iMortal Kombat
De când a apărut primul MK, acum vreo trei ani, lumea jucătorilor de jocuri pe PC s-a îmbogățit, nu numai cu încă două jocuri din aceeași serie, dar și cu o colecție de cuvinte și expresii care mai de care mai pitorești. Bahality, animality și, de acum bătrânul „fatality", se încrucișează în văzduh la un campionat de MK, în timp ce degetele protestează cu ultimele puteri, zvârcolindu-se pe tastatură în poziții care i-ar face pe orice maestru yoghin să leșine de invidie. Oricum ar fi, mai bun sau mai prost, mai criticat de unii ca fiind un joc violent, mai lăudat de alții ca fiind superb, MORTAL KOMBAT, cu ale lui trei părți (cam aceeași Marie, de fapt), s-a constituit într-un mit și într-un punct de referință la care se raportează orice nouă producție de prin domeniu.
ISTORIE ȘI DISECȚIE
În momentul în care MK I ieșea pe piață și făcea primele victime (la figurat dar, din nefericire și la propriu), oferta în domeniul jocurilor „cu bătaie" nu era prea mare. Existau BUDOKAN, STREET FIGHTER, BODY BLOWS, ca să le citez pe cele mai cunoscute, noua producție a firmei MIDWAY impunându-se fantastic de repede printre gamer-ii mai „duri". Cu sunete bine realizate și cu o grafică pe măsură, MK nu avea rival la vremea respectivă.
Unul din elementele care veneau să ajute la prinderea jucătorului în mreje, era povestea. Astfel jucătorul avea de ales între 7 personaje, fiecare cu personalitatea, caracterul și motivația sa, urmând să participe la un turneu de arte marțiale. Nimic mai banal, da' stai să vezi, că fiecare personaj avea, pe lângă personalitate, o, dealtfel mult mai importantă, listă de lovituri speciale, caracteristice orecum mediului din care provenea. Jocul, folosind 9 taste pentru control, permitea un număr imens de combinații pentru lovituri, practic cea mai mare plăcere izvorând tocmai din descoperirea treptată a acestora.
Toate aceste caracteristici s-au păstrat în principiu de-a lungul timpului în MK2 și, mai târziu, în MK3, cu o mică-mare modificare. Numărul combinațiilor așa zise secrete și numărul personajelor ascunse, tindeau să egaleze numărul celor de bază. Atâtea lovituri, fatalități, babalități, coduri, cituri, tipsentricsuri și luptători ascunși, încât bietul jucător nu avea (și nici acum nu are) prea multe șanse să le descopere singur pe toate, apărând astfel moda listelor, a fișicelor text și... a revistelor conținând toate acestea.
Astfel, ce plăcere mai mare decât aceea de a-l distruge cu o combinație secretă amicul venit în vizită, să savurezi expresia uimită a acestuia în fața clasicului „PRESS FIRE TO CONTINUE" și să te lași implorat apoi să-i dezvălui codul fermecat (de exemplu, încercați să tastați AICULEDSSUL, în ecranul de început, cu text alb pe negru, la MK2, după care apăsați F9).
TEHNICU', TEHNICU'
Cum pe toată lumea interesează realizarea tehnică, să zicem câteva cuvinte și despre partea asta.
Grafica, sunetele și atmosfera din joc participă toate din plin pentru a face din MK un joc bun. Nu e SVGA, dar se mișcă bine pe un DX2/66 cu 4M (pentru MK1, MK2), singurul care face excepție fiind MK3 care necesită 8 MB RAM. Sunetele or fi ele pe 8 biți, dar sunt excelente și parcă îl auzi pe Brăslea urlând și pe Zmen șuierând când e luptă-n toi. Unde mai punem MK3, fiind de CD, are track-uri audio și poți astfel asculta muzică și fără Sound Blaster.
Dacă tot a venit vorba de realizare, să punem punctul pe „j" și să lămurim o chestiune destul de disputată: MK pentru Sega e mai „tare" decât cel de PC? Privind situația cu toată obiectivitatea de care sunt în stare, trebuie să spun răspicat că NU, e mai slab, mult mai slab (mă refer la versiunile de pe Mega Drive), asta fiind valabil pentru MK 1, 2 și 3. Grafică, sunete, animație, culori, rezoluție, toate sunt inferioare celor de PC, trăgând în final destul de greu la cântar, în defavoarea consolelor SEGA.
Pentru Super Nintendo, treaba e ceva mai roz.
Trecând peste aceste aspecte, mai bune sau mai rele, adevărul iese la suprafață precum oasele (apropos, n-am înțeles niciodată cum luptătorii din MK au numai tibii din adversarul lui SONYA în MK3): la ora actuală, MORTAL KOMBAT este cel mai bun joc de acest gen, existent pe PC. „Acest gen" înseamnă „arcade cu arte marțiale și luptă 2D", pentru că este greu să comparăm MK-ul cu ceva gen FX-FIGHTER, BATTLE ARENA TOSHINDEN sau VIRTUA FIGHTER. Ar fi nedrept pentru ambele părți.
Puneți deci mâna și vă antrenați, că cine știe de unde sare iepurele. Heh, heh, iepurele sare de oriunde, numai din capcana de urs, NU! Hai, pa.
