ORIGIN

În anul 1983, un grup format din Robert și Richard Garriot, tatăl lor Owen Garriot și un prieten al acestora pe nume Charles Bueche, punea bazele ORIGIN-ului, firmă binecunoscută astăzi pentru calitatea excepțională a joacelor produse. Dar se pare că nu este suficient să faci jocuri (sau reviste ;-) ) "bestiale", trebuie să se ocupe cineva și de distribuție, așa că în 1992 ORIGIN se alătură lui Electronic Arts, lider mondial al industriei de divertisment.

Printre platformele pe care ORIGIN le-a onorat cu produsele sale, se numără Super NES, Nintendo GAME BOY, Fujitsu FM Towns, SEGA Genesis și Saturn, 3DO, Sony PlaySTATION, Macintosh si PC. Jocurile produse pentru aceasta din urmă se împart în 4 mari categorii: roleplay, 1st person view, 3D adventure/arcade și air/space combat (cred că e mai bine să las denumirile în engleză).

ROLE-PLAY

Fideli motto-ului "We create worlds", băieții de la ORIGIN au creat cel mai impresionant univers întâlnit într-un role-playing game - universul "Ultima". Pentru cei neavizați, voi încerca să explic pe scurt, cum stau lucrurile într-un RPG: eroul principal trebuie să se descurce cum poate în lupta pe care o duce cu elementele potrivnice. Cu toate acestea, lucrurile nu sunt nici pe departe așa de simple, și asta chiar din momentul începerii jocului când trebuie să-ti creezi și botezi personajul, să-i alegi specia (om / goblin / elf / gnom / dwarf...), ocupația (luptător / mag / hoț / vrăjitor / cleric...) și eventual să-i mai ajustezi anumite atribute rezultate direct din alegerile anterioare (inteligență, rezistență, dexteritate). O alegere pripită a acestor caracteristici, îți poate da multă bătaie de cap în multe împrejurări: nu poți deschide o ușă pentru că nu ai destulă experiență la capitolul "lockpick", nu poți face o vrajă ofensivă pentru că specia pe care ai ales-o nu o acceptă sau nu are suficientă "mana" în momentul respectiv, nu poți fura un obiect pe

[...pagină pierdută în scan — vezi nota de mai jos...]

Din pagina tipărită 41 au supraviețuit în scan doar începuturile de rând ale coloanei din stânga, tăiate în mijlocul cuvântului. Sunt redate aici verbatim, rând cu rând, fără completări:

care nu…        că nu a…        Joc…            fac exe…
Acțiun…         in inv…         prin "î…        (Avata…
de int…         diplom…         rând …          pentru…
răspun…         succes…         provocă…        univers…
de tot…         creaturi…       puse pe…        (începâ…
U7 acț…         se învâr…       jurul …         a n u…
"Guardia…       "față"…         care ap…        când în…
tru a…          leme), …        să fie …        decizii j…
pentru…         aliații sa…     manii. …        respectă…
un loc…         jucători…       stăpâni…        magie…
ofensiv…        tate, ca…       sau inv…        mult sa…
șamd -…         scopul…         jocului.        Exis…
diferite…       Ultima …        de und…         Underw…
designe…        mai fa…         Privind…        evoluți…

1st PERSON view

În mod frecvent aud discuții de genul: "Cum e / cu ce e jocul ăsta?"; "E ca DOOM" sau mai rău "E DOOM 3" sau și mai rău: "E DOOM 4! (în mod sigur când e vorba de Hexen...)". După părerea mea, folosirea acestor denumiri, sau a unor sisteme de operare inferioare, nu numai că poate crea confuzie printre utilizatori, dar poate fi și "brain damaging" :-). Dar să revenim la subiect.

Vă spune ceva numele "Raven software" sau "John Carmack" de la id? Bineînțeles că ați auzit de Doom și Heretic dar, înainte de acestea, ORIGIN a pus la un loc experiența Raven-ului și engine-ul de la id pentru a realiza Shadowcaster, un 1^st person view (adică un joc în care privești acțiunea prin ochii personajului), având suficiente elemente de RPG. Tânărul nostru erou (Kirt) descoperă că vine dintr-o altă dimensiune și că este singurul supraviețuitor al unei rase pașnice, ce a fost masacrată de către un dușman fără milă. Sarcina ta este de a-i căuta pe ticăloșii respectivi si de a face dreptate odată ajuns în proximitatea acestora, ajutat bineînțeles și de o panoplie de 6 animăluți în care te poți preschimba. În funcție de "neamuri" jucătorul are la dispoziție alte modalități de apărare si atac, asta ca să nu mai vorbim de zburat sau înotat pe sub apă. Creaturile în care te transformi au tot felul de avantaje, prezentând un singur inconvenient: consumă o chestie pe care amatorii genului o numesc 'mana' (una singură restaurează mana, dar nu este accesibilă de la început). În acest joc se remarcă engine-ul care permite zborul și înotatul, o noutate absolută în domeniu.

Un al succes răsunător al băieților cei ORIGINali îl constituie System Shock. "Vina" este a lor și a celor de la Looking Glass, care au demonstrat încă o dată scepticilor că una este firma care "face lumi altumea". Te afli la bordul stației orbitale "Citadel" în postura unui hacker ce iese dintr-o convalescență de șase luni si observă că Shodan (inteligența artificială care conducea anumita stație) o cam luase razna. În timpul în care tu făceai nani, Shodan nu stătea cu mâinile în sân ci deregla roboți si fabrica o armată de mutanți si cyborgi, care urmau să înlocuiască rasa umană pe care o considera inferioară. Deoarece nu trebuie să urmărești prezentarea de mai multe ori pentru a-ți da seama că mașinăria o luase razna din cauza că tu o făcusesi să uite câteva lucruri de la capitolul "constrângeri etice", este evident că tot tu trebuie să rezolvi problema apărută, așa că pune mâna pe prima teavă pe care o vezi si pleacă la vânătoare. Cu toate că în faza inițială Shodan intenționează sa distrugă Pământul, vei constata că mai are si alte planuri puse deoparte pentru orice eventualitate.

Lucrurile nu stau chiar așa de rău precum par, pe parcursul jocului existând numeroase arme, medicamente, implanturi si stimulente neuronale tocmai bune pentru a rezista oricui si a devasta orice îți stă în cale. Există anumite terminale unde poți pătrunde în cyberspațiu, pentru a obține date, diverse coduri de acces sau pentru a deschide uși ce sunt controlate numai de aici. Cu această ocazie ORIGIN chiar că i-a terminat pe toți, cyberspațiul lor 3D, în care întâlnim elemente consacrate ca: "cyberdogs", "computer nodes", "ICE defences", "ICE drills", fiind mult superior celor din "Bloodnet" sau "Beneath a Steel Sky". Engine-ul este un exemplu de virtuozitate: pe lângă mers, zburat, târât, si aplecat (în toate direcțiile), putem observa si niște efecte luminoase deosebite: spoturi de lumină variabile, zone de umbră, lumini intermitente produse de surse luminoase defecte. Versiunea de CD suportă câteva tipuri de căști de realitate virtuală, conține o resursă de SVGA, precum si full speech in engleză, franceză si germană. Responsabilul cu partea muzicală a făcut o treabă excelentă: muzică care să sugereze mai bine atmosfera cyber, nu am mai întâlnit până acum la nici un joc. A, si încă ceva: nu vă lăsați intimidați de puzderia de meniuri si help-uri care apar la începutul jocului, pentru că nu e nimic ce nu poate fi învățat în primele 3 minute.

Atașamentul ORIGIN-ului față de RPG-uri a ieșit încă o dată la lumină o dată cu apariția jocului "CyberMage". De această dată a fost ales drept coordonator D.W. Bradley, foarte cunoscut si popular pentru seria Wizardry. Acțiunea: În secolul 21 megacorporațiile se află într-o cursă aprigă implicând tehnologia, atrasă de perspectiva supremației aduse de aceasta. La un moment dat, una dintre ele descoperă ceva atât de extraordinar si de puternic, încât secretul scapă si infernul se dezlănțuie. Personajul este dotat cu un implant (Darklight gem) - e o întreagă teorie despre energia vitală

numită Mana) care este capabil de o mulțime de lucruri în măsura în care ești în stare să-l controlezi. Cu ajutorul celor 8 vrăji pe care le poți face grație acestuia, a clasicelor arme si a învățăturilor primite de la diverși aliați trebuie să-l înfrunți si să-l învingi pe diabolicul NeCrom (de asemeni posesor al unui Darklight Gem implant). Pe lângă clasicele moduri de mers normal, târâș sau grăpiș, ai ocazia de a zbura cu ajutorul unui jetpack sau cu mașina poliției, sau, în anumite momente poți să te urci într-un tanc pentru a prăpădi dușmanii într-un mod cu adevărat eficient. Jocul merge în VGA si SVGA, în cazul din urmă imaginile fiind de-o realitate de neimaginat (asta presupunând că ai minim 16M RAM, placă video PCI si Pentium/90+ - ca să citez cerințele din documentație).

3D ADVENTURE/ARCADE

În această categorie avem de-a face cu Bioforge, singurul joc despre care se poate spune fără dubiu că este un "INTERACTIVE MOVIE" adevărat. După ce urmărești introducerea în care un individ suspect se îndeletnicește tacticos cu mutilarea unui humanoid, te trezești prizonier într-o celulă și, datorită perspicacității tale descoperi cu surpriză că tu erai a doua persoană din filmul cu omul și minidrujba. Colac peste pupăză, constați că nu ai la tine decât un lapsus total, adică nu-ți mai aduci aminte cam nimic. În ciuda tratamentului la care a fost supus, eroul manifestă sentimente cordiale față de cei pe care îi întâlnește pe culoare, reciproca nefiind valabilă în nici unul din cazuri (concluzie pe care o trage contorizând numărul de lovituri pe care le încasează de fiecare dată). În aceste cazuri, el abandonează politețurile și, între două lovituri pe care le aplică cu generozitate respectivilor, încearcă să-i tragă de limbă (la figurat) în legătură cu poziția și identitatea sa.

Acțiunea jocului este extraordinar de captivantă (o dată ce ne-am apucat de el n-am stat până nu l-am terminat - si asta a durat cam 12 ore) iar perspectiva 3D, unghiurile variate din care este privită acțiunea, texturile mapate, mișcarea personajului și dialogurile te introduc într-o atmosferă de film nemaiîntâlnită până acum la nici un adventure. Nu voi povesti mai mult pentru a nu a strica plăcerea celor care nu l-au jucat dar intenționează s-o facă în urma citirii acestui articol ;-).

Un alte joc care "rupe" la această categorie și în general, este Crusader: No remorse. Povestea sună cam așa: ca mercenar încercat ești trimis într-o misiune pentru a omorî niște rebeli care amenințau planurile pacifiste ale unei corporații intitulate Consortium. Ajuns la fața locului, comando-ul constată că nu era vorba de rebeli ci de niște oameni obișnuiți, așa că începe să suspecteze intențiile reale ale celor ce i-au angajat, și refuză să-și îndeplinească ordinele. Drept urmare, grupul celor trei temerari este prins într-o ambuscadă organizată de superiorii lor, iar două treimi din ei cad secerați de gloantele unui robot care, cade la rândul lui pulverizat de grenada aruncată de treimea supraviețuitoare (faza merită văzută). Odată scăpat, eroul se refugiază în tabăra rebelă unde, pentru a demonstra că nu este spion (vom discuta despre complexul trădătorului mai încolo) trebuie să îndeplinească cu succes toate misiunile ce îi sunt încredințate.

De la bun început trebuie să atrag atenția că acest joc nu este recomandat celor care nu fac diferența între monitor si realitate, celor care nu suportă violența sau celor slabi de înger în general, din următorul motiv: programatorii au avut ca motto "Dacă vezi ceva pe ecran, atunci poate fi împușcat!" (intenția lor a fost să facă arcade-ul "total" și se pare că au reușit). Arsenalul de care dispui este de-a dreptul impresionant: pistoale și shotgun-uri automate, mitraliere, arme energetice care omoară, carbonizează sau atomizează precum și lansatoare de una sau mai multe rachete care îi înflăcărează pe inconștienții care îți stau în cale.

Jocul merge numai în SVGA și "nu are remușcări" atunci când cere în mod minim un 486-66 cu 8M pe care însă merge cam prost. Cei care vor să nu aibă probleme când urmăresc un ecran plin de explozii (specialitatea ORIGIN-ului) ar trebui să aibă măcar un 486-80 cu 12 M. Dacă tot vorbeam de "INTERACTIVE MOVIES" aș concluziona, spunând despre Crusader că este singurul joc în care nu-ți pare rău că dai banii pe un CD cu 425M de AVI-uri non-interactive.

AIR/SPACE COMBAT

După cum se vede din titlul, este vorba de simulatoare de lupta în atmosfera terestră sau în spațiu. Din prima categorie fac parte Strike Commander, Pacific Strike, Wings of Glory și AH-64D Longbow. În Strike Commander te afli la comanda escadrilei Stern's Wildcats, formate din mercenari de elită care zboară pentru a restabili ordinea într-o lume dominată de violență (misiunile variind de la paza unor banale transporturi până la distrugerea unor obiective strategice pentru a zădărnicii planurile unor dictatori din lumea a treia). În Pacific Strike ești martorul atacului surpriză de la Pearl Harbour, misiunea ta de a face față invaziei armatei japoneze fiind destul de dificilă. Cu toate acestea jocul permite și misiuni 'custom', în care poți să-ti alegi avionul și tabăra cu care să lupți, precum și obiectivele pe care trebuie să le îndeplinești pentru a termina cu succes misiunea.

Pentru cei cu pretenții, originalul Andy Hollis (Gunship, F19 Stealth Fighter, F-15 Strike Eagle II și III) s-a aliat cu Jane's Information Group (liderul mondial în informați referitoare la tehnologia militară), pentru a realiza cel mai autentic simulator de elicopter. Experiența acestuia, combinată cu informațiile oferite de Jane's I.G. vor sta la baza acestui simulator "final" în care totul va fi realizat după specificațiile originale ale producătorului elicopterului. Pe lângă tutorialul interactiv dedicat familiarizării cu comenzile, există un generator de misiuni, precum și 12 "historically accurate missions" din războiul din Golf (Desert Storm) și intervenția din Panama (Operation Just Cause). Singura problemă pare să fie la capitolul "System requirements" și anume "INTEL 486/66+, PENTIUM, PENTIUM PRO or 100% percent compatible". Dacă ținem seama de simulatoarele de Apache existente, și de faptul că ORIGIN a spus PPro, atunci putem fi aproape siguri că jocul va merge bine doar pe așa ceva...

În caz că dorești să zbori pe avioane ca Sopwith Pup, S.E. 5a, Spad XIII sau Fokker Dr. I poți opta pentru Wings of Glory. Acțiunea fiind situată în timpul primului război mordial, nu ai la dispoziție rachete, radar, sau aparatura de comunicație, așa că trebuie să-ți folosești în mod inteligent mitraliera din dotare în caz că vrei să faci față avioanelor inamice. Jocul este pe bază de misiuni, dar dispune și de un generator ce permite 'customizarea' lor.

Dar iată că am ajuns la alt capitol la care ORIGIN excelează și anume la cel al simulatoarelor spațiale (puțin cam impropriu zis). În caz că nu v-ați petrecut ultimii ani într-o cuvă criogenică este imposibil să nu fi auzit de Chris Roberts și de seria "Wing Commander" de la 1 la 4. Primul Wing Commander, lansat în 1990 este, asemeni celorlalte, un soi de simulare a luptei în spațiu, fără a încerca însă să respecte cu strictețe aspectele fizice ale zborului, concentrându-se în schimb la creearea unei atmosfere cât mai captivantă. Câteva aspecte l-au făcut diferit față de celelalte jocuri și apreciat încă de la prima apariție: grafica, muzica și sunetul au fost revoluționare, depășind toate produsele competitoare din acea vreme. Succesul primului Wing Commander fiind răsunător, ORIGIN a avut grijă să asistătăm în continuare la apariția următoarelor jocuri: Secret Missions I și II (add-on WC I), Wing Commander II: Vengeance of Kilrathi, Secret Operations I și II (add-on WC II), Wing Commander III: Heart of the Tiger și în final Wing Commander IV: The price of freedom. Acțiunea se petrece în secolul 27, omenirea aflându-se în conflict cu singura rasă inteligentă descoperită în univers, kilrathi - un fel de "leuți" a căror obiceiuri și personalitate se apropie destul de mult cu cea a klingonienilor. Cine va ieși victorios? Răspunsul depinde numai de tine.

Cu această ocazie, ar trebui să atrag atenția asupra unor caracteristici des întâlnite în majoritatea producțiilor ORIGIN și anume: structura jocului bazată pe misiuni și secvențe cinematice intercalate, precum și modul de interacțiune, și portretele personajelor. În toate aceste jocuri situația stă cam așa: te afli într-o bază în care există mai multe locuri în care te poți deplasa, unele dintre ele fiind specifice jocului respectiv, altele întâlnite în toate

jocurile (de ex. barul în care poți sta de vorbă cu barmanul sau cu colegii tăi pentru a afla care este situația războiului sau pentru a primi misiuni noi). Mai întâlnim de asemeni un vânzător de la care poți cumpăra/îmbunătății nava sau armele de care dispui, un vestiar sau un terminal de calculator unde poți salva, încărca sau schimba parametrii jocului, un panou unde se află afișată o situație a distrugerilor provocate dușmanului de către tine și amicii tăi, precum și o sală de conferințe în care primești informații despre misiunea următoare. În funcție de modul în care îți îndeplinești misiunea, jocul poate lua un alt curs, existând secvențe cinematice care acoperă în majoritatea cazurilor apărute, incluzând mai multe variante de final.

După cum spuneam mai devreme, în foarte multe din jocurile orientate pe misiuni, ORIGIN dovedește o înclinare față de ceva ce aș numi "obsesia trădătorului". Pe scurt, iată cum stă situația: în mod constant, colegii tăi sunt preocupați să te acuze de trădare dintr-un motiv sau altul. Ideea nu este rea în general, ea contribuind astfel la menținerea unei atmosfere tensionate, dar, de la o vreme - mai ales dacă TU ai cel mai mare număr de victorii (ca să nu zic omoruri și să-i stresez pe ăia sensibili), sau numai TU completezi misiunile fără a primi ajutorul lor (așa cum fac eu) - lucrul începe să te calce pe nervi cam rău.

Cu toate că portretele personajelor din WC I și II sunt foarte bine realizate (vezi *), pentru seria III și IV ORIGIN a schimbat foaia și a folosit actori reali în filmele dintre misiuni (vezi **). Deoarece ORIGIN nu face ceva compromisuri sau lucruri de mântuială, am asistat la o distribuție impresionantă: Mark Hamill (Luke Skywalker - "Star Wars"), Tom Wilson (Biff - "Back to the future"), John Rhys-Davies, Ginger Lynn, Tim Curry ("The Rocky Horror Picture Show"), Courtney Gains ("Tales from the Crypt"), Jennifer MacDonald ("Terminal Force", "The Collector") și alții.

Nu pot încheia capitolul de "Wing Commander" fără a aduce vorba despre Wing Commander Academy, Wing Commander Armada, Privateer și Righteous Fire. WCA și WCARMADA sunt doar niște generatoare de misiuni, în care iți poți construi misiuni si alege partea de care să lupți. Privateer si RF seamănă mai mult cu Wing Commander, dar acțiunea e cu totul alta: te afli în postura unui mic "întreprinzător particular" care, încearcă să scoată și el un ban cinstit (comerț cu diferite produse) sau necinstit (recompense pentru diverse omoruri, sau .. comerț cu produse de contrabandă). Din punctul de vedere al comerțului, a luptei cu pirații, poate fi asemănat cu Elite, asemănarea oprindu-se totuși aici. În drumul tău vei întâlni oameni care îți vor cere ajutorul, vei avea de-a face cu pirați, contrabandiși și polițiști, vei descoperi o civilizație aliană și vei câștiga simpatia unei drone care va face tot posibilul să te omoare de fiecare dată când te prinde, vei ... cred am spus deja suficient.