Heroes of Might and Magic
Rring... rrriing...
- Game Over, bună ziua!
- Bună ziua, mă cheamă (...) și sunt din (...). Aș vrea să vă propun să scrieți în revistă și despre Heroes of Might & Magic, pentru că este un joc excelent, după părerea mea.
- Dom'le, știi că ai dreptate? L-am trecut cu vederea. Ok, s-a făcut, o să scriem!
CATEGORIA: STRATEGIE PRODUCĂTOR: NW COMPUTING FORMAT: 1 CD
RESURSE:
| Minim | Recomandat | |
|---|---|---|
| Procesor | 386DX/40 | 486DX/33 |
| Memorie | 4M | 8M |
| CD-ROM | 2x CD-ROM | — |
| Altele | — | Placa de sunet |
Față, suprafață și interfață
Sunt în impas. Nu știu de unde să încep. Aha, de la Warlords. Știți Warlords-ul, o strategie în care controlai o serie de personaje deținând puteri mai mult sau mai puțin convenționaonale. Pe un tărâm reprezentat ca o hartă 2D, mișcai efectivele de care dispuneai întâlnind tot felul de caractere de basm, găsind tot felul de obiecte magice. Scopul era simplu: victoria totală asupra celorlalți parteneri de joc, fie homo sapiens, sau milioane de tranzistoare.
Ca interfață, Heroes of Might and Magic este cam același lucru. Aici controlezi însă numai niște personaje umane sub conducerea cărora se află un anumit număr de efective militare formate din diferite soiuri de ființe. O altă diferență flagrantă ar fi calitatea graficii, ceea ce încântă fiind miniaturizarea lucrurilor și grija pentru detaliu. Valuri de câțiva pixeli înălțime, bat țărmurile, vulcani în miniatură erup și, în general, totul încântă ochiul. Teritoriul este destul de aglomerat cu monștrii, amici sau inamici, obiecte, clădiri, sate, cetăți, mlaștini și altele asemenea.
Ca sonorizare, HOMM merge, și încă destul de hotărât. Un pic cam stridente poate, sunetele își joacă totuși destul de bine rolul.
Ostilități și posibilități
Poți opta între „Campaign Mode" sau un anumit scenariu. Orice ai alege, ai de îndeplinit pentru misiunea respectivă (o campanie are mai multe misiuni) un anumit obiectiv care nu constă neapărat în eliminarea tuturor adversarilor.
Ostilitățile se desfășoară în tururi succesive. Faci ce ai de făcut, dai End Turn, te minunezi de ce face adversarul (asta dacă e prin teritoriul explorat de tine până la momentul respectiv) și reiei atunci când îți vine rândul. Ce ai de făcut nu sunt prea multe: să explorezi ținutul (căutând aliați, obiecte sau căutându-o cu lumânarea), să ai grijă de venituri și cheltuieli, să ai în vedere castelele pe care le stăpânești și dezvoltarea acestora, să vezi cum faci ca să nu fii cotropit, să vezi cum faci ca să cotropești, să recrutezi noi eroi și noi soldați și, dacă poți, să ai în vedere obiectivele misiunii.
Explorarea ținutului o faci colindând cu eroii de care dispui. Poți să recrutezi noi eroi de la unul din castelele de care dispui și astfel să meargă treaba mai repede. Poți recruta oricâți eroi te ține punga.
Efectivele de soldați sunt însă limitate de stadiul de dezvoltare în care se află castelul respectiv. Nefiind indicat să mergi prin „blackman's land" fără o armată însoțitoare, se cheamă că, practic, ești limitat și în recrutarea de eroi. Fiecare Ahile pe care îl comanzi are anumite caracteristici, depinzând și de rasa din care face parte. Nu te aștepta ca un barbar să aibă o putere magică prea mare.
Bunurile materiale le obții de pe urma minelor găsite sau cucerite, fiecare mină dând o anumită cantitate de ce știe pe zi. Explorarea înseamnă astfel mai multe mine, mai multe castele, mai mulți bani, mai multă armată, mai mulți eroi, încă și mai multă explorare și, natural, mai multe probleme. Castelele de care dispui nu sunt „bătute în cuie" ci se pot dezvolta, după un model simplificat al celui din Civilization. Adică, construcția unei structuri este condiționată de existența alteia, pentru care îți trebuie... Fiecare structură oferă anumite avantaje sau un număr de monștrii disponibile spre recrutare. Dai un ban dar' știi că o să opui minotaurilor folosiți de adversar niște hidre potente și nu niște țărani inocenți.
O metodă ca să faci rost de castele gata puse la punct este cucerirea acestora însă va trebui să lupți pentru asta. Atunci când are loc o luptă, acesta se duce pe un câmp de bătălie reprezentat simplist și este deasemenea bazată pe tururi succesive. Controlezi fiecare tip de luptător din armată și deși nu-ți trebuie cine știe ce creier de strateg ci mai degrabă o țâră de bun simț, lupta e mai plăcută decât o partidă de zaruri cum se întâmplă în multe jocuri de strategie. În eficiența soldaților intervin o serie de factori: moralul, norocul, eventualele vraji folosite de tine sau de adversar. Un lucru neplăcut este că n-ai cum să te retragi ca să limitezi pierderile. Opțiunea „Retire" putea la fel de bine să se cheme „Suicide", asta pentru că dacă te retragi... dispari. Așadar atunci când intri în luptă, nu este decât un singur mod de scăpa cu viață: victoria.
Posibilități... de ostilități
Dacă nu sunteți mulțumiți de ceea ce oferă calculatorul ca AI, puteți încerca să provocați la joc un inamic uman. HOMM se joacă multiplayer prin modem, rețea, cablu serial, așa că doar să aduceți calculatoarele destul de aproape și gata. După cum se știe, în mai toate jocurile, fie ele de strategie, gândire, acțiune. arcade sau ce-o mai fi, e mult mai plăcut să joci împotriva unui amic, HOMM nu face excepție.
Final banal
E mult mai mult decât OK... Și mai mult decât atât!
Scor general: 85
Un Warlords factorial, înmulțit cu trei și ridicat la puterea a doua.
Lupta propriu-zisă se putea face un pic mai solicitantă din punct de vedere tactic.
