MegaRace 2

Cine-a jucat sau măcar a văzut Megarace și-a format părerea din primele momente: o aberație mai mare cu greu se putea realiza pe tema curselor cu mașini de formulă zero din viitor. Scenariu supărat, film non-interactiv, CD, mașini țapene, arme fioroase, mai mai să-l crezi ceva bun.

CATEGORIA: SIMULATOR PRODUCĂTOR: CRYO FORMAT: 2 CD-uri

RESURSE:

	Minim	Recomandat
Procesor	486DX/50	486DX100
Memorie	8M	16M
CD-ROM	2x CD-ROM	4x CD-ROM
Altele	—	Placa de sunet

Eh, tot e bine că iluzia nu dura mult și de la primele secvențe de joc realizai că „jucabilitatea" se ridică extrem de greu la nivelul lui „Dacii și romanii", joc folosit la orice, numai la simulat războaiele daco-romane, nu.

Cam așa stăteau lucrurile prin pagina-mi de memorie însărcinată cu stocarea de „cool(?) thoughts about crap games", la adresa Megarace. Iată însă că pun mâna (chiar de la tații lui) pe Megarace2. Oh mai gad, cuget pe românește, „chestia" dinainte chiar s-a cumpărat sau cei de la Mindscape tind să-i egaleze pe Microsoft la capitolul „user-ul păcălit de vulpe"? Este cunoscut faptul că nu e chiar simplu să faci o continuare la un joc, așadar ce putea oferi Megarace2 cel pe două CD-uri, dacă strămoșul de pe un CD fusese un eșec total?

Începe introducerea. Mă uit chiorâș pentru că arată extrem de bine, e dânsa precalculată dar tot nu e simplu să faci ceva care să arate bine și să-l mai și vâre pe privitor într-un anumit univers. Las' că mai știm noi d'ast..., hait, a apărut meniul. Excelent realizat și ăsta, animație, SVGA, mă rog, tot ce-i trebuie. Setez tastele și intru la „shop"-ul de mașini: cu un design nebunesc, numai trei modele; cu niște nume de să-nghețí, cu niște motoare la fel de răsunătoare și folosind, ia acolo... uraniu lichid sau nitro și-cum-îi-mai-spune. Aleg o bijuterie botezată Vipper, care era cea mai rapidă din toate și dau clic pe „start"-ul cel stilizat, încercând să nu mă gândesc la dezamăgirea ce m-ar putea încerca la vederea jocului.

Oh, dar NU, jocul e bestial. Cum, dom'le? ~sta-i copilul lui Megarace? Da' ce i-ați dat de s-a dezvoltat așa?

Începând cu grafica căreia nu-mi dau

mal) adică din poligoane cu texturi, însă atât de atent lucrate că nu prea ai de ce să te legi, cât de cusurgiu ai fii.

Ce e cel mai frumos este faptul că pista, deși ar putea fi considerată de unii ca un „film" precalculat ce se derulează pe sub botul mașinii, nu e deloc așa. Dacă faci un tete-a-queue, vezi „panglica" pistei din toate unghiurile posibile și asta dă o senzație tare plăcută. Un alt aspect este acela că mașinile adverse se văd de la mare distanță și se mișcă, chiar în ceea ce, datorită calității grafice, am fost obișnuiți să considerăm un fundal care arată mirific dar nu e activ. Smulgând concluzia, grafic e foarte bun.

Pentru ce-i ce nu știu care e conceptul Megarace, precizez că tu ești cu o mașină tare hoață care are (dacă cumperi) niște arme turbate (rachete pe toate gusturile, lansatoare de mine, „scurgătoare" de ulei etc.) obiectivul tău fiind să ieși pe primul loc, chiar dacă te refugiezi în spatele atât de uzitatului „scopul scuză orice". În funcție de locul ocupat, primești o sumă de bani sau chiar un premiu, fiind determinată și poziția din care pleci în cursa următoare.

Ai de condus (vezi mașina ca în Lotus, din spate) o mașină de film SF, într-un decor de film SF, folosind o interfață de film istoric: direcții, foc față, foc spate, schimbi arma etc.

Ceea ce atrage la Megarace2 este senzația pe care o dă, aceea de viteză. De la LOTUS încoace, toate jocurile cu mașini se chinuie să fie cât mai dinamice și MR2 reușește pe deplin. La dinamism contribuie și modul în care reacționează mașina la comenzi, direcția este foarte sensibilă, jocul fiind mai aproape de un arcade decât de un simulator real de mașină (și-apoi cine are habar cum o să fie prin viitor). Mai apar niște elemente nevinovate de decor, care explodează când sunt ciocnite sau doar sar care-ncotro.

Așadar închipuiți-vă un peisaj de junglă tehnologică în care opt mașini de toate soiurile (începând cu a doua cursă ai de ales dintre vreo 12 modele) se întrec într-o cursă din care nu lipsesc exploziile, derapajele, ciocnirile, ambuteiajel și altele asemenea. Dacă ai în spate un urmăritor tenace, îi lași o mină sau o pată de ulei drept suvenir. Ai în față un ticălos de pilot care nu-ți recunoaște suprematia? N-ai decât să-l convingi cu niscaiva rachete, mari, medii sau mici, după bugetul fiecăruia.

La capitolul urechi, rubrica muzică, putem scrie „tehno supărat", pentru că la urma urmei ce se potrivește mai bine cu o cursă de mașini, chiar dacă nu e pe gustul tuturor? Ciocniri, derapaje, explozii, zumzăit sau urlet de motor, toate sunt prezente și în domeniul audio și chiar dacă nu extraordinare, sunt ok.

Ce ai e făcut în Megarace este să treci de fiecare din cele trei nivele pe care le are un traseu. Nivelul 1: opt concurenți, 5 ture, se califică 7. Nivelul 2: ghici câți concurenți, 5 ture, se califică 4. Nivelul 3: o tură, fără arme, trece mai departe primul. Calificarea se face în funcție de punctajul acumulat pe total. Cele două CD-uri conțin 6 trasee și, chiar dacă pare puțin, calitatea este mai importantă. Mai adăugați că se poate juca și multiplayer, astfel încât toată lumea să se poată da în Mountaine Russe.

Cum am da-o și-am încerca-o, Megarace este excelent realizat tehnic însă, cum pădure fără uscături nu se poate are și el niște mici minusuri, dacă le putem numi așa. Este un pic cam dificil. Nu prea contează ce mașină-ți cumperi, „inamicii" par a fi mereu mai rapizi decât tine și pe la ultima cursă este de-a dreptul frustrant să pierzi primul loc pe ultima sută de metri. În al doilea rând, nu găsesc indispensabile secvențele animate dintre curse, în care prezentatorii cei simpatici(?) ai show-ului, glumesc, râd, cântă și dansează, astea toate cu prețul unor megi nu foare puțini. În al treilea... mai vedeți și voi.

Ajuns la finalul sfârșitului, mă mai mir o dată de cât de minunat e Megarace2, chiar necomparat cu Megarace și vă las în seama CTC-ului. Era să uit, ce-am jucat eu era o versiune beta primită de la Mindscape, dar jocul final tocmai se ridică de „pe vine", așa că dacă într-un viitor, sper nu foarte départat (septembrie), simțiți nevoia să evadați din realitate, Lans cel de mai jos, vă așteaptă cu mare chef. Go.

Scor general: 79

O grafică excelentă, combinată cu o acțiune furioasă.

Dificultate artificial crescută. Filmele dintre misiuni sunt inutile.