspăt apărută abia după o săptămână. Am jucat ce am jucat și, în loc de concluzie, vă pot spune că, cine are hoarda mai mare, câștigă. Asta presupune să „umblați" la salvări, să fiți fanatici, sau să aveți o răbdare imensă. În general, de la nivelul al 12-lea jocul nu vă mai rezervă nici o surpriză într-ale armamentului, restul misiunilor decurgând fără momente geniale.

Ceea ce face din Red Alert un joc ce merită să-l cam posezi la tine acasă, este opțiunea de multi-player. În cazul în care te vei confrunta cu o minte care să și gândească, nu doar să facă act de prezență, totul devine mai atractiv și te cuprinde o nouă senzație de uscare și catifelare. Deci, vă recomand cu toată încrederea să-i dați drumul direct în rețea.

Oricum, zic eu, merită să vă pierdeți ceva timp cu Command & Conquer - Red Alert.